Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a susținut sâmbătă, 6 iunie, o amplă cateheză despre harul dumnezeiesc, căderea protopărinților și lucrarea Sfintei Treimi în viața omului, după ce a săvârșit Sfânta Liturghie în paraclisul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale din Paris.
Predica ierarhului a avut un pronunțat caracter dogmatic și catehetic, fiind centrată pe învățătura ortodoxă despre creație, har, păcatul strămoșesc și restaurarea omului prin Hristos.
„Harul era îmbrăcămintea primilor oameni”
ÎPS Teodosie și-a început cuvântul explicând că sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh reprezintă încununarea întregii iconomii a mântuirii și manifestarea lucrării Sfintei Treimi.
„Această sărbătoare este o încununare a tuturor sărbătorilor creștine, pentru că Sfânta Treime Și-a arătat lucrarea Sa atât de vie și puternică prin toate cele trei Persoane dumnezeiești: prin Tatăl cel necreat, izvorul și Creatorul a toate, prin Fiul Care S-a întrupat, a pătimit, a murit pe Cruce, a fost îngropat și a înviat, Dumnezeul Răscumpărător, și prin Sfântul Duh, Dumnezeul Sfințitor”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a arătat că omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă alcătuită din trup, suflet și har.
„Harul este energia dumnezeiască, atât de bine chivernisită de Bunul Dumnezeu, încât noi așa am fost făcuți de la început: trup, suflet și har, iar harul era îmbrăcămintea primilor oameni, și pe dinăuntru, și pe dinafară. Nu aveau haine, erau îmbrăcați precum îngerii, în har, dar harul era și înăuntrul lor și lumina toate cele dinlăuntrul lor”, a explicat ÎPS Teodosie.
Limbajul harului din Rai
În continuarea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre starea omului înainte de cădere și despre comuniunea directă pe care acesta o avea cu Dumnezeu.
„Chipul lui Dumnezeu din omul paradisiac era atât de plin de echilibru și de frumusețe, iar Sfânta Treime Se oglindea în omul creat de Dumnezeu după chipul Său. Prin lucrarea după chipul Său, cu ajutorul harului, omul era fericit și avea o legătură nedespărțită cu Dumnezeu”, a afirmat ierarhul.
Referindu-se la comunicarea dintre om și Creator în Rai, ÎPS Teodosie a oferit o explicație teologică aparte.
„Strămoșii vorbeau în Rai nu într-o limbă imperfectă, a graiurilor pe care le avem astăzi, ci vorbeau prin limbajul harului dumnezeiesc. De aceea, harul este cu adevărat taina existenței noastre, prin care noi ne unim cu Dumnezeu”, a spus acesta.
„Păcatul a adus harul în exteriorul omului”
Punctul central al predicii a fost explicarea efectelor căderii lui Adam asupra firii omenești.
ÎPS Teodosie a arătat că mintea, voința și simțirea se aflau într-o armonie deplină înainte de păcat, deoarece erau luminate și călăuzite de harul dumnezeiesc.
„Păcatul a adus harul în exteriorul omului, iar cele trei puteri ale sufletului, care constituiau chipul lui Dumnezeu – mintea, voința și simțirea –, erau atât de armonioase, încât nu cugeta mintea mai mult decât putea să împlinească voința și să se bucure simțirea”, a explicat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a formulat apoi ideea care a devenit tema centrală a cuvântului său.
„De aceea, iată, harul nu a mai rămas înăuntrul omului, că a intrat păcatul, iar păcatul nu putea să locuiască împreună cu harul. De aceea harul i-a devenit exterior omului. Nu l-a pierdut de tot, dar i-a rămas exterior, pentru că nu putea să locuiască harul lui Dumnezeu împreună cu păcatul”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Adam și Eva nu și-au asumat vina
Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra faptului că efectul imediat al păcatului a fost ruperea dialogului dintre om și Dumnezeu.
„Omul, când a ascultat de demoni, a întrerupt convorbirea sa cu Dumnezeu și demonul a început să fie stăpân pe toate puterile omului, dar nu stăpân deplin, căci harul, rămas în afară, mai departe l-a ajutat pe om să-și aducă aminte cum a fost înainte de cădere și să tindă să se întoarcă iarăși la starea cea dintâi”, a explicat ierarhul.
Comentând episodul biblic al căderii, ÎPS Teodosie a remarcat că nici Adam, nici Eva nu și-au recunoscut greșeala.
„Adam, în loc să spună: «Da, am mâncat, iartă-mă!», a dat vina pe femeie. (…) În loc să-și asume că a întrerupt convorbirea cu Dumnezeu și a vorbit cu cel viclean, ea a zis: «Șarpele m-a amăgit»”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
Maica Domnului, noua Evă
În partea finală a reflecției sale teologice, ierarhul a vorbit despre prima profeție mesianică din Cartea Facerii și despre rolul Maicii Domnului în restaurarea omului.
„Această prorocire s-a împlinit. Capul i-a fost zdrobit prin Maria, care este a doua Eva, Maica Vieții, cum o numim”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că prin întruparea și jertfa Mântuitorului Hristos omul este ridicat mai sus decât starea dinaintea căderii.
„Dacă strămoșii au fost izgoniți din Raiul cel din Eden, de pe pământul care s-a sălbăticit din cauza păcatului, iată că prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat, omul este ridicat mai sus, în Casa Părintelui Ceresc, în casa bunătăților Părintelui Ceresc”, a afirmat ierarhul.
Distincție pentru părintele Răzvan Andrei Ionescu
La finalul evenimentului, ÎPS Teodosie i-a acordat părintelui dr. Răzvan Andrei Ionescu, consilier permanent al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale și prodecan al Centrului Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” din Paris, distincția Crucea Apostolică Tomitană.
Arhiepiscopul Tomisului a elogiat activitatea teologică a clericului român din Franța.
„Părintele Răzvan a adus atâta curăție în cuvintele sale de învățătură, încât de la prima întâlnire m-a copleșit. De aceea sunt bucuros că am putut să-i ofer un semn de prețuire și de dragoste”, a declarat ÎPS Teodosie.
În încheiere, ierarhul a mulțumit Mitropolitului Iosif pentru găzduire și a mărturisit că va păstra în suflet această slujire de la Paris.
„Între Paris și Constanța este acum un arc care va rămâne pentru totdeauna. Vă mulțumesc pentru că mi-ați facilitat săvârșirea Sfintei Liturghii aici, ca să nu-mi lipsească din cununa zilelor liturgice vreuna fără această lumină”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 6 iunie, după ce a oficiat Sfânta Liturghie în paraclisul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale din Paris:
„Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Iosif,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Iubiți credincioși,
Pentru mine este o zi de adâncă emoție și de mare importanță, pentru că am slujit astăzi în acest frumos paraclis al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, unde se ostenește cu multă râvnă și cu multă bucurie Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif.
Astăzi se încheie marea sărbătoare a pogorârii Sfântului Duh.
Această sărbătoare este o încununare a tuturor sărbătorilor creștine, pentru că Sfânta Treime Și-a arătat lucrarea Sa atât de vie și puternică prin toate cele trei Persoane dumnezeiești: prin Tatăl cel necreat, izvorul și Creatorul a toate, prin Fiul Care S-a întrupat, a pătimit, a murit pe Cruce, a fost îngropat și a înviat, Dumnezeul Răscumpărător, și prin Sfântul Duh, Dumnezeul Sfințitor.
Ființa cea dumnezeiască, cea una, este deținută în mod egal de cele trei Persoane dumnezeiești: de Tatăl, de Fiul și de Sfântul Duh.
Ființa dumnezeiască, cea mai dinamică ființă, fără început și fără sfârșit, își revarsă harul Său de la Tatăl prin Fiul și de la Fiul în Sfântul Duh, Care ni Se împărtășește nouă prin Sfintele Taine.
Harul este energia dumnezeiască, atât de bine chivernisită de Bunul Dumnezeu, încât noi așa am fost făcuți de la început: trup, suflet și har, iar harul era îmbrăcămintea primilor oameni, și pe dinăuntru, și pe dinafară. Nu aveau haine, erau îmbrăcați precum îngerii, în har, dar harul era și înăuntrul lor și lumina toate cele dinlăuntrul lor.
Chipul lui Dumnezeu din omul paradisiac era atât de plin de echilibru și de frumusețe, iar Sfânta Treime Se oglindea în omul creat de Dumnezeu după chipul Său. Prin lucrarea după chipul Său, cu ajutorul harului, omul era fericit și avea o legătură nedespărțită cu Dumnezeu.
Mulți s-au întrebat cum vorbeau strămoșii în Rai cu Dumnezeu?
Strămoșii vorbeau în Rai nu într-o limbă imperfectă, a graiurilor pe care le avem astăzi, ci vorbeau prin limbajul harului dumnezeiesc. De aceea, harul este cu adevărat taina existenței noastre, prin care noi ne unim cu Dumnezeu.
Păcatul a adus harul în exteriorul omului, iar cele trei puteri ale sufletului, care constituiau chipul lui Dumnezeu – mintea, voința și simțirea –, care în timpul cât erau îmbrăcate în har, iar și trupul era îmbrăcat în har, erau atât de armonioase, încât nu cugeta mintea mai mult decât putea să împlinească voința și să se bucure simțirea.
De aceea, iată, harul nu a mai rămas înăuntrul omului, că a intrat păcatul, iar păcatul nu putea să locuiască împreună cu harul. De aceea harul i-a devenit exterior omului. Nu l-a pierdut de tot, dar i-a rămas exterior, pentru că nu putea să locuiască harul lui Dumnezeu împreună cu păcatul.
Cum zice Psalmistul și Sfântul Apostol Pavel: „Ce învoire este între Dumnezeu și demoni?”
Omul, când a ascultat de demoni, a întrerupt convorbirea sa cu Dumnezeu și demonul a început să fie stăpân pe toate puterile omului, dar nu stăpân deplin, căci harul, rămas în afară, mai departe l-a ajutat pe om să-și aducă aminte cum a fost înainte de cădere și să tindă să se întoarcă iarăși la starea cea dintâi. Dar nu putea să se întoarcă fără să fie răscumpărat păcatul, pentru că starea de păcătoșenie a omului după cădere a devenit o stare permanentă de păcătuire.
Deși omul credea în Dumnezeu, pentru că Îl văzuse și stătuse de vorbă cu El, nu a putut să se căiască.
Când Adam a fost întrebat, după ce s-a ascuns văzând că este gol – pentru că era acoperit de har, iar harul era haina lui –, Dumnezeu l-a întrebat:
„Adam, unde ești?”
De trei ori l-a strigat Domnul și abia a treia oară Adam a răspuns:
„Doamne, am auzit glasul Tău în Rai și m-am temut, că sunt gol, și m-am ascuns.”
„Cine ți-a spus că ești gol?”, i-a zis Dumnezeu.
Și atunci Dumnezeu i-a dat chiar începutul răspunsului:
„Nu cumva ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?”
Iar Adam, în loc să spună: „Da, am mâncat, iartă-mă!”, a dat vina pe femeie:
„Femeia pe care mi-ai dat-o m-a amăgit și am mâncat.”
Către femeie a zis Dumnezeu:
„De ce ai făcut aceasta?”
În loc să-și asume că a întrerupt convorbirea cu Dumnezeu și a vorbit cu cel viclean, ea a zis:
„Șarpele m-a amăgit.”
Și atunci a venit blestemul, în care Dumnezeu a lăsat și o binecuvântare. Lucifer a căzut prin sine însuși, dar strămoșii Adam și Eva au căzut prin înșelarea celui viclean.
De aceea pe diavol l-a blestemat, pe cel care se ascunsese în șarpe, și a spus:
„Blestemat să fii tu între toate fiarele pământului. Pe pământ să te târăști și cu țărână să te hrănești. Tu vei continua să înțepi călcâiul femeii, dar ea îți va zdrobi capul.”
Această prorocire s-a împlinit. Capul i-a fost zdrobit prin Maria, care este a doua Eva, Maica Vieții, cum o numim. De aceea sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, iar apoi sărbătoarea Sfintei Treimi, sunt unite. Sărbătoarea Sfântului Duh este unită cu sărbătoarea Sfintei Treimi, pentru că în aceeași zi, în Duminica Mare, săvârșim Sfânta Liturghie și imediat Vecernia plecării genunchilor, închinată Sfintei Treimi. Persoanele Sfintei Treimi S-au afirmat toate și Și-au arătat dragostea nemărginită față de om, pe care l-au înzestrat cu atât de mult har și cu atâta putere. Și dacă strămoșii au fost izgoniți din Raiul cel din Eden, de pe pământul care s-a sălbăticit din cauza păcatului, iată că prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat, omul este ridicat mai sus, în Casa Părintelui Ceresc, în casa bunătăților Părintelui Ceresc.
De aceea, această sărbătoare durează din Duminica cea Mare a Rusaliilor până astăzi, iar mâine este rodul acestei sărbători – sărbătoarea Tuturor Sfinților –, iar în duminica următoare, sărbătoarea Tuturor Sfinților Români.
Iubiți credincioși,
Noi trebuie să rămânem fii ai harului, să ținem harul aprins în noi, că acesta este dătător de viață cu adevărat. Fără har, făptura noastră este incompletă, că așa a fost creat omul: întâi a fost făcut trupul, apoi sufletul și apoi, cum zice în Cartea Facerii, a suflat Dumnezeu asupra lui Adam și s-a făcut omul ființă vie.
Sufletul viu a rămas prin har, căci harul a armonizat puterile sufletului, astfel încât să nu fie rațiunea înaintea voinței și a simțirii, nici voința înaintea rațiunii și a simțirii, nici simțirea înaintea rațiunii și a voinței.
Așa a fost omul paradisiac și la această stare ne luptăm și noi să ajungem, cum spune Sfântul Apostol Pavel, prin această luptă cu păcatul, prin lupta cu cel viclean, să ajungem la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.
Mă bucur că această sfântă zi m-a găsit aici, lângă Înaltpreasfințitul Iosif, căruia îi voi rămâne dator tot timpul. Oricum îl pomeneam, dar de acum înainte îl voi pomeni cu mai multă evlavie, cu mai multă motivație, pentru că vă voi purta, Înaltpreasfințite, în sufletul meu tot timpul și veți fi atât de prezent în viața mea, pentru că am slujit în acest frumos paraclis chiar la odovania sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh.
Pentru că aveți slujitori foarte vrednici și unul dintre profesorii pe care îi aveți aduce această frumoasă ofrandă de teologie, în care se vede credința în cuvintele inspirate de Sfântul Duh, pe Părintele Răzvan Andrei Ionescu l-am pregătit, cu a dumneavoastră binecuvântare, să-i ofer Crucea Sfântului Apostol Andrei, care ne-a adus nouă tuturor credința și este apostolul dragostei și al mărturisirii noastre, pentru că a venit să ne aducă lumina în întunericul în care se afla întreaga omenire și a rămas părintele nostru spiritual, de aceea, din primul an când am mers la Tomis, din 2001, am întemeiat acest însemn de binecuvântare pentru slujitorii care își împlinesc slujirea cu multă râvnă și credință, mărturisind credința curată și vie.
Pentru credincioși avem Crucea pentru mireni, iar această cruce, care îl are pe Sfântul Apostol Andrei pe crucea sa unică, o oferim împreună cu o gramată.
Iată, acesta este documentul prin care părintele va avea o identitate aparte. Este gramata chiriarhală:
„Urmând cuvântului Sfântului Apostol Pavel, care îndeamnă ca cei care își țin bine dregătoria să se învrednicească de îndoită cinste, prețuind după cuviință strădaniile și roadele lucrării desfășurate în diferite domenii de activitate în ogorul și spre sprijinul Bisericii, pe temeiul prerogativelor conferite nouă de Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și ca semn al prețuirii și binecuvântării noastre, acordăm distincția onorifică Crucea Apostolică Tomitană preacucernicului Părinte Dr. Răzvan Andrei Ionescu, consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională și prodecan al Centrului Ortodox de Studii și Cercetare «Dumitru Stăniloae» din Paris, pentru activitatea intensă desfășurată în ogorul Bisericii lui Hristos.”
Iată această cruce, atât de distinctă față de orice altă cruce, cu semnul și chipul Sfântului Andrei răstignit pe ea, se oferă Părintelui Răzvan Andrei Ionescu.
Permiteți-mi să-l felicit și să vă felicit, Înaltpreasfințite, că aveți un asemenea slujitor vrednic.
Eu sunt foarte atent la învățătura de credință, pentru că am făcut și meditații cu peste 5.000 de tineri, ani de-a rândul, dar îmi și înnoiesc cunoștințele de învățătură de credință la cei care se pregătesc pentru licență și repet cu ei materia în fiecare an. Iar Părintele Răzvan a adus atâta curăție în cuvintele sale de învățătură, încât de la prima întâlnire m-a copleșit.
De aceea sunt bucuros că am putut să-i ofer un semn de prețuire și de dragoste, care se adresează și Înaltpreasfinției Voastre, pentru că vă este sfetnicul cel apropiat.
Vă mulțumim pentru toate.
Iată, între Paris și Constanța este acum un arc care va rămâne pentru totdeauna. Vă mulțumesc pentru că mi-ați facilitat săvârșirea Sfintei Liturghii aici, ca să nu-mi lipsească din cununa zilelor liturgice vreuna fără această lumină. Am făgăduit și trebuie să-mi țin făgăduința.
Vă mulțumesc foarte mult. Mulțumesc celor care au slujit împreună cu mine, maicilor și credincioșilor.
Vă iau în sufletul meu și vă voi pomeni la toate slujbele pe care le voi săvârși de acum înainte.
Dumnezeu să ne primească Sfânta Liturghie!”
