În seara zilei de joi, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică plină de profunzime și lumină duhovnicească după oficierea Acatistelor Învierii Domnului, al Sfântului Cuvios Serafim de Virița și al Sfintei Cruci, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși, aceste acatiste din această seară ne-au dat putere sufletelor noastre”, a spus ierarhul, subliniind în mod special viețuirea și rugăciunea neîncetată a Sfântului Serafim de Virița, pe care l-a numit „un nou Serafim de Sarov”.
„Sfântul Serafim de Virița a biruit pe cel viclean, ajungând să fie cu viața sa atât de curat și înalt în cugetare, biruitor al tuturor relelor. Rugăciunile sale erau pline de putere, încât înălța și rugăciunile celor ce veneau să se roage pentru ei”, a adăugat Arhiepiscopul.
IPS Teodosie a vorbit apoi despre puterea Sfintei Cruci, pe care a numit-o „pomul vieții”, arătând că „prin Sfânta Cruce se biruiesc diavolii, pentru că, prin răstignirea pe Cruce și moartea cea mai dureroasă, Fiul lui Dumnezeu a biruit și moartea, a biruit și iadul și l-a golit și pe noi ne-a ridicat”.
Ierarhul a amintit și de tradiția potrivit căreia „pomul vieții” din Rai a fost risipit în vreascuri și, prin voia lui Dumnezeu, din aceste vreascuri a fost pregătită lemnul Sfintei Cruci: „Din acel lemn, care a ajuns în scăldătoarea Vitezda, s-a făcut Sfânta Cruce. Nu este doar simbol pomul vieții, ci chiar o realitate că din pomul vieții s-a făcut Sfânta Cruce.”
Arătând semnificația profundă a semnului Crucii, IPS Teodosie a îndemnat credincioșii să își poarte cu răbdare suferințele și necazurile vieții, ca parte a crucii personale: „Să nu ne rușinăm, să nu ne înspăimântăm, să nu ne plângem de durerile crucii vieții noastre, că fiecare are o cruce. Să ne luăm crucea, să urmăm lui Hristos, să răbdăm orice greutate, orice necaz, orice boală, ca să rămânem biruitori asupra păcatului.”
În încheiere, Înaltpreasfințitul i-a încurajat pe cei prezenți să privească suferințele ca pe o cale de mântuire, amintind cuvintele din Acatistul Sfintei Cruci: „Doamne, dacă Tu nu Te-ai rușinat de Cruce, ci ai luat-o ca să ne răscumperi și ai pătimit pe ea, cum să ne rușinăm noi de Cruce?”.
Arhiepiscopul Tomisului a binecuvântat credincioșii și i-a îndemnat să rămână statornici în credință, purtând în suflete nădejdea vie a biruinței prin Crucea lui Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie sâmbătă seara, 22 martie, după sluba Acatistelor Învierii Domnului, al Sf. Cuv. Serafim de Virița și al Sfintei Cruci, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța.
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși, iată, aceste acatiste din această seară ne-au dat putere sufletelor noastre. Pe Sfântul Serafim de Virița l-am văzut ca pe un nou Serafim de Sarov, rugându-se neîncetat, biruind pe cel viclean și ajungând să fie, cu viața sa, atât de curat și înalt în cugetare și biruitor al tuturor relelor. Rugăciunile sale erau pline de putere, încât înălța și rugăciunile celor ce veneau să se roage pentru ei și avea grijă de toți sărmanii, de toți năpăstuiții și tuturor le dădea cele de trebuință. De aceea, iată, și acum este rugător în ceruri și este împreună cu Sfântul Serafim de Sarov, cu ceilalți mari sfinți, împreună cu îngerii săi mari, aleși, pe cei ce nu și-au încetat rugăciunea, râvna, credința și jertfa în această lume trecătoare.
Am făcut Acatistul Sfintei Cruci. Sfânta Cruce este semnul cel mai puternic. Prin Sfânta Cruce se biruiesc diavolii, pentru că, prin răstignirea pe Cruce și moartea cea mai dureroasă, Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Fiu al omului, iată, prin Cruce a biruit și moartea, a biruit și iadul și l-a golit și pe noi ne-a ridicat. Și iată, pomul vieții, din care n-au mai putut gusta strămoșii, a devenit Sfânta Cruce.
Și Sfânta Cruce este chiar din pomul vieții, pom care s-a risipit în vreascuri și pe care nepotul lui Avraam, Lot, care a rămas fără soția sa când a ieșit din pământul Sodomei – că s-a uitat în urmă, n-a respectat cuvântul îngerului și s-a făcut stâncă de sare – și a rămas cu fiicele sale, cu care a păcătuit, și a plâns cu mare amar și a întrebat: „Doamne, eu mai pot fi iertat?” Și Dumnezeu i-a spus: „Adună vreascurile care sunt din pomul vieții, udă-le cu lacrimi 40 de zile și cu apă din mare, și dacă vor lăstări, este semn că poți fi iertat.”
Și din acel lemn, care a ajuns în scăldătoarea Vitezda, s-a făcut Sfânta Cruce. Iată, nu este doar simbol Crucea ca pom al vieții, ci este chiar o realitate, că din pomul vieții s-a făcut Sfânta Cruce și este noul pom al vieții, din care nu mai poate diavolul să îndemne pe cineva să mănânce greșit, cum a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. Și iată, a zis atunci Dumnezeu: „Să scoatem pe acești oameni din Rai, să nu mănânce din pomul vieții, că de ar fi mâncat ar fi rămas cu păcatul”. Dar pomul vieții a devenit Crucea cea de viață făcătoare și biruitoare.
Și iată, câte raze are Sfânta Cruce, cât de mult biruiește pe vrăjmași! Și toți, prin Sfânta Cruce, l-au îndepărtat pe vrăjmașul care ispitea, l-au îndepărtat din viața lor. Și noi să ne luăm Crucea, că de aceea Mântuitorul și-a luat Crucea la propriu și a primit să fie răstignit pe ea și ne îndeamnă și pe noi să ne luăm Crucea. Nu toți… Mulți au fost răstigniți pe Cruce, ca tâlharul, și alții au fost răstigniți, dar nouă ne cere să luăm Crucea suferințelor pentru păcatele noastre, să nu cârtim în suferințe, în necazuri, în nedreptăți, în boli, în greutăți, ci să le socotim pe acestea ca o plată a păcatelor.
Cum spune Acatistul Sfintei Cruci: „Doamne, dacă Tu nu Te-ai rușinat de Cruce, ci ai luat-o ca să ne răscumperi și ai pătimit pe ea, cum să ne rușinăm noi de Cruce? Tu n-ai avut păcat, ai suferit pentru păcatele noastre; noi avem păcate, pentru ale noastre păcate suntem hărăziți să suferim.”
De aceea, să nu ne rușinăm, să nu ne înspăimântăm, să nu ne plângem de durerile Crucii vieții noastre, că fiecare are o cruce. Să ne luăm Crucea, să urmăm lui Hristos, să răbdăm orice greutate, orice necaz, orice boală, ca să rămânem biruitori asupra păcatului.
Așadar, aceste gânduri, dorințe și lucrări biruim prin Crucea Sa păcatele noastre, se biruiește și moartea și, prin Învierea Sa, ne-a dăruit și nouă viață, să ne facă și pe noi biruitori împotriva vrăjmașului, ca să nu ajungem fii ai iadului, ci fii ai Raiului, ai luminii și ai bucuriei celei negrăite. Amin!”
