După Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică despre viața și mărturisirea Sfântului Aristobul, fratele Sfântului Apostol Barnaba, precum și despre mucenicii care au mărturisit cu prețul vieții lor credința în Hristos.
Sfântul Aristobul – mărturisitor neînfricat al credinței în Britania
IPS Teodosie a amintit că Sfântul Aristobul a fost unul dintre cei 70 de ucenici ai Domnului, călătorind alături de Sfântul Apostol Pavel și învățând dreapta credință. Văzându-i râvna și puterea de a învăța pe alții, Sfântul Apostol Pavel l-a hirotonit episcop și l-a trimis în Britania pentru a propovădui Evanghelia.
„Ajungând acolo, a început să vestească Evanghelia, dar oamenii locului erau sălbatici și foarte violenți. Îl atacau în diferite chipuri, însă el nu s-a înspăimântat și a continuat să propovăduiască cu multă râvnă. Era adesea bătut, târât pe ulițe și chinuit, însă mulți dintre păgâni au început să creadă în Hristos văzându-i statornicia”, a spus ierarhul.
Sfântul Aristobul a reușit să întemeieze o Biserică vie în Britania, hirotonind preoți și diaconi. Deși a îndurat numeroase prigoniri, nu a încetat să mărturisească Adevărul, rămânând în Britania până la sfârșitul vieții, ca episcop și mărturisitor al lui Hristos.
Mucenicii care au ales moartea pentru Hristos
În continuarea predicii, IPS Teodosie i-a pomenit și pe opt sfinți mucenici: Nicolae, Agapie, doi Alexandru, doi Dionisie, Lisie și Timola. Aceștia au refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni, alegând în schimb să se roage lui Dumnezeu. Prigonitorii i-au prins și i-au dus înaintea judecătorului Urban, care le-a cerut să renunțe la Hristos.
„Ei au răspuns cu hotărâre: «Noi nu aducem jertfă decât Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, Cel care a coborât din cer, a pătimit, S-a jertfit pentru noi și ne-a răscumpărat din păcat și din moarte!»”, a relatat IPS Teodosie.
Judecătorul, văzând că nu-i poate îndupleca, a ordonat uciderea lor prin sabie. Împreună cu ei, și alți creștini, printre care o femeie numită Tecla și un bărbat numit Nicandru, au mărturisit credința și au primit cununa muceniciei.
„Cine mărturisește pe Hristos până la sfârșit, va avea o mare răsplată”
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că acești martiri au lăsat o moștenire sfântă prin mărturisirea lor și sunt modele de urmat pentru toți creștinii.
„Ei ne învață că nimic nu este mai scump decât credința. Cine rămâne statornic până la sfârșit și-L mărturisește pe Hristos cu viața sa va avea o mare răsplată în ceruri. Să fim și noi râvnitori și să luăm pildă de la acești sfinți mucenici, care au ales moartea pământească pentru a trăi veșnic cu Hristos”, a îndemnat ierarhul.
IPS Teodosie a încheiat predica cu un apel la statornicie în credință și la pregătirea pentru viața veșnică:
„A muri pentru Hristos înseamnă a trăi veșnic cu El. Aceasta este veșnicia pe care trebuie să ne-o dorim și pentru care trebuie să ne pregătim, ca să fim vrednici să moștenim Împărăția lui Dumnezeu, împreună cu mucenicii, cuvioșii, drepții și toți cei care L-au iubit pe Hristos.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, vineri, 14 martie 2025:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi prăznuim o ceată de sfinți, în frunte cu Sfântul Aristobul. Acesta era fratele Sfântului Apostol Barnaba, cu care Sfântul Apostol Pavel a călătorit mult în misiunile sale apostolice. Aristobul și Barnaba făceau parte din cei 70 de ucenici ai Domnului. Stând o vreme lângă Sfântul Apostol Pavel, Aristobul a învățat dreapta credință, iar Pavel, văzând credința sa vie și capacitatea de a-i învăța și pe alții, l-a hirotonit episcop și l-a trimis în Britania.
Ajungând acolo, a început să propovăduiască Evanghelia, dar oamenii locului erau sălbatici și foarte violenți. Îl atacau în diferite chipuri, însă el nu s-a înspăimântat și a continuat să propovăduiască cu multă râvnă. Sfântul Apostol Pavel îl amintește în Epistola către Romani, spunând că Aristobul avea rude la Roma. Cu toate chinurile la care a fost supus, el nu a încetat să vestească Evanghelia. Era adesea bătut, târât pe ulițe și chinuit, însă mulți dintre păgâni au început să creadă în Hristos văzându-i statornicia. Văzând că tot mai mulți se convertesc și-L primesc pe Hristos, Aristobul nu s-a oprit, ci a întemeiat o Biserică vie, hirotonind preoți și diaconi. A rămas în Britania până la sfârșitul vieții sale, unde a fost episcop și a murit ca mărturisitor al lui Hristos.
Tot astăzi îi pomenim și pe opt sfinți mucenici: Nicolae, Agapie, doi Alexandru, doi Dionisie, Lisie și Timola. Aceștia erau oameni credincioși, iar printre ei se aflau și citeți ai Bisericii. În vremea prigoanelor, păgânii au organizat o mare sărbătoare idolească, la care toți oamenii erau chemați să aducă jertfă zeilor. Acești mucenici, însă, au ales să se roage lui Dumnezeu, refuzând să se închine idolilor.
Fiind prinși în timp ce se rugau, au fost aduși înaintea judecătorului Urban, un om crud, care le-a cerut să aducă jertfă zeilor păgâni. Ei au răspuns cu hotărâre:
„Noi nu aducem jertfă decât Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, Cel care a coborât din cer, a pătimit, S-a jertfit pentru noi și ne-a răscumpărat din păcat și din moarte!”
Judecătorul, văzându-i frumoși la chip, a încercat să-i ademenească cu daruri și promisiuni, însă ei au rămas neclintiți în credință. Cu și mai multă tărie au mărturisit pe Hristos, spunând că nu vor lepăda Adevărul, căci Hristos îi întărește să mărturisească dreapta credință.
Cuvintele lor au fost auzite de mulți păgâni, care au început să creadă în Hristos. Văzând aceasta, judecătorul a poruncit ca mucenicii să fie uciși. Li s-au tăiat capetele cu sabia, iar sângele lor s-a făcut pecete a credinței. Împreună cu ei, au fost muceniciți și alți creștini, printre care o femeie numită Tecla și un bărbat numit Nicandru, care au dorit să-L mărturisească pe Hristos cu glas tare.
Acești mucenici ne-au lăsat lumină sfântă prin mărturisirea lor și ne sunt pilde vii de credință. Ei ne învață că nimic nu este mai scump decât credința, că cine rămâne statornic până la sfârșit și-L mărturisește pe Hristos cu viața sa va avea o mare răsplată în ceruri.
Iubiți credincioși, să fim și noi râvnitori și să luăm pildă de la acești sfinți mucenici, care erau bucuroși să fie prigoniți, bătuți și chinuiți pentru Hristos. Ei nu doreau moartea, dar voiau să trăiască veșnic cu Hristos. Când li s-a pus înainte alternativa de a se lepăda de credință sau de a muri, au ales să moară pentru Hristos și s-au bucurat de aceasta.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să nu alegem plăcerile acestei vieți trecătoare, ci să alegem credința, mărturisirea ei, dragostea de Dumnezeu și iubirea aproapelui. Să rămânem statornici în credință și, dacă vreodată ni se va cere să murim pentru Hristos, să nu ne lepădăm, ci să-L chemăm în ajutor.
Căci a muri pentru Hristos înseamnă a trăi veșnic cu El. Aceasta este veșnicia pe care trebuie să ne-o dorim și pentru care trebuie să ne pregătim, ca să fim vrednici să moștenim Împărăția lui Dumnezeu, împreună cu mucenicii, cuvioșii, drepții și toți cei care L-au iubit pe Hristos. Amin!”
