În cadrul unei predici rostite recent, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-a evocat pe Sfinții Meletie al Antiohiei și Antonie al Constantinopolului, subliniind rolul lor în apărarea credinței și în viața Bisericii.
”Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, prăznuim astăzi pe Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, și pe Antonie al Constantinopolului.
Meletie era un om curat, sincer și care a trăit o viață simplă, dar avea o minte ageră și făcea întru totul voia lui Dumnezeu. Din acest motiv, a fost ales arhiepiscop chiar împotriva voinței sale, dar cei care l-au ales i-au spus că Dumnezeu l-a chemat prin ei. Astfel, el a primit această slujire în fruntea Antiohiei.
Erau vremuri frământate după Sinodul I Ecumenic, căci arienii, deși combătuți, nu au rămas indiferenți față de viața Bisericii și încercau să-și restabilească erezia ca învățătură. Ierarhii, preoții și credincioșii râvnitori pentru adevăr luptau pentru păstrarea dreptei credințe. Așa făcea și Sfântul Meletie, propovăduind adevărul că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, egal cu Tatăl și întrupat pentru mântuirea noastră.
Însă, la scurt timp după ce a fost așezat pe scaunul Antiohiei, a trebuit să plece în primul exil. S-a întors în timpul altui împărat, chiar în vremea lui Iulian Apostatul, dar nu a mai rămas mult, căci împăratul, dorind să restabilească păgânismul, l-a alungat din nou.
Meletie a lăsat în urmă scrieri frumoase despre dreapta credință și le-a spus credincioșilor că fără credință curată nu putem ajunge la Dumnezeu. După ce împăratul Grațian l-a readus în scaun, Meletie și-a continuat misiunea, dar a fost din nou alungat de împăratul Valens. În cele din urmă, în anul 375, a fost readus definitiv în scaun și a întărit ortodoxia, luminând credincioșii cu scrierile și propovăduirea sa. A participat și la Sinodul al II-lea Ecumenic, iar viața sa a fost plină de credință și jertfă.
Pentru lupta sa împotriva ereziilor, toată Ortodoxia îl cinstește pe Sfântul Meletie ca mare apărător al credinței.
Astăzi îl prăznuim și pe Sfântul Antonie, Arhiepiscopul Constantinopolului. Acesta avea tată din Asia și mamă din Europa și a crescut într-o credință curată. Deși împotriva voinței sale, a fost ales de popor și slujitori, care i-au spus: „Noi am văzut credința ta și am simțit că poți să ne cârmuiești după voia lui Dumnezeu, în duhul rugăciunii și al dragostei.”
A fost un om milostiv și rugător, împărțea tot ce avea săracilor și le oferea hrană și cuvânt de învățătură. În timp ce făcea milostenie, se terminau toate cele pe care le avea. Dar Dumnezeu a rânduit ca un înger să-i aducă o pungă mare cu galbeni, luată de la un om bogat și credincios. Astfel, Antonie a continuat să facă multă milostenie și să ajute pe cei nevoiași.
După mulți ani și multe fapte bune, a adormit întru Domnul, rămânând în amintirea celor care l-au urmat și în amintirea tuturor săracilor, care îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru un astfel de păstor.
Sfinții sunt frații noștri mai mari, care ne dau pildă de credință, jertfă și dragoste. Fără dragoste, nimeni nu se va putea întâlni cu Dumnezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel.
Să fim și noi credincioși, rugători și milostivi, ca să primim darul bucuriei mântuirii. Trăind astfel, vom putea ajunge la ușa Împărăției Cerurilor, iar faptele noastre bune ne vor îndreptăți să intrăm și noi în bucuria Sfinților.
Amin!”