În ziua de joi, după oficierea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viețile și jertfa Sfântului Antipa din Pergam și a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.
Sfântul Antipa, model de mărturisire în veacul întâi
În prima parte a predicii, ierarhul a vorbit despre curajul mărturisitor al Sfântului Antipa, unul dintre marii ierarhi ai veacului apostolic, pomenit chiar de Sfântul Ioan Evanghelistul:
„Sfântul Antipa era un om al rugăciunii, al dragostei, dar și un propovăduitor neînfricat al lui Hristos. Pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor și a mărturisit credința în Dumnezeul Cel Viu, a fost condamnat să fie ars de viu într-un bou de aramă. S-a rugat și Dumnezeu i-a luat sufletul. Când focul s-a stins, a fost găsit în genunchi, în aceeași poziție în care s-a rugat. Așa a adormit.”
IPS Teodosie a arătat că rugăciunile acestui sfânt aduceau tămăduiri încă din timpul vieții, iar după moarte, mormântul său a devenit loc de pelerinaj și izvor de vindecări.
Sfântul Calinic, chipul blândeții și al jertfei în Biserica românească
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ierarh român din veacul al XIX-lea, născut în București:
„La doar 10 ani, Sfântul Calinic a mers la Mănăstirea Cernica, unde s-a arătat rugător și rânduielnic. De mic a fost făcut călugăr, apoi diacon, ieromonah și stareț. A zidit biserici, a rânduit viața monahală, iar ca episcop la Râmnic a vizitat și întărit toate parohiile și mănăstirile.”
Întoarcere la Cernica și pregătirea pentru veșnicie
IPS Teodosie a relatat cum, simțindu-și sfârșitul aproape, Sfântul Calinic a cerut să se retragă la Mănăstirea Cernica, unde și-a petrecut ultimii ani în rugăciune și discernământ duhovnicesc:
„A cunoscut cu harul lui Dumnezeu sfârșitul celor bolnavi și i-a pregătit pentru plecarea din viață. Și-a cunoscut și propriul sfârșit, i-a adunat pe toți părinții, le-a făcut rugăciune, și apoi s-a săvârșit după ce a slujit.”
Pomenirea Sfântului Calinic rămâne vie și plină de har, a mărturisit ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 10 aprilie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
Astăzi prăznuim doi mari sfinți ierarhi: unul din veacul întâi, Sfântul Antipa din Pergam, și unul din veacul al XIX-lea, român, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.
Sfântul Antipa din Pergam a fost în perioada aceasta a veacului primar. El era un ierarh foarte dăruit lui Dumnezeu și credincios, despre care scrie și Sfântul Evanghelist Ioan că era un om al rugăciunii, al dragostei. Și iată, greu le era celor ce erau stăpâniți de puterea cea lumească să asculte de glasul Sfântului Antipa. De aceea, pentru că propovăduia cuvântul lui Hristos, chema la Hristos pe toți oamenii, mărturisind că Hristos este Dumnezeul cel adevărat, a fost prins să fie judecat și a fost adus să aducă jertfă idolilor. El s-a opus total, spunând că aduce jertfă Dumnezeului Celui Viu, și a arătat că Dumnezeul Cel Viu are putere în cer și pe pământ și că Lui trebuie să ne închinăm, Cel ce ne-a adus și mântuirea. Și a tâlcuit poporului, și mulți păgâni au început să creadă.
Dar, fiind adus la judecată, a spus răspicat: „Niciodată nu voi aduce jertfă acestora care n-au nicio putere, n-au nici suflet, ci sunt cu adevărat făcuți de mâinile omenești, n-au viață.” De aceea, iată, a fost dat la chinuri, și multe chinuri au adus asupra lui, dar el continua să-L mărturisească pe Hristos. Și iată, în cele din urmă, văzând că toate rănile nu-l conving să se întoarcă la slujirea idolilor păgâni, aveau, în mod simbolic, un bou de aramă în care puneau la chinuri pe cei ce nu se supuneau legilor împărătești, și iată, a fost pus acolo să fie ars de viu. Dar el s-a rugat și iată, rugăciunea lui a adus răcorire. El s-a rugat și Dumnezeu i-a luat sufletul, dar a rămas întreg, și când s-a terminat focul și s-a răcit acel bou de aramă, l-au găsit în genunchi, așa cum s-a rugat, așa a adormit. Încă din timpul vieții, rugăciunile sale aduceau tămăduiri, și Sfântul Antipa a fost așezat într-un mormânt la care veneau toți creștinii să se roage, iar bolnavii își luau vindecare de la moaștele Sfântului Antipa.
Sfântul Calinic de la Cernica s-a născut în București în anul 1787 și, iată, la vârsta de 10 ani a mers la Mănăstirea Cernica. El învățase să se roage de la părinții săi și aici s-a arătat foarte rugător, încât starețul Timotei era încântat de acest copil care era atât de credincios și se ruga tot timpul. Și l-a pus să citească și la strană, și era rugător, și urmărea rânduiala.
Deși era un copil, pentru că știa toată rânduiala, a cerut ierarhului de atunci să-l facă diacon, încă fiind copil. Mai avem în istorie pe Sfântul Elefterie, tot așa, de foarte tânăr a fost hirotonit. Și după ce întâi a fost făcut călugăr, după un an, și după încă un an a fost hirotonit diacon, iar după cinci ani de la diaconie a fost hirotonit ieromonah. Numele său de botez a fost Constantin, iar din călugărie a fost Calinic. Și iată, a stat în această mănăstire, după ce a fost hirotonit preot. Deși era atât de tânăr, călugării de acolo l-au ales stareț al lor. Și ca stareț, după ce a stat atâția ani, iată, a făcut multe lucrări.
El a zidit biserica cea mare a Mănăstirii Cernica, tot el a făcut să se zidească biserica cea mare a Mănăstirii Pasărea. Iar după 43 de ani a fost ales episcop la Râmnic. Și, aici, fiind ales episcop la Râmnic, a cutreierat toată Episcopia Râmnicului, la toate bisericile. A zidit biserica cea mare a Episcopiei Râmnicului, atât de frumoasă, și multe mănăstiri a întemeiat și biserici, și a vizitat toate bisericile și mănăstirile.
Dar, după 16 ani de păstorire, cu multă râvnă și cu multă dragoste și cu multă jertfă, și-a simțit trupul slăbit. Avea 80 de ani și, iată, a cerut să se întoarcă la Mănăstirea Cernica. Și a venit la Mănăstirea Cernica, unde întemeiase bune rânduieli, și iată, nu se oprea din rugăciune nici aici. A cunoscut, cu harul pe care i l-a dat Dumnezeu, pe toți cei bolnavi și le spunea când să se pregătească de plecarea din viața aceasta. Și a cunoscut și sfârșitul său: i-a adunat pe toți părinții și le-a făcut rugăciune, și toți s-au mângâiat, dar erau triști pentru despărțirea sa de ei.
Și iată, a slujit în ziua în care a fost sfârșitul său și, după aceea, luându-și rămas bun, a plecat la cele veșnice. Dar pomenirea lui a rămas pentru totdeauna, atât de plină de daruri. Și la Mănăstirea Cernica, și în vremea de acum, slujeam de fiecare dată, când eram la București, de ziua Sfântului Calinic, la Mănăstirea Cernica, și mult popor venea. Iar el a fost îngropat în locul pe care și l-a ales, din pridvorul bisericii, și pomenirea lui rămâne de neuitat.
Despre toate din viața lui vor vorbi mai ales sâmbătă, la Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Ierarh Calinic” – Biserica de Lemn. Voi fi acolo de la 6:30, ca la 7:00 să începem Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, că este pomenirea și sfântului și dreptului Lazăr. De aceea, iată, îi rugăm pe cei doi ierarhi sfinți, Sfântul Antipa din Pergam și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, care au plecat la Dumnezeu știind dinainte ceasul plecării, și sufletele lor s-au suit îmbrăcate în lumină, și Dumnezeu le-a așezat în împărăția cea cerească, cu toți sfinții Săi, iar acum sunt rugători pentru noi și cu adevărat ne pomenesc pe toți în rugăciune.
De aceea și noi trebuie să-i pomenim pe ei și să-i rugăm să mijlocească pentru noi toți. Amin.”
