Slujbă specială în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, în miercurea săptămânii a cincea din Postul Mare
În seara zilei de miercuri, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța Denia Canonului cel Mare, rânduială liturgică de adâncă pocăință și reflecție duhovnicească. După încheierea slujbei, ierarhul a rostit un amplu cuvânt de învățătură, explicând sensul și profunzimea acestui Canon unic în tipicul Bisericii Ortodoxe.
Canonul cel Mare – „întreaga istorie a omenirii și taina sufletului nostru”
„Iată, seara Canonului celui mai lung din rânduiala Bisericii noastre”, a spus IPS Teodosie în deschiderea cuvântului său, arătând că „acest Canon, alcătuit din 250 de tropare și irmoase, ne aduce înainte întreaga istorie a omenirii – cea religioasă și cea nereligioasă – și ne îndeamnă să urmăm celor buni și să ne ferim de faptele celor răi”.
Canonul Mare, rostit integral în miercurea din a cincea săptămână a Postului Mare, este, potrivit ierarhului, „de o frumusețe și o adâncime inegalabilă” și are puterea de a răscoli „toate cele din lăuntru” ale sufletului celui ce-l ascultă cu evlavie.
Pilda lui Cain și Abel – începutul conștiinței păcătoase
„Să trăim aceste versuri ale Canonului cu inimă înfrântă și smerită”, a îndemnat Arhiepiscopul Tomisului, evocând prima dramă a omenirii – uciderea lui Abel de către fratele său, Cain. „Cain, ucigaș; Abel, ucis. Unul era milostiv, celălalt zgârcit. Și, când Dumnezeu nu i-a primit jertfa, Cain s-a năpustit asupra fratelui său și l-a ucis”, a relatat ierarhul.
„Conștiința l-a mustrat, cum mustră conștiința pe orice păcătos. Dar sunt și oameni la care conștiința adoarme și nu se mai trezește”, a adăugat Înaltpreasfințitul, atrăgând atenția asupra pericolului împietririi sufletului.
David și psalmii căinței – chemare la pocăință
Referindu-se apoi la regele David, autorul Psalmilor de căință, IPS Teodosie a subliniat puterea plânsului sincer pentru păcate. „David a săvârșit două mari păcate – desfrâul și uciderea – dar nu s-a oprit din plâns. Și de aceea a scris Psalmul 50, cuvinte care încă îi fac pe mulți păcătoși să verse lacrimi și să regrete adânc.”
„Unii nu ucid cu fapta, ucid cu mintea; ucid pe semenii lor în inima lor. Alții păcătuiesc cu gândul. Canonul ne pune și pe noi să ne întrebăm: suflete, cui te asemeni? Lui Abel sau lui Cain?”, a continuat ierarhul.
Modelul Sfintei Maria Egipteanca – echilibrul între păcat și căință
În pregătirea Duminicii Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, IPS Teodosie a prezentat chipul ei ca „modelul cel mai înalt de căință”: „Mult a greșit, dar mult s-a căit. Și vedem un echilibru: câți ani a păcătuit, atâția ani s-a luptat apoi cu păcatul prin căință. Când se ruga, trupul ei era deasupra pământului.”
Drumul spre Florii și Săptămâna Patimilor
În încheiere, ierarhul a amintit calendarul liturgic al perioadei următoare: „Mai avem o săptămână și trei zile până la Duminica Floriilor. Să ne căim mult. În Sâmbăta lui Lazăr e dezlegare la icre, iar în Duminica Floriilor e dezlegare la pește, la untdelemn și la vin.”
„Săptămâna Patimilor începe cu post aspru. Iar joi, la Cina cea de Taină, se oficiază Liturghia Sfântului Vasile, cu dezlegare la untdelemn și vin. Cine poate ține post de joi seara până la Înviere, bine este. Dar mai ales Vinerea Mare să o ținem cu toții, cu evlavie.”
„Postul și rugăciunea – armele cele mai puternice împotriva celui viclean”
„Postul și rugăciunea sunt cu adevărat armele împotriva celui viclean. Iar acest Canon, atât de valoros, atât de expresiv și minunat în versurile sale, ne descoperă taina sufletelor și a vieții noastre”, a concluzionat IPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Slujba Deniei Canonului cel Mare oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, seara Canonului celui mai lung din rânduiala Bisericii noastre. Dacă, în prima săptămână, luni, marți, miercuri și joi, avem acest Canon împărțit în patru fragmente, în miercurea săptămânii a cincea, seara, avem întregul Canon, alcătuit din 250 de tropare și irmoase, și apoi finalul acestui Canon are nouă ode, ca orice Canon.
Și iată, frumusețea, adâncimea acestui Canon este inegalabilă. De fapt, acest Canon ne arată sensul postului și ne aduce înainte toată istoria omenirii — cea religioasă și cea nereligioasă. Ne îndeamnă să urmăm celor buni și să ne ferim de faptele celor răi. Și iată acest Canon, care, în adâncul nostru, dacă îl ascultăm cu multă evlavie, ne răscolește toate cele din lăuntru. Și, dacă n-am înțeles îndeajuns rolul și rodul pocăinței, acest Canon ne lămurește atât de deplin.
Să trăim aceste versuri ale Canonului cu inimă înfrântă și smerită, pentru că, iată, ne aduce pe cei doi frați: Cain și Abel. Cain, ucigaș; Abel, ucis. Unul era drept, milostiv și jertfea tot lui Dumnezeu, Abel. Celălalt era egoist și zgârcit și, văzând că Dumnezeu nu-i primește jertfa, că fumul se duce, se împrăștie, iar lui Abel îi primește jertfa, că fumul se suie la cer, s-a năpustit asupra lui și l-a ucis. Și, așa cum spune Cartea Facerii, scrisă de Moise, sângele lui Abel striga către cer. Și Dumnezeu a strigat către Cain: „Cain, unde este fratele tău?” Iar el, cu obrăznicie, a zis: „Oare eu sunt păzitorul fratelui meu?” Dar, după aceea, l-a mustrat conștiința atât de amarnic, cum mustră conștiința pe orice om păcătos. Dar sunt și oameni la care conștiința adoarme și nu se mai trezește.
Sigur, orice om poate să se mântuiască, oricât de greu ar păcătui. Și iată, ne dă Canonul din această seară o pildă vie de căință a unui om cu două mari păcate: desfrâul și uciderea. Acesta a fost David, pentru că a iubit, s-a împătimit de soția lui Urie Heteul, l-a pus în prima linie să fie omorât, și, rămânând văduvă soția acestuia, a luat-o și a trăit cu ea. A născut pe Solomon, cel înțelept, dar care a moștenit păcatul grav al desfrâului, că s-a amestecat cu multe femei.
Dar, iată, David, după ce a făcut cele două mari păcate — și uciderea, și desfrâul — n-a încetat plânsul. Nu s-a mai oprit din plâns, trezindu-i-se conștiința. De aceea a scris Psalmii de căință ai lui David, în frunte cu Psalmul 50. Sunt cu adevărat scrierile cele mai valoroase ale lui David. Și mulți oameni păcătoși, citind acești psalmi, varsă lacrimi și regret adânc.
De aceea și noi să conștientizăm păcatele noastre. Așa cum spune Canonul: unii nu ucid cu fapta, ucid cu mintea; ucid pe semenii lor în inima lor; sau desfrânații fac desfrâu în inima lor. Căci ni se dă acest Canon și ne pune și pe noi să ne întrebăm: „Suflete, și tu te-ai asemănat acestora care au păcătuit greu? Nu te-ai asemănat lui Abel, ci lui Cain. Nu te-ai asemănat celui care a pătimit, ci celui care a robit. Pentru că noi ne-am lăsat robiți de păcat și nu ne-am lăsat robiți de harul lui Dumnezeu.”
De aceea, iată, rolul important îl are plânsul. Și plânsul cel mai limpede și expresiv este al Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, despre care vă voi vorbi foarte lămurit duminică, în duminica ei, la biserica tinerilor, de la intrarea în Mamaia. Nu s-a aflat un model de căință mai înalt ca modelul Cuvioasei Maria Egipteanca. Mult a greșit, dar mult s-a căit. Și vedem aici un echilibru: câți ani a păcătuit, atâția ani s-a luptat apoi cu păcatul, prin căință, ca să poată să aibă o rugăciune liberă. Și iată, lacrimile ei au ajuns până la cer, încât cerul a hărăzit-o să se ridice deasupra pământului spurcat de păcatele multe ale oamenilor. Și, când se ruga, trupul ei era deasupra pământului.
Și noi să nu încetăm a ne ruga. Mai avem o săptămână și trei zile până la Duminica Floriilor. De aceea, până atunci să ne căim mult. În Duminica Floriilor ne bucurăm de Intrarea Domnului în Ierusalim, care semnifică intrarea Lui și în cer cu trupul nostru, pe care L-a luat din Fecioara Maria. Să ne pregătim și noi de acea sărbătoare. Și pentru că e sărbătoare mare, se întrerupe postul aspru pentru o zi. Chiar sâmbătă, în Sâmbăta lui Lazăr, este dezlegare la icre — doar atât, nu la pește. Iar duminica Floriilor este dezlegare la pește, la untdelemn și vin.
Și apoi începe Săptămâna Patimilor, cu postul aspru: luni, marți și miercuri — cu Liturghia Darurilor. Iar joi, pentru că este Cina cea de Taină, așezământul atât de valoros, și Domnul S-a bucurat să stea cu Ucenicii Săi și să așeze acest așezământ al Cinei de Taină, al Împărtășirii — joi este Liturghia Sfântului Vasile, cu dezlegare la untdelemn și vin.
Cine poate ține post după joi seara până la Înviere, cine dorește — și nu este rău. Dar mai ales Vinerea Mare s-o ținem toți. Cine nu mai poate, seara să ia agheasmă.
Iubiți credincioși, iată, postul și rugăciunea sunt cu adevărat armele împotriva celui viclean. Și de aceea, având acest Canon atât de valoros, atât de expresiv și atât de minunat în versurile sale, care ne descoperă taina sufletelor și a vieții noastre, am gândit — că de mult sunteți la slujbă — să facem și Molitfele Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur.”
