Prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Imbros, alături de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și de Patriarhul Bulgariei, Daniil, a fost evidențiată în mod special de Înaltpreasfințitul Părinte Emanuel, Mitropolitul Calcedonului, în cuvântul festiv rostit la onomastica Patriarhului Ecumenic.
În fața întâistătătorilor celor trei Biserici Ortodoxe, ierarhul Fanarului a prezentat participarea Patriarhului României la sărbătoarea din insula natală a Patriarhului Bartolomeu drept o expresie concretă a unității ortodoxe și a comuniunii dintre Bisericile surori.
Patriarhul Daniel, în centrul mesajului despre unitatea Ortodoxiei
Încă din debutul discursului său, Mitropolitul Emanuel a salutat în mod distinct prezența Patriarhului României, iar ulterior a subliniat semnificația eclezială a participării acestuia la Sfânta Liturghie și la manifestările dedicate onomasticii Patriarhului Ecumenic.
„Duhul Sfânt, Cel care ține unit întregul așezământ al Bisericii, ne-a dăruit și binecuvântarea supremă a împreună-slujirii și a rugăciunii comune cu Preafericiții Patriarhi ai României, Daniel, și ai Bulgariei, Daniil, arătând în mod concret unitatea nedespărțită a Trupului Bisericii”, a afirmat Înaltpreasfințitul Părinte Emanuel.
Declarația capătă o semnificație aparte în contextul actual, în care relațiile dintre Bisericile Ortodoxe sunt adesea analizate prin prisma tensiunilor și divergențelor existente în lumea ortodoxă. Din acest motiv, mesajul transmis de unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai Patriarhului Ecumenic reprezintă o reafirmare publică a comuniunii dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Română.
Fanarul evocă legăturile istorice cu România
Mitropolitul Calcedonului a vorbit și despre relația istorică dintre Biserica-Mamă a Constantinopolului și Bisericile Ortodoxe locale, făcând referire explicită la spațiul românesc.
„Legăturile istorice care unesc venerabilul Centru al Fanarului cu Bisericile Ortodoxe Autocefale locale au fost făurite prin mărturisire comună, prin sânge și jertfă, și arată Biserica-Mamă drept candela neadormită care a luminat câmpiile sfințite ale Valahiei și munții Bulgariei, împărtășind lumina neapusă a cunoașterii lui Dumnezeu”, a spus ierarhul.
Referirea la „câmpiile sfințite ale Valahiei” a fost inclusă în contextul prezentării moștenirii spirituale comune care leagă Constantinopolul de Biserica Ortodoxă Română.
Imbrosul, locul unei imagini rare a unității ortodoxe
În discursul său, Mitropolitul Emanuel a descris slujirea comună a Patriarhului Bartolomeu cu Patriarhul Daniel și Patriarhul Daniil drept un simbol al unității panortodoxe.
„Astăzi, sfântul altar al Imbrosului devine simbol al bucuriei întregii Ortodoxii. Adunarea euharistică, împodobită prin împreună-slujirea Întâistătătorilor Sfintelor Biserici ale României și Bulgariei, oferă întregii omeniri, sfâșiate de conflicte și dezbinări, dovada vie că Potirul Vieții este locul unde rănile se vindecă și barierele omenești sunt depășite”, a declarat acesta.
Mesajul transmis la Imbros vine după participarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la București, în octombrie anul trecut, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, când Patriarhia Română a găzduit delegația Fanarului.
Un mesaj adresat întregii lumi ortodoxe
Pe parcursul întregii cuvântări, Mitropolitul Emanuel a insistat asupra ideii că unitatea Ortodoxiei trebuie să rămână răspunsul Bisericii la conflictele și diviziunile lumii contemporane.
„Unitatea ontologică a Ortodoxiei, pe care o trăim în acest ceas sfânt, răspunde rugăciunii arhierești a Domnului: «ca toți să fie una» (Ioan 17, 21). (…) Bisericile Ortodoxe sunt chemate să păstreze neîncetat «unitatea Duhului în legătura păcii»”, a subliniat ierarhul.
Discursul rostit la Imbros confirmă faptul că prezența Patriarhului Daniel la sărbătoarea onomastică a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu a fost privită la Fanar drept un gest de fraternitate bisericească și un semn vizibil al comuniunii dintre cele două Patriarhii.
ADEVARULBISERICII.RO a tradus și transcris cuvântul festiv al Înaltpreasfințitului Mitropolit Emanuel al Calcedonului la onomastica Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu:
„Sanctitatea Voastră,
Preafericite Părinte Patriarh al României, Daniel,
Preafericite Părinte Patriarh al Bulgariei, Daniil,
Înaltpreasfințiți și Preasfințiți Arhierei,
Preacuvioși și preacucernici clerici,
Preacinstiți Arhonți și binecredincios popor al Bisericii-Mamă,
Stând cu sfântă emoție și cu bucurie negrăită în această zi luminoasă și binecuvântată înaintea venerabilei Voastre persoane, sunt îndemnat, exprimând sentimentele profunde și devotamentul statornic al întregii Ierarhii a Preasfântului Tron Ecumenic, să adresez un cuvânt festiv și de laudă.
Binecuvântata insulă Imbros, acest pământ sfințit al Arhipelagului, care prin izvoarele sale binecuvântate l-a crescut pe cel care astăzi conduce cu vrednicie corabia Ortodoxiei, este învăluită de o strălucire cerească, primindu-l pe fiul său iubit și pe venerabilul Întâistătător al Bisericii celei dintâi în cinste.
Și, ca și cum această firească bucurie a pământului natal nu ar fi fost de ajuns, Duhul Sfânt, Cel care ține unit întregul așezământ al Bisericii, ne-a dăruit și binecuvântarea supremă a împreună-slujirii și a rugăciunii comune cu Preafericiții Patriarhi ai României, Daniel, și ai Bulgariei, Daniil, arătând în mod concret unitatea nedespărțită a Trupului Bisericii.
Cinstind, Sanctitatea Voastră, preasfânta pomenire a Sfântului și Slăvitului Apostol Bartolomeu, ocrotitorul și patronul spiritual al Preasfinției Voastre, ne întoarcem cu gândul la începuturile propovăduirii Evangheliei între neamuri.
Dumnezeiescul Apostol, ca un adevărat israelit „în care nu este vicleșug” (Ioan 1, 47), ascultând fără întârziere porunca Domnului: „Mergeți și învățați toate neamurile” (Matei 28, 19), a străbătut marginile Orientului, semănând cuvântul mântuirii în India și Armenia.
Această mărturie apostolică a Marii Biserici a lui Hristos, în mijlocul furtunilor și al împrejurărilor potrivnice, este continuată cu vrednicie și jertfelnicie de către Sanctitatea Voastră, asemenea unui pescar neobosit, răspândind lumina Ortodoxiei către „tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9).
Moartea martirică a Apostolului, care și-a oferit propriul trup spre schingiuire și chinuri, reprezintă semnul autentic al ethosului pe care îl întruchipează Biserica cea dintâi a Constantinopolului. Aceasta a fost de multe ori lipsită de strălucirea lumească și de sprijinul acestei lumi trecătoare, însă a rămas întotdeauna înveșmântată în harul necreat și în slava Crucii lui Hristos.
Despre această lucrare mântuitoare și „pescărească” a Apostolilor și a urmașilor lor în Duhul Sfânt vorbește în chip inspirat și limpede Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, subliniind caracterul sacru al instrumentelor duhovnicești prin care Biserica adună neamurile la Hristos. El spune:
„Dacă cineva ar fi dorit să prindă oameni, ce unelte ar fi folosit? Fiindcă și oamenii sunt vânați și prinși asemenea peștilor… Desigur, nimic altceva decât învățătura și cuvântul… Îi numește trâmbițe pe învățătorii Bisericii. După cum trâmbițele folosesc suflarea care iese dinlăuntru… tot astfel și învățătorii lucrează pentru mântuirea oamenilor, după cum li se spune prin Isaia: «Suie-te cu putere și nu te cruța; înalță-ți glasul ca o trâmbiță».”
Purtând cu statornicie această trâmbiță de argint și insuflată de Dumnezeu a Duhului Sfânt, Sanctitatea Voastră nu a încetat niciodată să vestească mesajul împăcării, chemând la unitate pe cei dezbinați și mărturisind adevărul credinței înaintea celor puternici ai lumii, păstrând nealterată sfânta moștenire primită de la înaintașii săi pe Tronul Martiric al Sfântului Apostol Andrei.
Astăzi, sfântul altar al Imbrosului devine simbol al bucuriei întregii Ortodoxii. Adunarea euharistică, împodobită prin împreună-slujirea Întâistătătorilor Sfintelor Biserici ale României și Bulgariei, oferă întregii omeniri, sfâșiate de conflicte și dezbinări, dovada vie că Potirul Vieții este locul unde rănile se vindecă și barierele omenești sunt depășite.
Biserica noastră Ortodoxă, asemenea unui măslin cu rădăcini adânci și ramuri bogate, care își întinde alinător mlădițele peste toate marginile pământului, este hrănită neîncetat din unica și comuna apă vie a Tradiției Apostolice. Legăturile istorice care unesc venerabilul Centru al Fanarului cu Bisericile Ortodoxe Autocefale locale au fost făurite prin mărturisire comună, prin sânge și jertfă, și arată Biserica-Mamă drept candela neadormită care a luminat câmpiile sfințite ale Valahiei și munții Bulgariei, împărtășind lumina neapusă a cunoașterii lui Dumnezeu.
Unitatea ontologică a Ortodoxiei, pe care o trăim în acest ceas sfânt, răspunde rugăciunii arhierești a Domnului: „ca toți să fie una” (Ioan 17, 21). Ea lucrează asemenea unei corăbii duhovnicești care, având pânzele umplute de suflarea Duhului Sfânt, străbate oceanele învolburate ale istoriei pentru a conduce omenirea la mântuire.
Bisericile Ortodoxe, ascultând glasul creației aflate în suferință, sunt chemate să păstreze neîncetat, potrivit îndemnului apostolic, „unitatea Duhului în legătura păcii” (Efeseni 4, 3), oferind lumii contemporane mărturia împăcării. Iar Sanctitatea Voastră, prin îndelungata și binecuvântata sa Patriarhie, se dovedește în mod concret principalul garant și expresie a acestei armonii panortodoxe, îmbrățișând cu inimă părintească pe toți, „pe cei de aproape și pe cei de departe” (Efeseni 2, 17).
De aceea și smerenia mea, în numele soborului arhiereilor Tronului Ecumenic, se pleacă cu evlavie înaintea venerabilei Voastre persoane. Ierarhii Bisericii-Mamă, împreună-purtători ai crucii patriarhale, aduc astăzi florile recunoștinței lor profunde și ale devotamentului filial.
Ne rugăm din toată inima ca Hristos, Dătătorul tuturor bunătăților și Arhipăstorul Bisericii, prin mijlocirile Sfântului și Slăvitului Apostol Bartolomeu, să dăruiască Sanctității Voastre ani mulți, sănătoși și roditori, pentru ca, multă vreme de acum înainte, cu putere și vigoare, să cârmuiască Biserica cea dintâi între tronurile Ortodoxiei.
Fie ca lumina Patriarhiei Voastre să continue să lumineze mințile oamenilor și să încălzească inimile credincioșilor, spre slava Dumnezeului Celui în Treime închinat și spre cinstea Sfintei noastre Credințe Ortodoxe.
Întru mulți ani, Sanctitatea Voastră!”
