ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit cu profundă emoție despre pierderea unuia dintre foștii săi colegi de la Seminar, părintele Ionel Marian, un om de o deosebită vrednicie preoțească, respectat și iubit de enoriașii săi. Tragedia este cu atât mai mare cu cât acesta a suferit și pierderea fiului său, tot preot, înainte de a pleca la Domnul.
Părintele Ionel Marian a fost coleg și cu arhiepiscopul Romanului și Bacăului, ÎPS Ioachim, și era din același sat, Rădășeni, cu PS Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. De altfel, așa cum ADEVARULBISERICII.RO a scris, PS Timotei Prahoveanul i-a dedicat un articol. ÎPS Ioachim a oficiat slujba de priveghi, iar ÎPS Teodosie a oficiat, alături de un sobor impresionant de 70 de preoți, slujba de înmormântare.
Citește și: PS Timotei Prahoveanul: `Preotul Ionel Marian și filiația cu Învierea`
„Noi ne-am legat mai mult decât frații de trup”
Arhiepiscopul tomitan a dezvăluit că și fiul fostului coleg, și el tot preot, Teodor Constantin, a murit, după ce fiica sa, Cristina, trecuse și ea la Domnul la o vârstă fragedă.
„Un coleg de clasă, un om foarte bun, care este jelit de enoriașii săi și a fost un om atât de vrednic ca preot. A avut și un copil preot, care a murit, și am fost la înmormântarea lui, iar acum, alături de copilul său, va fi înmormântat în curtea bisericii Sfântul Ilie din Fălticeni. Nu pot să lipsesc de acolo, pentru că noi, cei ce am făcut Seminarul cinci ani împreună, am fost mai mult decât frați. Mâncam împreună, ne rugam împreună, făceam cursuri împreună, făceam meditații, mergeam la biserică la Mănăstirea Neamț în sărbători, iar în celelalte zile zilnic aveam Liturghie și mergeam la Paraclisul seminarului. Iată, noi ne-am legat mai mult decât frații de trup și am devenit frați de suflet.”
„Este al treilea coleg care pleacă anul acesta”
ÎPS Teodosie a subliniat durerea pierderii colegilor săi, dar și speranța revederii în veșnicie, în comuniune cu Dumnezeu:
„Este al treilea coleg care anul acesta pleacă și, sigur, ne vom întâlni în august cu cei care mai sunt, dar totdeauna facem și pomenire pentru cei ce au plecat, pentru că noi rămânem colegi de clasă și în timpul acesta trecător, dar vrem să rămânem colegi și în veșnicie.”
