Daniel Buzdugan a vorbit, în podcastul ”Armonia lu’mina”, realizat de Cristiana Mina, despre viitorul mănăstirilor și rolul preoților în societate. Declarațiile aduc în prim-plan provocările pe care le întâmpină viața monahală și clericală în zilele noastre, dar și sacrificiile implicate.
Viitorul mănăstirilor – un semnal de alarmă
„E un gest uriaș, pentru că, din păcate, nu știu… S-ar putea ca în câțiva ani să avem mănăstirile goale, să avem doar pereții și să auzim slujba prin difuzoare, pentru că nu mai vine lumea la mănăstire.”
Aceste cuvinte reflectă îngrijorarea față de scăderea numărului de oameni care răspund chemării monahale. Chemarea de a intra în mănăstire, considerată o lucrare divină, nu este mereu ușor de înțeles:
„E o chemare acolo. Așa se spune, că ai fost chemat. Deci, așa a vrut Dumnezeu. Sunt oameni care vor să se ducă și ajung acolo, și nu rămân. Necunoscute sunt căile lui Dumnezeu.”
Viața monahală – nu o soluție de refugiu
O concepție greșită, potrivit căreia unii intră în mănăstire pentru a scăpa de greutățile vieții, este demontată:
„Am cunoscut maici și călugări care nu au venit acolo pentru că au avut o viață grea, nenorocită, părăsiți de iubiți sau dezamăgiți în dragoste. Nu, au venit pentru că așa au simțit nevoia.”
Gânduri despre preoție
Reflectând asupra propriei sale relații cu Biserica, Daniel Buzdugan a împărtășit dorința din tinerețe de a deveni preot:
„Când eram mai mic, mă gândeam să dau la Teologie, să mă fac preot. Îmi plăcea să cânt când eram mic, la biserică. Mai cânt și acum, când mă duc la biserică.”
Totuși, a recunoscut dificultatea și standardele morale ridicate pe care le presupune această vocație:
„Mi-am zis: «E greu să ajungi să fii preot, pentru că trebuie să fii impecabil.» Eu, fiind atunci foarte tânăr, plăcându-mi viața, mi se părea greu.”
Realitatea financiară a preoților
Deși există prejudecăți despre beneficiile financiare ale preoției, realitatea este diferită, mai ales în diaspora:
„Preoții din străinătate nu primesc salariu. Trebuie să te descurci la fața locului, și e foarte greu. Gândiți-vă că un preot din diaspora muncește toată săptămâna ca orice om. Iar în weekend, în loc să se odihnească, se duce la biserică.”
Daniel Buzdugan a explicat că veniturile generate din activități precum vânzarea de lumânări sunt folosite pentru scopuri sociale și administrative:
„Sumele adunate sunt pentru Episcopie, cantine sociale, policlinici sau alte lucruri. Gurile rele spun: «Mamă, uite ăsta ce face!» Nu, ei au salariul ăla dacă vând lumânări.”
