Patriarhul Daniel a rostit sâmbătă, 11 aprilie, la Catedrala Patriarhală din București, un cuvânt solemn la primirea Sfintei Lumini aduse de la Ierusalim, subliniind caracterul miraculos al acesteia și continuitatea mărturiilor despre pogorârea ei de-a lungul veacurilor.
Sfânta Lumină, dar al lui Hristos Cel Înviat
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că Sfânta Lumină este un dar direct al Mântuitorului Hristos, primit anual de credincioși ca semn al iubirii și binecuvântării divine:
„Această Lumină Sfântă este un dar al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morți […] o expresie a iubirii lui Iisus față de cei care cred în El și Îl iubesc.”
Patriarhul a evidențiat și dimensiunea universală a acestui dar, care ajunge în întreaga lume, fiind distribuit în noaptea de Paști credincioșilor din numeroase țări.
Mărturii istorice despre pogorârea Luminii
Un punct central al discursului a fost accentul pus pe mărturiile istorice care confirmă realitatea acestui fenomen:
„Această Lumină Sfântă […] a fost mărturisită de-a lungul secolelor […] din secolul al VII-lea, al VIII-lea, al IX-lea, al X-lea și mai târziu.”
Patriarhul Daniel a amintit că nu doar creștinii au consemnat acest eveniment, ci și musulmani care au administrat de-a lungul timpului Locurile Sfinte:
„Acești musulmani […] au dat mărturii despre venirea Luminii și despre faptul că această Lumină Sfântă, în primele momente, nu arde. Este o lumină lină, o lumină blândă, o lumină care aduce bucurie.”
Legătura dintre Ierusalimul pământesc și cel ceresc
În cuvântul său, Patriarhul a explicat și semnificația teologică profundă a Sfintei Lumini, ca simbol al realității cerești:
„Această lumină pe care noi o primim de la Ierusalimul pământesc este simbol al luminii din Ierusalimul ceresc […] unde Domnul va lumina cetatea tot timpul.”
Ierarhul a subliniat că fiecare biserică ortodoxă, odată sfințită, devine o icoană a Ierusalimului ceresc, locul în care Dumnezeu sălășluiește împreună cu oamenii.
Lumina, semn al destinului veșnic al omului
Mesajul Patriarhului Daniel a avut și o puternică dimensiune duhovnicească, indicând scopul final al vieții creștine:
„Nu este mormântul, ci este lumina Împărăției cerurilor, în iubirea, slava și bucuria pregătită pentru noi.”
Preafericirea Sa a arătat că lumina primită în noaptea de Paști este un semn al chemării omului la viața veșnică în comuniune cu Dumnezeu.
Mulțumiri pentru aducerea Sfintei Lumini
Patriarhul a mulțumit celor implicați în aducerea Luminii Sfinte în România, subliniind dificultățile contextului actual, dar și eforturile diplomatice și eclesiale care au făcut posibil acest lucru:
„Mulțumim celor care au contribuit la facilitarea transportului Luminii de la Ierusalim la București […] ca noi să avem această Lumină acum adusă la București.”
Sfânta Lumină a fost distribuită delegațiilor eparhiilor din țară și urmează să fie oferită credincioșilor în noaptea Învierii.
Mesaj de binecuvântare
În încheiere, Patriarhul Daniel a transmis un mesaj de pace și bucurie, rugându-se ca lumina lui Hristos să lumineze viața tuturor credincioșilor:
„Vă dorim tuturor pace, bucurie și ajutor de la Domnul și Îl rugăm pe Hristos Domnul să lumineze viața noastră cu binecuvântarea Sa.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de Patriarhul Daniel, sâmbătă, 11 aprilie, la Catedrala Patriarhală din București, la primirea Sfintei Lumini aduse de la Ierusalim:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preasfințiile voastre, preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși, credincioase,
Ca în fiecare an, începând cu anul 2009, și anul acesta primim cu mare bucurie și cu recunoștință Sfânta Lumină de la Sfântul Mormânt al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din Ierusalim. Această Lumină Sfântă este un dar al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morți.
Pentru cei care se duc la Ierusalim și așteaptă venirea și primirea acestei Lumini, aceasta este, în același timp, o expresie a iubirii lui Iisus față de cei care cred în El și Îl iubesc.
De asemenea, această Lumină este o binecuvântare pentru toate popoarele la care ajunge, acum prin intermediul avioanelor, și se distribuie în noaptea de Paști, ca semn de binecuvântare a Domnului Iisus Hristos, Cel Înviat din morți, Care a spus despre Sine că este Lumina lumii și Care luminează pe tot omul ce vine în lume.
Această Lumină Sfântă, ca dar de la Hristos Cel Înviat din morți și ca binecuvântare pentru popoarele care o primesc, a fost mărturisită de-a lungul secolelor. Astăzi, la ora la care s-a transmis la Televiziunea Patriarhiei Române evenimentul venirii și primirii Luminii Sfinte la Ierusalim, au fost menționate o mulțime de mărturii din secole diferite, din secolul al VII-lea, al VIII-lea, al IX-lea, al X-lea și mai târziu, despre venirea Luminii, și nu numai din partea unor creștini, ci și din partea unor musulmani, care au fost, o vreme, stăpânii Țării Sfinte.
Și din vremea lor până astăzi, cei care păzesc Sfântul Mormânt sunt două familii de musulmani. Și acești musulmani, de-a lungul timpului, au dat mărturii despre venirea Luminii și despre faptul că această Lumină Sfântă, în primele momente, nu arde. Este o lumină lină, o lumină blândă, o lumină care aduce bucurie.
Desigur, această binecuvântare a fost pentru noi o bucurie în plus a sărbătorii. Desigur, și atunci când nu se aduce Lumina de la Ierusalim, lumina pe care preotul o ia de pe masa Sfântului Altar, care simbolizează Mormântul Domnului, din care El a înviat, în fiecare biserică ortodoxă, este aceeași Lumină, Lumina lui Hristos și aceasta pentru că fiecare biserică ortodoxă din lume, odată cu sfințirea ei, devine o icoană a Ierusalimului celui nou, sau a Ierusalimului din ceruri.
De aceea, într-un tropar de la sfârșitul slujbei de sfințire a unei biserici noi ortodoxe, se cântă: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime!”. Această cântare se cântă și în noaptea de Înviere, doar că este o diferență: după „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, slava Domnului peste tine a strălucit”, la Paști se adaugă: „iar tu, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău!”, dar în troparul care se cântă la sfințirea unei biserici, se spune: „Această casă Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a luminat-o și a sfințit sufletele noastre”.
Deci biserica ortodoxă, pictată și sfințită, este icoana Ierusalimului ceresc, despre care vorbește Cartea Apocalipsei, în capitolul 21.
Acest Ierusalim nou este numit în Cartea Apocalipsei „sălășluirea lui Dumnezeu cu oamenii”. În Biblia de la București, din 1688, se spune: „este chivotul lui Dumnezeu cu oamenii”. În latină: „Tabernaculum Dei cum hominibus”.
Deci, această sălășluire împreună a lui Dumnezeu cu oamenii este noul Ierusalim sau Ierusalimul ceresc. Și se spune în Cartea Apocalipsei că acolo nu va mai fi nici soare, nici lună, căci Domnul va lumina cetatea tot timpul. Nu va mai fi noapte, nici moarte, nici lacrimile nu vor mai fi. Domnul va lumina cetatea cu slava Sa.
Deci, această lumină pe care noi o primim de la Ierusalimul pământesc este simbol al luminii din Ierusalimul ceresc, în care se află Hristos Cel răstignit, îngropat, înviat din morți, înălțat în slavă la cer.
Deci, lumina pe care Hristos ne-o trimite ne-o trimite din Ierusalimul ceresc ca lumină pentru viața noastră, ca să știm care este ultima destinație a vieții noastre. Nu este mormântul, ci este lumina Împărăției cerurilor, în iubirea, slava și bucuria pregătită pentru noi, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire.
Amin.
Mulțumim celor care au contribuit la facilitarea transportului Luminii de la Ierusalim la București, pentru că ne aflăm într-o situație delicată, care până acum era și dificilă. Acum a rămas delicată pentru o vreme, în timpul armistițiului care s-a încheiat, și astfel am avut prilejul să vedem că s-a dat libertate ca, în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt al Învierii Domnului, să fie prezente 2.750 de persoane, ceea ce nu a fost posibil în timpul pandemiei.
Și aceasta arată că, desigur, atât domnul ambasador al României la Tel Aviv, cât și părintele arhimandrit Ioan Meiu, superiorul așezămintelor românești de la Locurile Sfinte, au lucrat bine și cu multă stăruință, cu insistență, ca noi să avem această Lumină acum adusă la București, iar de la aeroport ea a fost oferită delegațiilor de diferite eparhii, iar în noaptea de Paști, în noaptea Învierii, la miezul nopții, va fi oferită celor care vin să participe la slăvita sărbătoare a Învierii Domnului.
Vă dorim tuturor pace, bucurie și ajutor de la Domnul și Îl rugăm pe Hristos Domnul să lumineze viața noastră cu binecuvântarea Sa. Amin.”
