Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat în cuvântul rostit la finalul pelerinajului de Florii că Vecernia de vineri, din săptămâna a șasea, marchează sfârșitul Postului de 40 de zile din perioada Triodului. Urmează două zile cu o semnificație aparte: Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor, o punte între postul ascetic și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului.
Învierea lui Lazăr – icoană a învierii universale
Patriarhul a subliniat că minunea învierii lui Lazăr, la patru zile după moarte, a fost prefigurarea învierii de obște. „Hristos a dorit să arate că poate învia nu doar pe cineva care a murit de curând, ci și pe cel ce intrase în descompunere. Astfel, a făcut din învierea lui Lazăr o icoană a învierii morților la sfârșitul veacurilor”, a spus Preafericirea Sa, evocând și profeția din cartea lui Daniel și cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Ioan.
„Iisus a lăcrimat” – o compasiune pentru întreaga omenire
Comentând cel mai scurt verset din Evanghelia după Ioan – „Iisus plângea” (Ioan 11, 35) –, Patriarhul Daniel a citat din Sfântul Chiril al Alexandriei: „Nu a plâns doar pentru Lazăr, ci pentru întreaga fire omenească, care a ajuns muritoare. A plâns ca să nu mai plângi tu atunci când vezi pe cei dragi adormiți”.
Vocea lui Iisus – prefigurare a trâmbiței Arhanghelului
Învierea lui Lazăr s-a făcut prin cuvânt puternic: „Lazăre, vino afară!” – strigăt ce amintește, potrivit Părintelui Patriarh, de trâmbița Arhanghelului care va răsuna la sfârșitul veacurilor și va trezi din morminte pe toți cei adormiți.
Cuvinte patristice – de la Sfântul Chiril la Sfântul Andrei Criteanul
Cuvântarea a fost îmbogățită cu citate din Sfântul Andrei Criteanul, care în secolul al VIII-lea prelua ideile Sfântului Chiril într-o formă oratorică și poetică. Prin imaginea lui Lazăr, se adresează fiecărui creștin: „Fii, Lazăr, dacă vrei mort pentru lume, fă-te prieten al lui Hristos”.
Pelerinajul de Florii – o rugăciune în mișcare
Patriarhul Daniel a descris pelerinajul de Florii ca o mărturisire de credință și prietenie cu Hristos, o „rugăciune în procesiune” și o „binecuvântare pentru cetate”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de Patriarhul Daniel și îl publică în integralitate:
”Preasfințiile voastre, preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase,
Postul de 40 de zile din perioada Triodului s-a încheiat cu Vecernia de vineri, din săptămâna a șasea, adică de ieri. Astfel, s-a trecut spre Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor, sau a Intrării Domnului în Ierusalim. Aceste două zile sunt o punte între postul ascetic de 40 de zile și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, care are un conținut mistagogic de participare tainică sau mistică la suferințele lui Hristos, la Paștele Crucii, ca pregătire pentru a primi bucuria Paștelui Învierii Domnului.
Încă din copilărie, Domnul Iisus mergea în fiecare an în pelerinaj la Ierusalim, cu prilejul sărbătorii Paștelui iudaic. Ultima dată, însă, El a mers la Ierusalim după ce l-a înviat din morți pe prietenul Său, Lazăr din Betania, care murise cu patru zile înainte. Minunea învierii lui Lazăr, a patra zi, a produs mare admirație și bucurie în poporul simplu și în rândul copiilor și tinerilor, care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic și de măslin, cântându-I: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”
Atunci, mulți iudei au crezut în Iisus. Din acest motiv, cărturarii și fariseii, plini de invidie și ură împotriva Lui, au hotărât să-L ucidă. Astfel, învierea lui Lazăr a grăbit moartea lui Iisus prin răstignire, înainte de Paștele iudaic. Însă Iisus a biruit moartea proprie prin Înviere și a devenit temelia învierii tuturor oamenilor la sfârșitul veacurilor, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, zicând: „După cum toți mor în Adam, toți vor învia în Hristos.”
În troparul Floriilor se spune: „Învierea cea de obște, mai înainte de pătimirea Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți L-ai înviat, Hristoase Dumnezeule!”
Așadar, învierea lui Lazăr este icoană sau preînchipuire a învierii de obște, sau universale. Această interpretare se află, mai întâi, explicată în scrierea Sfântului Chiril al Alexandriei, care a trecut la Domnul în anul 444, scriere numită Comentariu la Evanghelia după Ioan. Dar și într-o predică a teologului apusean Petru Hristologul, trecut la Domnul în anul 450. Deci, acești doi Părinți – unul din Răsărit și altul din Apus –, în aceeași perioadă, au interpretat într-un sens comun și asemănător învierea lui Lazăr ca fiind o prefigurare a învierii de obște.
De ce? Pentru că au observat că Iisus a mai săvârșit și alte învieri: învierea fiicei lui Iair și învierea fiului văduvei din Nain, dar la scurtă vreme după moartea lor. Pe când, în cazul prietenului Său Lazăr, Iisus nu Se grăbește să ajungă la Betania, ci așteaptă și ajunge abia în a patra zi, când mortul deja intrase în descompunere și avea un miros neplăcut.
Această începere a putrezirii corpului arată că Iisus, în mod voit, a dorit să arate că poate învia nu numai pe cineva care a murit recent, ci și pe cineva care a intrat în descompunere, pe cineva care devine țărână, care devine din nou pământ, pentru că a fost luat din pământ. Și astfel, Hristos Domnul a dorit ca din învierea prietenului Său, Lazăr din Betania, să facă o icoană a învierii morților la sfârșitul veacurilor, potrivit profeției proorocului Daniel, care spune că, în zilele din urmă, „cei aflați sub țărâna pământului vor învia și cei care au făcut bine vor învia spre învierea vieții, iar cei care au făcut fapte rele, spre învierea osândirii.”
Același adevăr îl repetă Iisus Hristos în Evanghelia după Ioan, capitolul 5, versetele 20 până la 28. Aceasta este Evanghelia care se citește la morți în Biserica Ortodoxă, și anume ideea că, la sfârșitul veacurilor, toți cei din morminte, la glasul Arhanghelului din ceruri, la trâmbița Arhanghelului, vor învia din moarte spre judecata finală, spre evaluarea libertății și a vieții fiecărui om și a fiecărui popor.
Sfântul Chiril al Alexandriei comentează mai ales două expresii ale lui Iisus, și anume – sau două exprimări. Prima este cel mai scurt verset din Evanghelia după Ioan: „Iisus plângea” sau „Iisus a lăcrimat” (Ioan 11, 35). Spune Sfântul Chiril: „Nu a plâns numai pentru Lazăr, ci pentru întreaga fire omenească, care a ajuns muritoare.”
Deci a plâns umanitatea întreagă. Și spune Sfântul Chiril: a lăcrimat Iisus, ca să nu mai lăcrimezi tu prea mult atunci când vezi oamenii morți. Iudeii ziceau: „Iată ce mult îl iubea!”. Dar Sfântul Chiril spune: nu a plâns doar pentru Lazăr, ci pentru întreaga umanitate. Pentru că nu este propriu celui creat după chipul lui Dumnezeu, Cel veșnic viu, ca să moară. Omul a fost făcut pentru nemurire și viață veșnică, nu pentru mormânt. Moartea a fost un accident, o consecință a păcatului neascultării. Dar Hristos Domnul, Cel care a creat pe om după chipul Lui, l-a creat pentru viață veșnică. De aceea îi spune El Martei din Betania: „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și Eu îl voi învia pe el în ziua de apoi”.
Deci această interpretare a plânsului lui Iisus în fața mormântului prietenului Său Lazăr din Betania este una care se referă la învierea cea de obște. A plâns pentru toată umanitatea.
Un alt cuvânt al Mântuitorului, pe care îl tâlcuiește în mod foarte înțelept și profund Sfântul Chiril al Alexandriei, în comentariul său la Evanghelia după Ioan, este acesta: „Și a strigat Iisus cu glas mare: Lazăre, vino afară!”. Și zice: „De ce a strigat cu glas tare? Pentru că atunci când a înviat pe fiul văduvei din Nain și pe fiica lui Iair nu a strigat cu glas puternic. De ce acum a strigat cu glas puternic: Lazăre, vino afară? Pentru că, prin vocea Sa puternică, când a zis: vino afară, El voia să amintească de trâmbița Arhanghelului, care va suna la sfârșitul veacurilor și morții din morminte vor învia spre judecata finală.” Deci a fost vocea Lui ca o prefigurare, ca o anticipare profetică a trâmbiței Arhanghelului pentru învierea de obște.
În secolul al VIII-lea, Sfântul Andrei Criteanul, care a trăit între anii 660–740, într-o omilie intitulată Cuvânt la Lazăr cel mort de patru zile, reia ideile Sfântului Chiril al Alexandriei, dar le expune într-o formă oratorică și pastorală foarte dinamică. Și acum dorim să cităm din Sfântul Andrei Criteanul. Se vede că a fost nu doar predicator, ci și imnograf:
*„Fii, Lazăr – spune el către orice creștin –, dacă vrei mort pentru lume, având tăcerea ca o piatră pecetluind buzele, dar mai degrabă fă-te mai întâi prieten al Stăpânului Hristos. Ai și tu însuți surori: mai întâi sufletul, apoi trupul. Împacă-te cu Hristos, pentru ca atunci când vei adormi, acestea să trimită de veste la Iisus, precum Marta și Maria: una cuvântul, alta cu fapta, zicând: «Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav». Pentru că atunci când vei muri desăvârșit lumii, va veni Hristos să te învieze și să zică îngerilor Săi: «Dezlegați-l și lăsați-l să meargă». Dezlegați-l – adică din ce? Din legăturile păcatului. Dar să meargă unde? În sânurile lui Avraam, în corturile cele veșnice, la fericirea cea neîmbătrânitoare, a dumnezeiescului sfârșit pe care fie ca noi toți să îl dobândim cu harul și cu iubirea de oameni ale Celui ce ne cheamă pe noi toți la cunoașterea lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, Căruia fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în veci. Amin.”
Iubiți pelerini, pelerinajul de Florii este rugăciune în procesiune și adunare în mișcare a parohiilor și mănăstirilor, a clerului și credincioșilor mireni. El este o mărturisire a credinței în Hristos Cel răstignit în veac, dar și o prietenie cu El, biruitorul morții. Pelerinajul este o binecuvântare pentru cetate și o bucurie pentru pelerini, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.
Dorim acum, la sfârșit, să mulțumim celor care au contribuit la organizarea acestui pelerinaj. Și, desigur, în mod deosebit, amintim pe cei care au contribuit fizic și financiar, și anume: Protoieria Sector 4 Capitală, care a produs această icoană pentru procesiune și a oferit-o; Protoieria Sector 2 Capitală, care a oferit iconițele pe care le vom sfinți acum pentru pelerinii prezenți. Aceste iconițe vor fi distribuite în interiorul Catedralei Patriarhale, lângă racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie.
Protoieriile 1, 3 și 5 Capitală au oferit stâlpările de finic pentru clerici; protoieriile Ilfov Sud și Ilfov Nord au oferit ramurile de salcie pentru credincioși – dar au contribuit și alți părinți protopopi din Capitală, Ilfov Nord și Ilfov Sud. Coordonatorii preoților de caritate și de cimitire s-au ocupat de prezența preoților.
Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale și corul Seminarului Teologic Ortodox din București au oferit răspunsurile liturgice. Serviciul Colportaj și Sectorul Cultural și Comunicații Media al Centrului Eparhial București au contribuit la pregătirea darurilor pentru preoți, a pastoralei și a rânduielii pelerinajului. De asemenea, Radio și Televiziunea Trinitas au asigurat transmiterea în direct și sonorizarea pe traseul pelerinajului.
Amintim, totodată, și autoritățile statului care ne-au sprijinit în organizare: Primăria Municipiului București, Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul pentru Situații de Urgență București–Ilfov, Serviciul de Ambulanță București–Ilfov, Poliția Locală a Municipiului București și Direcția Generală de Poliție Locală Sector 4.
Mulțumim tuturor clericilor și credincioșilor mireni participanți la pelerinaj și ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să dăruiască pace și bucurie, sănătate și mântuire, și sărbători binecuvântate, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.”
