Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un amplu cuvânt de învățătură adresat pelerinilor prezenți la Pelerinajul de Florii din București 2026, evidențiind semnificația duhovnicească a învierii lui Lazăr și legătura acesteia cu Săptămâna Sfintelor Pătimiri.
Învierea lui Lazăr – temelia credinței în Învierea lui Hristos
Patriarhul Daniel a explicat, pe baza tâlcuirilor patristice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Chiril al Alexandriei și ale Sfântului Petru Hrisologul, că învierea lui Lazăr are un caracter aparte între minunile Mântuitorului.
„Spre deosebire de alte învieri săvârșite de Domnul Iisus Hristos, învierea lui Lazăr a fost făcută după patru zile de la moarte, când trupul intrase deja în descompunere, pentru a arăta în mod clar puterea lui Dumnezeu asupra morții”, a subliniat Patriarhul României.
Această minune a avut și rolul de a-i întări pe ucenici înainte de Patimile Domnului, pregătindu-i să înțeleagă și să creadă în Învierea Sa.
„Eu sunt Învierea și Viața”
Un moment central al cuvântului a fost explicarea dialogului dintre Mântuitorul Iisus Hristos și Marta, sora lui Lazăr, pe care Patriarhul Daniel l-a prezentat ca fiind esențial pentru înțelegerea credinței creștine:
„Când i-a spus Martei: «Fratele tău va învia», ea a înțeles învierea de obște, dar Iisus i-a răspuns: «Eu sunt Învierea și Viața», arătând că viața veșnică începe încă de acum, prin credință”, a arătat Preafericirea Sa.
În acest sens, învierea lui Lazăr devine atât prefigurare a învierii lui Hristos, cât și icoană a învierii universale de la sfârșitul veacurilor.
Minunea care a schimbat cursul evenimentelor
Patriarhul Daniel a evidențiat faptul că învierea lui Lazăr a avut un impact major asupra mulțimilor, care L-au întâmpinat pe Hristos la intrarea în Ierusalim cu ramuri de finic și strigăte de bucurie:
„Această minune a impresionat profund mulțimea, încât mulți au crezut în Iisus, iar cetatea s-a cutremurat de entuziasm”, a precizat Patriarhul.
Totodată, această minune a determinat intensificarea opoziției din partea arhiereilor și fariseilor, care au hotărât atât uciderea lui Iisus, cât și a lui Lazăr, ca mărturie vie a lucrării dumnezeiești.
Pelerinajul – chemare la înnoirea vieții
În partea finală a cuvântului, Patriarhul României a subliniat sensul profund al pelerinajului de Florii, ca moment de trezire duhovnicească și de pregătire pentru Săptămâna Sfintelor Pătimiri:
„Suntem chemați să ieșim din mormântul vieții egoiste pentru a trăi cu bucurie ca fii ai lui Dumnezeu după har, demnitate dăruită nouă la Sfântul Botez”, a afirmat Preafericitul Părinte Daniel.
El a arătat că pelerinajul nu este doar o rememorare istorică, ci o experiență vie a credinței, prin care sufletul este chemat la înviere din moartea păcatului.
Binecuvântare pentru familii și comunități
Patriarhul a subliniat și dimensiunea comunitară a pelerinajului, evidențiind prezența numeroaselor familii, clerici și monahi, ca semn al unității Bisericii.
„Pelerinajul de astăzi, însoțit de rugăciuni și cântări, aduce binecuvântare familiilor, comunităților parohiale și orașului întreg”, a spus Patriarhul.
În încheiere, Preafericirea Sa a îndemnat credincioșii să se pregătească duhovnicește pentru Sfintele Paști, primind cu inimă curată lumina Învierii lui Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul de învățătură către pelerini al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Pelerinajul de Florii din București 2026:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preasfințiile voastre, preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase,
Astăzi dorim să spunem câteva cuvinte despre învierea lui Lazăr, în tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Chiril al Alexandriei și a marelui predicator latin Petru Hrisologul, episcopul Ravennei.
Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la Domnul în anul 407, Sfântul Chiril al Alexandriei în anul 444, iar Petru Hrisologul, episcopul Ravennei din Occident, contemporan cu Sfântul Chiril al Alexandriei, a trecut la Domnul în anul 451, în același an cu Sinodul de la Calcedon.
Am ales cele mai reprezentative și importante tâlcuiri ale Evangheliei după Ioan, referitoare la învierea lui Lazăr, din scrierile acestor trei mari teologi. Vom expune, pe scurt, ideile principale.
Prima idee principală: spre deosebire de învierea fiicei lui Iair și a fiului văduvei din Nain, care au fost săvârșite de Domnul Iisus Hristos la scurt timp după moartea acestora și înainte de înmormântare, învierea lui Lazăr a fost făcută cu un scop precis, după patru zile de la moartea lui, când trupul începuse deja să se descompună și să miroasă greu.
A doua idee principală: Domnul Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr în a patra zi, pentru a-i ajuta pe ucenicii Săi, întristați și nedumeriți, să creadă în învierea Sa. Mai înainte le spusese că va fi batjocorit, bătut și omorât la Ierusalim, dar că a treia zi va învia.
A treia idee principală: Domnul Iisus Hristos l-a înviat pe prietenul Său Lazăr din Betania și pentru a le mângâia pe surorile acestuia, Marta și Maria, dar și pentru a le întări credința că El Însuși va trece prin moarte și va învia, dăruind viață tuturor la învierea de obște.
Când i-a spus Mântuitorul Iisus Hristos Martei: „Fratele tău va învia”, ea i-a răspuns: „Da, va învia, dar la ziua de apoi, adică la învierea de obște.” Atunci, în mod neașteptat, Iisus i-a răspuns: „Eu sunt Învierea și Viața.” Deci, învierea este acum, aici, aproape; nu se mai așteaptă până la sfârșitul veacurilor. El îl va învia imediat pe Lazăr.
Și a adăugat Mântuitorul Iisus: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi.” Viu va fi cu sufletul, chiar dacă va muri cu trupul.
A patra idee principală: învierea lui Lazăr este o prefigurare sau o imagine a învierii lui Hristos Însuși, deoarece Cel ce a înviat din morți pe omul Lazăr poate învia din morți și propria Sa fire omenească, El fiind Dumnezeu întrupat, tocmai pentru a-i mântui pe oameni de păcat și de moarte.
Astfel, Iisus, înviindu-l pe Lazăr, prietenul Său din Betania, a săvârșit această minune cu câteva zile înainte de propria Sa moarte și înviere. Învierea lui Lazăr nu este doar o prefigurare a învierii de obște la sfârșitul veacurilor, ci și o imagine premergătoare a învierii lui Hristos.
A cincea idee principală: învierea lui Lazăr este, în mod deosebit, icoana tainică a învierii de obște a tuturor oamenilor la sfârșitul veacurilor, deoarece se referă la trupurile putrezite sau descompuse ale oamenilor din toate timpurile și din toate locurile.
Această înviere de obște sau universală a fost vestită de marii proroci ai Vechiului Testament: Isaia (capitolul 26, versetul 19), Ezechiel (capitolul 37, versetele 1–10) și Daniel (capitolul 12, versetul 2), iar apoi a fost confirmată și dovedită de Domnul Iisus Hristos în toate cele patru Evanghelii.
Sfântul Chiril al Alexandriei, în comentariul său la Evanghelia după Ioan, tradus de Sfântul Preot Dumitru Stăniloae și însoțit de numeroase note explicative, spune că atunci când Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!”, El a prevestit trâmbița arhanghelului care va vesti învierea morților la sfârșitul veacurilor, despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni (capitolul 15, versetul 52).
A șasea idee principală: Domnul Iisus Hristos a înviat din morți a treia zi, deoarece El este Domnul vieții, iar Lazăr a fost înviat a patra zi, fiind slujitorul. În mod voit, Iisus l-a înviat a patra zi, pentru a nu exista confuzie între învierea Sa, a treia zi, și învierea lui Lazăr, a patra zi.
De aceea, Petru Hrisologul spune: „Domnul, Stăpânul, a înviat a treia zi, iar slujitorul lui Hristos, prietenul Lui și mărturisitor al învierii, a fost înviat a patra zi.”
Când Iisus a plâns pentru Lazăr cel mort, a făcut-o ca semn de compasiune pentru prietenul Său și pentru consolarea surorilor lui, Marta și Maria. El a plâns, totodată, și pentru întreaga umanitate care sfârșește în moarte, deoarece omul nu a fost creat de Dumnezeu spre stricăciune, după cum spune Înțelepciunea lui Solomon, capitolul 1, versetul 13-14: Dumnezeu nu a făcut moartea și nu Se bucură de moartea oamenilor, pentru că nu l-a făcut pe om pentru stricăciune, ci pentru viață veșnică. Însă moartea a intrat în lume prin invidia și lucrarea diavolului.
A șaptea idee principală: învierea lui Lazăr a fost minunea care a impresionat cel mai mult mulțimea iudeilor veniți la Ierusalim pentru a sărbători Paștele iudaic, încât mulți își așterneau hainele la picioarele lui Iisus, iar toată cetatea s-a cutremurat, spune Evanghelia după Ioan, capitolul 10. Cei care L-au întâmpinat cu multă bucurie și entuziasm, cu ramuri de palmieri și de măslini, aveau despre El, spune despre El Sfântul Ioan Gură de Aur, o părere mai mare decât despre un prooroc și strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”
Această minune, în care un mort de patru zile, intrat deja în descompunere, a fost înviat, a impresionat profund pe iudei și a trezit un mare entuziasm. Evanghelia după Sfântul Ioan spune: „Și mulți au crezut în Iisus.” Acest fapt i-a neliniștit pe mai-marii cărturarilor și pe farisei. Pentru popor a fost o mare bucurie, însă pentru arhierei, farisei și cărturari, care îl invidiau pe Iisus pentru dragostea de care se bucura din partea mulțimilor, învierea lui Lazăr a devenit o dovadă puternică împotriva lor.
A opta idee principală: învierea lui Lazăr a grăbit hotărârea luată de arhiereul Caiafa, de ceilalți arhierei și de farisei de a-L ucide pe Iisus, deoarece făcea multe minuni. De asemenea, au hotărât să-l ucidă și pe Lazăr, cel înviat de Iisus, pentru că era o mărturie concretă a minunii săvârșite de El.
A noua idee principală: după intrarea triumfală a Domnului Iisus în Ierusalim începe săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri, a morții și a îngropării Sale, iar apoi învierea Sa în ziua întâi a săptămânii următoare. Sfintele Evanghelii arată că, în ziua întâi a săptămânii, adică duminica, la revărsatul zorilor, femeile mironosițe au mers la mormânt să ungă trupul lui Iisus, iar îngerul le-a spus că Iisus nu mai este acolo, ci a înviat.
Iubiți pelerini, sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor constituie poarta luminoasă de intrare în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, lăudându-L pe Domnul Iisus Hristos, asemenea copiilor din Ierusalim, ca fiind Biruitorul morții și Soarele dreptății.
Înainte de călătoria Sa din Betania către Ierusalim și de intrarea Sa triumfătoare în această cetate, Domnul Iisus a săvârșit această mare minune, învierea lui Lazăr, pentru a scoate pe oameni din întunericul morții. Un teolog bizantin spune: „Astăzi L-am văzut pe Hristos, Soarele dreptății și Făcătorul luminătorilor, săvârșind această nouă procesiune.”
Așa cum Lazăr a fost rechemat la viață de Domnul Iisus Hristos, plin de iubire pentru prietenii Săi, și noi suntem chemați să ieșim din mormântul vieții egoiste pentru a trăi cu bucurie ca fii ai lui Dumnezeu după har, demnitate dăruită nouă la Sfântul Botez.
Această chemare sfântă transformă pelerinajul nostru dintr-o simplă comemorare istorică într-o bucurie a învierii sufletului din moartea cauzată de păcat, pentru a primi, cu inimă curată de copil, lumina neînserată a Împărăției iubirii Preasfintei Treimi.
Prezența familiilor din parohii la acest pelerinaj – bunici, părinți, copii și nepoți –, împreună cu părinții duhovnicești, ierarhi, preoți și diaconi, dar și cu monahi și monahii, arată o comuniune în procesiune, o ceremonie bisericească prin care se primește binecuvântarea cerească.
În concluzie, pelerinajul de astăzi, însoțit de rugăciuni și cântări, aduce binecuvântare familiilor conjugale, comunităților parohiale, comunităților monahale și orașului întreg.
În săptămâna Sfintelor Pătimiri care urmează, suntem chemați să primim în sufletele noastre iubirea lui Hristos, Cel smerit și blând, jertfelnic și iertător, purtând în mâini ramurile binecuvântate de Florii, să simțim duhovnicește că fiecare dintre noi este, de fapt, un pelerin al luminii Învierii.
Să așternem înaintea Mântuitorului Hristos gândurile noastre cele bune și dorința de înnoire a vieții, pentru ca, mergând împreună cu El pe calea Crucii, cu iubire smerită și milostivă, să ne învrednicim a primi și bucuria slăvitei Sale Învieri.
Vă felicităm pe toți cei prezenți la acest pelerinaj de Florii, în Anul omagial 2026 al familiei creștine.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să binecuvânteze casele și familiile dumneavoastră, să dăruiască părinților ajutor, bunicilor sănătate și copiilor creștere duhovnicească.
Să vă pregătiți cu bucurie pentru sărbătoarea Sfintelor Paști, pentru întâlnirea sfântă cu Domnul Iisus Hristos, Cel ce a biruit moartea și ne-a dăruit viață veșnică, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră.
Amin.”
