Arhimandritul Alexios Mantsiris, starețul Mănăstirii Xenofont din Sfântul Munte Athos, a mărturisit că a fost profund impresionat de ceea ce a trăit în România, în timpul pelerinajului de la Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești-Vlașca, unde a adus spre cinstire o parte din cinstitul cap al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Cuvântul a fost rostit duminică, 26 aprilie, după Sfânta Liturghie din Duminica Mironosițelor, în prezența a mii de credincioși veniți din întreaga țară.
„Am trăit neîncetat minuni”
Starețul athonit a subliniat că experiența acestor zile a fost una cu totul aparte, vorbind despre lucrarea harului în mijlocul credincioșilor:
„În aceste cinci zile în care am fost aici, alături de voi, am trăit neîncetat minuni. Prima mare minune este această sfântă mănăstire, care a fost construită cu multă iubire și evlavie.”
Arhimandritul Alexios a arătat că nu doar zidirea mănăstirii este o minune, ci și credincioșii care au venit în număr foarte mare la închinare.
Impresionat de evlavia și ordinea pelerinilor
Ierarhul athonit a evidențiat în mod special comportamentul credincioșilor români, care l-a marcat profund:
„O altă mare minune (…) sunteți voi, creștinii ortodocși, care ați venit din toate colțurile țării voastre (…) M-ați mișcat din adâncul sufletului prin ordinea voastră, prin rugăciunea voastră.”
Acesta a remarcat că, în ciuda numărului foarte mare de pelerini, s-a păstrat o atmosferă de liniște și evlavie, specifică marilor evenimente duhovnicești.
Dar duhovnicesc adus din Sfântul Munte
Starețul Mănăstirii Xenofont a explicat și contextul aducerii sfintelor moaște în România, cu binecuvântarea Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului și a Patriarhului Daniel , precum și a Episcopului Galaction.
„Am adus în țara voastră o odoare de mare preț (…) o parte din cinstitul cap al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.”
Potrivit acestuia, închinarea la sfintele moaște aduce folos sufletesc și trupesc nu doar celor prezenți, ci și familiilor acestora.
Sfântul Gheorghe – „purtător de mir prin jertfă”
În cuvântul său, arhimandritul Alexios a oferit și o interpretare duhovnicească a vieții Sfântului Gheorghe, comparându-l cu femeile mironosițe:
„Mirul Sfântului Gheorghe nu au fost arome, ci a fost cinstitul său sânge.”
Astfel, ierarhul a arătat că mucenicia sfântului reprezintă o jertfă deplină, o expresie a dragostei desăvârșite pentru Hristos.
Pilda pocăinței adevărate
În încheiere, starețul athonit a rostit o pildă despre pocăință, subliniind că iertarea lui Dumnezeu vine prin lacrimi sincere:
„Din ochii lui au căzut trei lacrimi (…) iar butoiașul s-a umplut. Aceasta aștepta Maica Domnului: pocăința lui adevărată.”
Mesajul a fost adresat tuturor credincioșilor, ca îndemn la întoarcere sinceră către Dumnezeu.
Binecuvântare pentru credincioși
Arhimandritul Alexios a încheiat adresându-le credincioșilor felicitări și binecuvântări:
„Sfântul Gheorghe să fie ocrotitorul și ajutătorul vostru (…) veți pleca de aici miluiți.”
Pelerinajul de la Mănăstirea Pantocrator, prilejuit de aducerea sfintelor moaște din Muntele Athos, a adunat în aceste zile un număr impresionant de credincioși, confirmând, potrivit ierarhului athonit, „o mare lucrare a lui Dumnezeu” în inimile oamenilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de arhimandrit Alexios, starețul Mănăstirii Xenofont din Sfântul Munte Athos, după Sfânta Liturghie în Duminica Mironosițelor săvârșită la Mănăstirea Pantocrator, unde a adus Cinstitul Cap al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe:
„Hristos a înviat!
Salutări alese și vă aduc multe binecuvântări din Grădina Maicii Domnului, din Sfântul Munte Athos.
Cu binecuvântarea Patriarhului nostru Bartolomeu, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh al României, Daniel, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Galaction și prin îndemnul cinstitului părinte stareț al mănăstirii, părintele Sebastian, și al părintelui arhimandrit Serafim, precum și cu binecuvântarea Sfintei Chinotite a Sfântului Munte, am adus în țara voastră o odoare de mare preț din mănăstirea noastră: o parte din cinstitul cap al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.
Acest sfânt, a cărui cinstită pomenire am prăznuit-o acum câteva zile și ale cărui sfinte moaște le avem și astăzi spre închinare, este cel în fața căruia v-ați plecat cu toții, depunându-vă rugămințile, lacrimile pocăinței și mulțumirile voastre.
Să știți, iubiții mei frați, că închinarea voastră este spre folosul vostru sufletesc și trupesc, pentru voi, dar și pentru toți cei din familiile voastre.
În aceste cinci zile în care am trăit aici, alături de voi, am trăit neîncetat minuni. Prima mare minune este această sfântă mănăstire, care a fost construită cu multă iubire și evlavie. Ctitorul este acum printre noi și poartă numele de Gheorghe, pentru că a oferit tot ceea ce a avut pentru a se întemeia această sfântă mănăstire.
Dar și voi toți, prin sprijinul și ajutorul vostru, contribuiți la continuarea lucrării care se săvârșește în acest loc sfânt.
O altă mare minune, pe care o trăim în aceste zile, sunteți voi, creștinii ortodocși, care ați venit din toate colțurile țării voastre, la chemarea Sfântului Gheorghe și a Sfintei Maria Magdalena.
M-ați mișcat din adâncul sufletului prin ordinea voastră, prin rugăciunea voastră, prin felul în care sunteți alături de noi la sfintele slujbe. Chiar dacă, din cauza mulțimii foarte mari, există îmbulzeală, se vede o mare ordine și o adâncă evlavie pe care o purtați față de sfinți și față de Biserica Ortodoxă.
Vă rog să primiți felicitările mele de la un bătrân stareț din Sfântul Munte și smerita mea rugăciune: Sfântul Gheorghe să fie ocrotitorul și ajutătorul vostru.
Astăzi prăznuim pe cinstitele sfinte mironosițe și pe cinstitul Iosif, purtătorul de mir. Dar vreau să îl cuprind între purtătorii de mir și pe cinstitul Mare Mucenic Gheorghe, care și el a adus mir Domnului. Iar mirul Sfântului Gheorghe nu au fost arome, ci a fost cinstitul său sânge. A fost dragostea sa către Hristos și adânca sa credință pe care o purta față de credința noastră cea dreaptă.
Așa am vrut și eu să-l înfățișez pe Sfântul Gheorghe, ca unul care a adus cinstitul său sânge ca mireasmă de bună mireasmă către Mântuitorul Hristos. Dar și noi avem marea cinste și bucurie să ne închinăm acestei părți din cinstitul său cap și, așa cum am spus, să depunem smeritele noastre rugăciuni și adânca noastră iubire și pocăință.
Aceste smerite gânduri vreau să le închei cu o mică pildă.
Odată, la un duhovnic a venit un om foarte păcătos și și-a spovedit păcatele, care erau grele. La sfârșit, l-a întrebat pe părintele duhovnic: „Părinte, mă va ierta Dumnezeu?” Părintele, fiind om luminat și sfințit, i-a răspuns: „Lasă-mă în seara aceasta să mă rog la Maica Domnului și mâine îți voi răspunde.”
Toată noaptea s-a rugat părintele, pentru că omul era foarte păcătos. Și i s-a arătat Maica Domnului și i-a dat un butoiaș mic, spunându-i să-i zică celui păcătos să-l umple cu apă, iar atunci îi vor fi iertate păcatele.
Când a auzit aceasta, omul s-a bucurat, pentru că în mănăstire era multă apă. A luat butoiașul și l-a pus sub fântână, dar nu se umplea. Apoi s-a dus la un râu din apropiere și a scufundat butoiașul în apă, dar nici acolo nu se umplea.
Atunci, plin de tristețe, s-a întors la părintele duhovnic și a spus: „Nu mă iartă Dumnezeu?” Și, în acel moment, din ochii lui au căzut trei lacrimi în butoiașul pe care îl ținea, iar butoiașul s-a umplut.
Aceasta aștepta Maica Domnului: pocăința lui adevărată.
Acest mesaj este pentru noi toți. Oricât de păcătos ar fi cineva, dacă se pocăiește și cere milă lui Dumnezeu, Dumnezeu este iertător și milostiv și ne iartă păcatele noastre.
Și voi veți pleca de aici miluiți, pentru că ați venit să vă închinați la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Iar binecuvântarea sa să fie cu noi cu toți.
Amin.”
