La 15 ani de la începerea lucrărilor de construire a Catedralei Naționale, pictura edificiului va fi sfințită anul acesta, în luna octombrie, urmând ca, după acest moment, lăcașul de cult să rămână deschis închinătorilor, anunță Trinitas TV, care a realizat un interviu cu pictorul Daniel Codrescu.
Înainte de a ne prezenta dumneavoastră situația șantierului, aș vrea să le spunem telespectatorilor, să le reamintim, pentru că cei care ne urmăresc știu cu siguranță aceste detalii, că suprafața totală a picturii în mozaic a Catedralei Naționale este de 25.000 mp, iar 1 mp de mozaic înseamnă 10.000 de pietricele sau tesere, pe care le avem și noi aici, pe această masă, în fața noastră.
Da, 100 × 100 = 10.000 de tesere de pietricele, cam atâtea intră pe 1 mp, care sunt așezate cu rost și cu migală, urmând un proiect foarte bine stabilit inițial, aprobat de toate forurile bisericii și care apoi este pus în operă.
De ce mozaic? Și spuneți-mi, dacă ar fi fost aleasă, de exemplu, tehnica fresca, ar fi avut o durată mai mică de execuție?
Sigur că ar fi avut o durată probabil mai mică de execuție, dar poate nu neapărat, pentru că, în frescă, lucrurile nu pot fi controlate cu un număr atât de mare de specialiști, așa cum facem în tehnica mozaicului, unde avem aproximativ 200 de specialiști care sunt deja implicați în acest proiect în mod constant, ceea ce, vă dați seama, implică un efort foarte mare de organizare. Dar, în același timp, această capacitate a mozaicului de a fi modular și de a putea fi dat în execuție mai multor specialiști, spre deosebire de frescă, unde lucrurile sunt mai greu de controlat și trebuie să existe o echipă foarte bine închegată, care poate susține un șantier de o astfel de anvergură. Așa încât nu cred că ar fi putut fi strânși la un loc 200 de pictori, spre exemplu, care să picteze și să execute într-un timp mai rapid lucrarea. Deci ar fi fost greu de controlat în frescă, de aceea mă îndoiesc că timpul de execuție în frescă ar fi fost mult mai scurt.
Unde mai este amprenta pictorului?
Păi, sigur că nu cred că asta e cel mai important lucru care ne interesează, dar sigur că există o unitate stilistică, există un fir care conduce toată această lucrare și acesta se vede din planșele pe care le folosim la execuția mozaicului. Adică tot ceea ce facem noi se realizează după proiectele desenate și colorate în atelierele noastre. Deci nu luăm alte imagini din alte proiecte pe care le reciclăm sau le folosim. Și atunci sigur că toată această amprentă a atelierului există și e evidentă pe tot parcursul lucrării.
Câți dintre acești 200 de specialiști lucrează în atelier și câți sunt la fața locului, în Catedrala Națională?
Păi, în catedrală avem, în momentul ăsta, în jur de 27 de persoane care lucrează în permanență și se ocupă cu ansamblarea pieselor care vin din atelier, cu montajul lor efectiv pe perete, cu reparațiile care survin și alte lucrări conexe care sunt în cadrul catedralei, pentru că e un șantier foarte complex și implică și alte lucruri care țin de gestiunea șantierului și legături cu celelalte echipe de muncitori care lucrează acolo.
Care este stadiul actual? La ce registru ați ajuns acum?
Am reușit să finalizăm, până în prezent, turla Pantocrator, unde aveam cele mai multe emoții, pentru că ne-am apucat anul trecut, în februarie. Deci avem aproximativ un an de când am demarat lucrările și suntem la final cu ele, în cadrul turlei Pantocrator, unde aveam și cele mai multe emoții. Pentru că, având nevoie de toate aceste tesere care trebuie să vină din Italia și care trebuie puse cap la cap, pe nuanțe, în așa fel încât să ne ajute la realizarea proiectului, aveam emoții dacă vor veni la timp, dacă vor putea fi puse în operă la timp, dacă vom putea respecta termenele. Deoarece schela aceea este una foarte costisitoare, încercăm să o ținem pe poziție cât mai puțin timp posibil, astfel încât să nu aducem cheltuieli suplimentare.
Teserele sunt aceste pietricele…
Aceste pietricele care compun, de fapt, mozaicul. După ce acesta este pictat, imaginea este mărită și toate sunt ansamblate cu foarte mare atenție, astfel încât să descrie exact pictura pe care o avem ca suport.
Deci, până la urmă, depindeți nu doar de mâna efectivă de lucru, ci și…
De celelalte lucrări conexe care se desfășoară în catedrală și de multe alte lucruri care țin de logistica lucrării, și care sunt foarte multe și neașteptate pe parcursul unei lucrări de asemenea anvergură. Mai ales pentru că vreau să subliniez faptul că ne aflăm în fața unui proiect extrem de amplu, și proiectul este foarte ambițios, acesta de înveșmântare a acestui spațiu imens de 25.000 mp, spre deosebire, spre exemplu, de catedrala din Serbia, care are doar 12.000 mp și care este unul dintre cele mai ample care s-a făcut până în prezent. Deci vorbim de o suprafață aproape dublă față de unul dintre cele mai mari proiecte de mozaic care s-au făcut până acum. Deci, într-adevăr, este o mare provocare atât pentru noi, cât și pentru oamenii care se ocupă cu coordonarea șantierului.
Și pentru că tot ați amintit, o provocare a fost chipul Mântuitorului din turla Pantocrator, care a avut o dimensiune foarte mare, probabil cel mai mare chip ca întindere, ca reprezentare, pe care l-ați realizat.
Da, am avut aproape 100 de mp numai cu reprezentarea Mântuitorului. Aceasta este practic desfășurarea și, sigur, sunt multe, multe lucruri de pus la punct. S-a lucrat numai pentru acest chip vreo șapte-opt luni de zile, numai pentru fața efectivă, în afară de haine și alte elemente care compun imaginea. Și, pe urmă, toată logistica aceasta de transport, de reasamblare, de urcare pe schelă – sunt foarte multe lucruri pe care nu le poți controla. Se poate întâmpla orice pe parcursul ăsta, și până nu-l vezi pe perete, nu poți să zici că ai terminat lucrarea. Și, sigur, ne bucurăm când vedem că se mai demontează o schelă, când mai apare o suprafață, când mai putem să mai arătăm oamenilor ceva din ceea ce am făcut, pentru că aceasta ne încarcă și pe noi, la rândul nostru, și ne dă curaj să mergem mai departe și nădejde că vom ajunge la un moment de final.
În ce proporție este terminată pictura?
În proporție de 50%, ne îndreptăm probabil spre 60% acum. Deci, anul trecut, am făcut turla Pantocrator, reprezentând cam 4.500 mp, cam așa ceva, numai anul trecut, din luna februarie până acum, plus alte completări pe care le-am mai avut în absidele de sud și de nord. Deci, ritmul s-a intensificat foarte mult în ultimul an, și tocmai pentru că am reușit să consolidăm echipa, am reușit și noi să prindem, sigur, experiență între timp și, cumva, s-a creat și o legătură de încredere între toți membrii echipei, astfel încât lucrurile să poată avansa într-un ritm mult mai susținut de până acum.
Și cum vor avansa până în luna octombrie? Ce se va întâmpla?
Eu sper și am promis beneficiarilor catedralei, părintelui Crângașu și, prin toate contractele pe care le-am semnat, că vom termina naosul. Deci, inclusiv absida de nord, la care se lucrează acum foarte intens și care este o zonă iarăși foarte delicată, pentru că are foarte multe scene, foarte multe personaje. Registrul Sfinților în picioare, care este format din Sfinții Militari, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfântul Nicolae și alți sfinți năsăudeni, spre exemplu, se face foarte migălos, fiindcă are foarte multe detalii pe haine, necesită timp și nu putem să grăbim o astfel de lucrare. Dar sperăm ca, așa cum am promis, să ne încadrăm cu naosul până la sfârșitul acestui sezon, deci până în octombrie, astfel încât la final catedrala să poată fi aproape gata.
Iar zonele din pronaos, unde vom continua ulterior, probabil vor fi acoperite cu imagini din proiectul pe care îl avem deja pictat, care nu vor fi terminate în mozaic, dar care vor putea să arate așa cum va arăta catedrala la final.
Vom avea în Catedrala Națională chipurile celor 16 sfinți a căror proclamare va avea loc în data de 4 februarie?
Cu siguranță! Cu siguranță îi vom avea. Marea majoritate dintre ei vor fi surprinși în zona de pronaos a catedralei, pentru că acolo sunt o serie de galerii. Am propus chiar, în programul iconografic, o succintă istorie a Bisericii Ortodoxe Române, în care vor fi chiar și scene care vor fi alese împreună cu cei implicați în realizarea programului iconografic, în așa fel încât să surprindem nu numai sfinții, dar și cele mai importante momente din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pentru că sunt două etaje de galerii în pronaos, care vor putea suporta aceste imagini, și cred că vor fi și o pagină de istorie care va rămâne ca un testament pentru viitoarele generații.
Cu unul dintre acești mari duhovnici ai Bisericii noastre, care a fost canonizat de Biserica noastră, aveți o legătură specială. Tatăl dumneavoastră ați declarat în repetate rânduri că a fost ucenic al Părintelui Sofian.
Da, și chiar de curând s-a restaurat și, mă rog, se lucrează în continuare la restaurarea bisericii Radu Vodă din București, unde apare, pe unul dintre medalioane, semnătura tatălui meu, Marcel Codrescu. În calitate de ucenic, făcuse un mic medalion acolo și s-a descoperit la restaurare. Deci avem și dovada. Sigur, e o bucurie, o onoare pentru noi că ne înscriem în această tradiție a picturii bisericești, care l-a avut pe Părintele Sofian ca unul dintre reprezentanții de frunte. Este știut faptul că Părintele Sofian a fost și membru în Comisia de Pictură pentru foarte mulți ani. Deci a avut grijă, și din această perspectivă, de generațiile care s-au succedat și care s-au format de-a lungul timpului. Iar, în același timp, s-a și ocupat de foarte multe programe iconografice din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fiind foarte multe proiecte semnate de dânsul.
Sigur, nu mai puțin importante sunt toate sfaturile și toate învățăturile pe care le-a lăsat moștenire prin ucenicii săi și prin ceilalți oameni pe care i-a cunoscut de-a lungul vieții. Sigur, a impactat foarte mult Biserica noastră și iată că, cumva, probabil că rezultatele se văd și prin activitatea noastră și prin rugăciunile sfinției sale de acolo, de unde se află. Ne-am bucurat foarte mult să-l avem trecut în rândul Sfinților și abia așteptăm să-l reprezentăm iconografic. Deja l-am reprezentat în frescă, în anumite locuri, dar vrem, cu nerăbdare, să ne ocupăm și de reprezentarea sfinției sale în Catedrală, în ansamblul iconografic.
În afară de aceste dimensiuni foarte mari despre care am vorbit, care sunt elementele unice pe care le aduce acest proiect al picturii în mozaic al Catedralei Naționale?
Păi, este, în primul rând, un ansamblu iconografic foarte sofisticat, cu foarte multe elemente de noutate și cu un rafinament deosebit. Foarte multe lucruri care, la momentul respectiv în care vor fi toate puse în conexiune, vor da o cheie de citire a întregului ansamblu și care va fi ceva foarte reprezentativ pentru Biserica Ortodoxă Română. Sperăm noi să fie și ca un testament vizual pentru generațiile următoare, astfel încât să fie și un exemplu de urmat pentru cei care vor veni după noi. Și nu numai asta, dar să aibă un impact special asupra credincioșilor și asupra oamenilor care vor intra în Catedrală.
Sigur că el se adresează nu doar credincioșilor ortodocși, dar se adresează chiar și pelerinilor și oamenilor care nu sunt neapărat ortodocși, dar care vor să aibă acces la o imagine sacră, imaginea care ne prezintă pe noi ca Biserică și care să înțeleagă ceva despre ceea ce reprezintă aceasta. Sigur că am avut acces la surse de informare și documentare din cele mai vaste și cele mai importante din arta bizantină, inclusiv din spațiul românesc. Am folosit surse de la Curtea de Argeș, spre exemplu, de la biserica Sfântul Nicolae Domnesc, de la picturile celebre din nordul Moldovei, din Bucovina, ca să dau numai câteva exemple, și sigur, toate celelalte mai importante care sunt din spațiul bizantin.
Pe lângă toate aceste documente, probabil au fost și vizitele în teren. Cu siguranță, se înscriu și acestea.
Da, sigur că toate se reflectă, pentru că folosim orice timp liber pe care-l avem la dispoziție, astfel încât să ne îmbogățim sursele de inspirație, să ne documentăm cât mai mult, să ne încărcăm, pur și simplu, bateriile și vizual cu ceva frumos, care, la un moment dat, să poată fi folosit în activitatea noastră.
Părintele Nicolae Crângașu ne spunea, la ultimul interviu, aici, în studioul Jurnalului Trinitas, că echipa de pictori lucrează de luni până sâmbătă inclusiv. Când mai aveți timp liber?
Păi, sigur că lucrăm, mai trebuie și pauze câteodată. Asta e adevărul. Adică trebuie să ai momente de respiro, pentru că e o lucrare pe termen lung și energiile trebuie dozate cu înțelepciune, în așa fel încât să poți să le duci. Nu sunt neapărat adeptul acestor heirupuri care, la un moment dat, să te lase paralizat, să nu poți merge mai departe. Încerc și echipei să-i transmit lucrul acesta, adică încerc să… De asta s-a și suplimentat atât de mult lucrul în echipă, astfel încât să putem să ne împărțim sarcinile, să putem suporta un astfel de proiect.
De multe ori, într-un anumit egoism, din dorința de a controla cât mai mult din activitatea efectivă, riști să nu te poți conecta cu ceilalți oameni din echipă și atunci să existe un fel de dezbinare sau un lucru care să nu ducă la această lucrare colectivă pe care ne-o dorim noi. Dar sperăm că, cu această ocazie, să se formeze o școală și să rămână oameni care reușesc să ducă mai departe acest meșteșug și această artă a mozaicului, care până acum a fost mai mult un pionierat la noi în țară, datorită costurilor foarte mari, datorită complexității. Nu ne-am putut permite, dar sigur că acum lucrurile sunt puțin diferite și sperăm ca lucrul ăsta să se împământenească.
Însă spuneți despre această tehnică că este una care exprimă, poate, cel mai bine frumusețea Ortodoxiei și arată valoarea Ortodoxiei. Și ați mai spus că ați descoperit mozaicul fiind în căutarea unor răspunsuri sau în căutarea Ortodoxiei. Ce ne relevă mozaicul?
Da, este, într-adevăr, o revelație în fața unei icoane realizate în mozaic și mai ales în fața unui ansamblu în mozaic. Pentru că, după cum am spus, în primul rând, are acest efort dublu: pe de o parte, pictura care se află dedesubt. Sub orice mozaic bizantin – nu mă refer la mozaicurile decorative, care pot fi realizate din tesere, din module și așa mai departe –, dar orice mozaic bizantin are această calitate de a avea o pictură dedesubt o dată. Iar, pe de altă parte, această trudă efectivă de a pune cap la cap aceste tesere arată o mărturie de credință a celor care l-au făcut și o energie pe care și-au pus-o în slujba lui Dumnezeu. Și atunci lucrul ăsta te impresionează, adică îți transmite o anumită îndreptățire să crezi în ceea ce oamenii aceia îți prezintă prin munca lor. Și atunci, sigur că o prezență în fața unei icoane mozaic îți dă nădejde, îți dă nădejde și te face să crezi mai mult în Dumnezeu.
Modalitățile prin care se poate contribui la pictura Catedralei Naționale. Pictămcatedrala.ro este site-ul pe care puteți găsi toate aceste informații. Se pot face donații și la orice unitate de cult, în baza unei chitanțe. Există și SMS-ul la 8822, cu mesajul „Pictura”, în valoare de 2 €. 3,5% din impozitul pe venit, completând formularul 230. Trebuie să menționăm și că toți cei care fac aceste donații sunt pomeniți la Paraclisul Catedralei Naționale, în cadrul slujbelor.
