ADEVARULBISERICII.RO publică un material realizat de Trinitas TV despre cea mai nouă mănăstire din România: Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Bolintin-Vale, județul Giurgiu. Lăcașul de cult a fost ridicat de către Ioan Roșu, un om de afaceri care L-a descoperit pe Dumnezeu, care a urmat cursurile Facultății de Teologie din București și care a și fost hirotonit diacon de către Preasfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris reportajul realizat de Trinitas TV despre raiul aflat aproape de București:
”La doar 30 de km de București, după ieșirea de pe autostrada A1, se află un loc deosebit, plin de liniște și reculegere, unde credincioșii găsesc alinare și pace în rugăciune: Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Bolintin-Vale. Înființată pe 1 octombrie 2023, mănăstirea este cea mai nouă din Episcopia Giurgiului, devenind rapid un punct de atracție pentru pelerini. Sub ocrotirea Maicii Domnului, acest loc oferă un refugiu departe de agitația cotidiană, iar cei care îl vizitează se simt întâmpinați cu dragoste și pleacă încărcați cu daruri sufletești.
”Introducem pelerinii în grădina Maicii Domnului de la Bolintin-Vale împreună cu maica stareță Cecilia Moldoveanu, cea care, prin priceperea și experiența duhovnicească pe care o are, a strâns în jurul dumneaei un sobor de șapte măicuțe.”, a spus, pentru Trinitas TV, arhimandritul Macarie Șotârcă, duhovnicul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Giurgiu.
Biserica de lemn a mănăstirii, sfințită pe 1 octombrie 2024, are hramurile Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Slujba de sfințire a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, în prezența unui sobor de preoți și a numeroși credincioși.
Puțini știu că terenul pe care se află acum mănăstirea a fost confiscat în perioada colectivizării și, după Revoluție, a trecut prin mai multe mâini. În cele din urmă, domnul Ioan Roșu a achiziționat terenul și a decis să-l doneze Bisericii, dând astfel naștere unei noi povești.
„Un an și câteva luni de când suntem aici, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ambrozie, facem ascultare în locul ăsta, în mănăstirea asta, și ne bucurăm de tot ce e aici, de Acoperământul Maicii Domnului și de binecuvântarea pe care a revărsat-o asupra acestui loc. Din mila lui Dumnezeu, suntem opt viețuitori în mănăstire, chiar într-un timp atât de scurt, doar un an și câteva luni. Dar exact cum vorbeam, urmărim să fie pace, să fie liniște, și cred că asta a făcut ca să se adune surori și maici în mănăstirea noastră. Părintele fiind și duhovnicul nostru, nu numai slujitor – părintele arhimandrit Macarie –, asta înseamnă că formăm o echipă bună, care este unită. Unită pentru credință și pentru liniște.”, a precizat stavrofora Cecilia Moldoveanu, stareța mănăstirii.
”Pelerinii să vină cu inima deschisă, cu sufletul împăcat, că aici este un loc unde, odată ajunși, vor pleca cu sufletul plin de bucurie acasă și încărcați duhovnicește, cu roadele pe care le vor culege atât la rugăciune, în biserică, cât și plimbându-se prin spațiul acesta al mănăstirii.”, a adăugat arhimandritul Macarie Șotârcă.
S-a reușit ca într-un an, un an și jumătate să realizeze tot ceea ce este aici.
”A rânduit Maica Domnului să ne trimită oameni buni, care să ne sprijine să putem realiza o biserică frumoasă, chiliile maicilor. Locul a fost reconfigurat după nevoile unei mănăstiri. Preasfințitul a adus bisericuța aceasta din piatră, care este o bijuterie în curtea asta și marchează locul atât de frumos încât toată lumea, când vine, se minunează: „Doamne, e din Grecia?” – „Din Grecia este, dar noi îl folosim ca și aghiasmatar și loc de închinare pentru toți cei care intră în curte”, a spus maica stareța.
Inițial, domnul Roșu a dorit să transforme locul într-un refugiu personal, dar, cu timpul, a înțeles că adevărata liniște vine din apropierea de Dumnezeu, nu din lucruri materiale. Această schimbare l-a determinat să urmeze cursurile Facultății de Teologie și, mai târziu, să fie hirotonit diacon.
”La începutul Postului Mare s-a făcut sfințirea pietrei de temelie și, în Joia Mare, la cele 12 Evanghelii, s-a slujit în biserică. Foarte repede, pentru că materialul a fost prelucrat și doar asamblarea s-a făcut aici, lucrările s-au desfășurat rapid. După aceea, finisajele și celelalte lucrări au mai durat. Nici acum nu este gata, nu e finalizat, mai sunt multe lucruri de făcut; stranele, icoanele, picturi.”, a mai precizat maica stareță.
Maica stavroforă Cecilia Moldoveanu a fost onorată cu distincția „Crucea Patriarhală” de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ca semn de apreciere pentru implicarea sa în bunul mers al activității mănăstirești. Distincția a fost acordată la propunerea Episcopului Giurgiului, Preasfințitul Părinte Ambrozie, recunoscând contribuțiile importante ale stavroforei în viața bisericească și spirituală.
„Preasfințitul mi-a dat această ascultare în locul ăsta și pot să spun că, din experiența de la Găiseni, ascultarea este o mare binecuvântare când e făcută cu dragoste, că toate se împlinesc. La Găiseni a fost greu, a fost un loc care, zic eu, a fost cam sub zero de pornire, iar aici a fost cu plus, cu plus. Doar trebuie totul reconfigurat după nevoile unei mănăstiri. Sunt multe de făcut, s-au și făcut multe într-un an. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate câte s-au realizat, dar mai sunt și multe de făcut. Da, acum bucuria noastră este că s-a adunat obște. Un loc fără viață, degeaba ar fi pus la punct tot… Asta e cel mai important, are viață, avem obște. Da, avem oameni, suntem sub Acoperământul Maicii Domnului și asta e binecuvântarea realizărilor.
La Găiseni s-a pornit un proiect acum patru ani de zile cu o școală de vară pentru copii. Și aici intenționăm să lucrăm cu tinerii, cu copiii. Ei sunt viitorul și cred că cu ei trebuie să începem oriunde am fi.”, a completat maica stareță.
”Proiectele viitoare pe care dorim să le desfășurăm vor aduce o notă în plus vieții monahale. Nu vrem să ne risipim în proiecte ca să distrugem liniștea și așezarea monahală. Ele trebuie să se desfășoare pe parcursul maturității noastre duhovnicești, în așa fel încât să nu ne grăbim în a începe multe lucruri și a nu termina niciunul. O să le luăm una câte una, în așa fel încât ele să fie de folos tuturor.”, a complet duhovnicul Șotârcă.
Obștea monahală este condusă de maica stareță Cecilia Moldoveanu. Aici, rugăciunea este împletită cu munca. Mănăstirea are două ateliere: unul de croitorie și unul de pictură, destinate obștii. Nu s-au extins activitățile în afara obștii, deoarece personalul este redus și nu există încă resurse suficiente.
„Ascultarea în monahism este cel mai important lucru. Când faci totul cu ascultare, este și binecuvântarea lui Dumnezeu. Vorbirea cu Dumnezeu și cu sfinții trebuie să fie în permanență. Dacă reușim să fim în permanență cu gândul la Dumnezeu, apoi încercările și ispitele trebuie să fie… Așa ne mântuim! Nu cred că putem să ne mântuim fără niciun fel de încercare sau călcând pe petale de trandafiri. Trebuie să ne ostenim cumva și să lucrăm la mântuire prin nevoință.
Citim în Viețile Sfinților că sfinții au ajuns prin nevoință. Trebuie să ne nevoim ca să ajungem la sfințenie. Asta este drumul: nevoința. Dar nevoința cu râvnă, cu bucurie și cu acceptare, pentru păcatele noastre și pentru a ne îndrepta, pentru a conștientiza că suntem oameni păcătoși și trebuie să ne nevoim, într-un fel sau altul. Este, cred, lucrarea fiecăruia dintre noi cu noi înșine și ne învață sfinții să acceptăm nevoința, să lucrăm pentru suflet, să facem jertfă.
Sfaturile care le-am primit și noi de la duhovnicii noștri sunt că, chiar și atunci când sunteți în trafic, dacă vă rugați, sunteți aproape de Dumnezeu. La serviciu, dacă e o pauză și este o rugăciune, e binevenită. În orice timp și în orice loc, este o pravilă, este o legătură cu Dumnezeu. Dacă zicem o rugăciune, cât de scurtă, iar în monahism, este în fișa postului – asta trebuie să facem mereu.
Pierdem rugăciunea? O aducem înapoi în minte! În afară de rânduielile de slujbă, în afară de programul care este în biserică, mereu trebuie să ne fie mintea și gândul la rugăciune. Și toate cu binecuvântare, toate cu rost și cu smerenie.
Nu este voia ta, este voia celui mai mare. Ești acoperit de Maica Domnului și de Mântuitorul atunci când faci ceea ce ți se spune. Am încercat, nu știu cât am reușit, dar am încercat să fac ascultare la Găiseni, ascultare aici. Trebuie să ne debarasăm de acest ego, de noi înșine, ca să lăsăm în voia lui Dumnezeu. Nu este ușor să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu și să facem acea ascultare desăvârșită. De la cea mai mică ascultare, înțelegem, dar uităm. Asta-i uitarea cea rea, când uităm să facem ascultare cum trebuie.
E important să înțelegem și să ne dăm seama cât mai repede că ascultarea este voia lui Dumnezeu. Nimic fără Dumnezeu! Timpurile au fost grele dintotdeauna sau mai puțin grele, sau poate cei dinaintea noastră au spus că atunci au fost grele, sau cei care vin după noi spun că vor fi grele. Dar dacă totul facem cu gândul la Dumnezeu, cred că putem să trecem cu ajutorul lui Dumnezeu prin viața asta și să avem nădejdea mântuirii. Dar alături de Dumnezeu, cu Dumnezeu în gând și în Biserică, că ăsta este drumul care trebuie să-l urmăm, fie monahi, fie mireni.”, a declarat maica stareță Cecilia.
Maica stareță și întreaga obște se străduiesc să facă din acest loc nu doar un spațiu de rugăciune, ci și unul de cunoaștere și formare spirituală. Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului nu este doar un lăcaș de cult, ci și un loc al comuniunii sufletești. Pelerinii care vin aici, fie pentru o scurtă rugăciune, fie pentru o perioadă mai lungă de reculegere, se simt mai aproape de Dumnezeu și regăsesc liniștea într-un cadru natural deosebit. Este un loc unde fiecare vizită devine o experiență spirituală profundă, iar credința și dragostea de Dumnezeu se împletesc armonios cu munca și ospitalitatea.
