Articol semnat de Maria Chirculescu
„Primi pași i-am făcut cu oarecare teama, dar odată pornita, nu știu ce s-a întâmplat, am simțit o putere și o fericire lăuntrică, o stare de trăire de pe alt tărâm… Nu reușesc sa descriu în cuvinte, știu doar ca m-am trezit în biserica, în fata Maicii Domnului, multumindu-i.”(Valentina Bulgaru, 25 oct 2024)
Concluzia: doar dacă ai credința și te lași total în mâinile Maicii Domnului, poți escalada acest munte. Nu ai cum prin forțe proprii. Valentina spune: „eram pe marginea prăpastiei și parca aș fi fost aici, pe pământ, în siguranță. Vedeam hăul și nici nu mi-a pasat. „
Iar J.H. (ea nu a urcat multă vreme, i-a fost teama, dar are o problema grea și la un moment dat și-a spus ceva de genul: ori la bal, ori la spital!) spune; ” nu m-am uitat nicăieri pe unde am mers, decât am făcut, din aproape în aproape, ce mi-a spus călăuză, am pus mâinile și picioarele unde mi-a aratat și m-am trezit în biserica. Da, e greu, dar … se poate.”
Și iarăși, Valentina: ” eu ii sunt datoare Maicii Domnului. Am rămas cu o senzație pe care nu o pot descrie, ceva ceresc, as vrea sa o pot păstra cât mai multa vreme…”
Manastirea Abuna Yemata Guh din Etiopia este recunoscuta ca având cel mai dificil (spre imposibil) acces din toată lumea creștină.
Mănăstirea a fost intemeiata in sec 5-6 de care Sf Yemata (Abuna Yemata), unul dintre sfintii sirieni care au fugit din tara lor in perioada iconiclasta si au reusit sa revitalizeze monahismul etiopian. Este situata la altitudine de 2530 m, pe un vast platou montan, în nordul Etiopiei. Are fresce de sec. 15, foarte bine păstrate, datorita climei locale.
Maica Domnului este reprezentata cu 3 stele, pe umeri și pe cap – Nascatoare de Dumnezeu (creștinism ortodox autentic, nu monofizism).
Manastirea este activă, preoții urca zilnic la biserică din satul de la poalele stâncii și se slujește Sfanta Liturghie. Deși accesul este extrem de dificil, nu au fost niciodată accidentări. „Îndrăznește, fiica, credința ta te-a mantuit”.
CUM SE AJUNGE LA MANASTIREA DIN CER?
Mai întâi, se pornește pe un drum care are foarte multe scări, mult de urcat prin pădure (30-45 min?) și obositor. Pana ajungi la un perete de stâncă, la care cei care, din binecuvântate pricini (vârsta, rău de înălțime, diverse neputințe fizice, oboseala accentuată, greutate etc) s-au oprit.
La cei rămași la baza peretelui vertical de stâncă a venit un preot tânăr, care, la rugămintea noastră, ne-a scris fiecăruia pomelnicele în alfabetul etiopian, sa le ducă sus în biserica, pentru Sfanta Liturghie. Ne-a spus totuși ca fiecare poate urca, este vorba de rugaciune, ei sprijină astfel pe fiecare, nu au fost niciodată accidente aici.
Se începe de aici escaladarea, pe un perete de stâncă nu prea înalt, dar care din start pare insurmontabil. Dar aceasta nu e nimic fata de ce urmează!
Se ajunge pe un platou, care se traversează spre dreapta, iar de acolo sunt diverse etape de escaladare, pe urmele săpate în stâncă de secole. Calăuzele sunt esențiale, fără sfaturile lor nu poți continua.
Se ajunge la o peșteră, din care, în momentele de odihnă, se poate admira măreția peisajului montan…
Accesul final se face escaladând ca un alpinist peretele vertical de stâncă, cu sau fără frânghia de susținere.
Urmează o punte îngustă, peste un hău de 300 m, care face trecerea spre stânca în care se află biserica.
Accesul la biserica se face pe o cărare de 50 cm, săpată pe peretele stâncii…
Apoi, Biserica Abuna Yemata Guh, obiectivul final, fereastra spre Cer!
Marturii filmate…
Fotografii…
Alte marturii…
Impresiile la coborârea din cer:
LA FINAL
La coborâre pe scări, interminabila, m-a ajutat Părintelui tânăr de la mănăstire. L-am rugat să se roage sa mai ajungem aici, noi grupurile de români. Desi vin in Etiopia din 2011, acum am ajuns pentru prima oara la Abuna Yemata Guh, aceasta nu este o destinatie obișnuită de pelerinaj. Dar etiopienii vin mereu, urcă aici și mame cu copii purtați în spate, pentru a fi botezați.
Părintele a spus că ajutorul pe care îl putem da venind aici (pomelnice în primul rând etc) ar fi de mare folos pentru populația locală, care e foarte săracă, oamenii nu au ce mânca. Iar preotii bisericii ar putea cumpăra din banii noștri alimente, să ofere câte o masă dupa Sfanta Liturghie. De asemenea, ar dori să sprijine elevii si studentii de la Teologie.