Arhiepiscopul Ioan al Albaniei a vorbit, într-un interviu amplu, despre copilăria sa într-o familie de tradiție musulmană-bektashi, despre întâlnirea decisivă cu Evanghelia în timpul regimului comunist și despre drumul care l-a dus spre Biserica Ortodoxă, printr-un botez săvârșit în taină.
Ierarhul a explicat că istoria propriei familii este legată de istoria Albaniei, unde numeroși creștini au trecut la islam în perioada otomană mai ales din motive economice. „Strămoșii mei au fost inițial creștini. Dar, la începutul secolului al XIX-lea, probabil din cauza taxelor grele sau din alte motive, au primit altă credință, pentru că, în vremea Imperiului Otoman, a fi musulman însemna să fii scutit de taxe”, a spus Arhiepiscopul Ioan.
Primul contact cu credința, la 18 ani
Arhiepiscopul albanez a mărturisit că a crescut într-o perioadă în care religia era complet interzisă, iar primul său contact real cu credința a avut loc abia la vârsta de 18 ani, când în casa familiei a ajuns un exemplar al Evangheliei.
„Când eu creșteam, religia nu exista deloc – era complet interzisă. De aceea, primul meu contact cu credința a avut loc la 18 ani, când un prieten al fratelui meu a adus la noi acasă Evanghelia”, a spus ierarhul.
Citirea Evangheliei a fost pentru el un moment decisiv. Arhiepiscopul Ioan a povestit că textul, aflat în limba franceză, i-a redat o bucurie profundă, asemănătoare celei din copilărie.
„Când o citeam, m-a cuprins ceva de neexplicat. Am simțit acea bucurie pe care o aveam în copilărie. Atunci I-am mulțumit lui Dumnezeu, în gând, că mi-a redat-o”, a mărturisit el.
Ierarhul a subliniat că a crezut în adevărul Evangheliei încă de la prima lectură: „Am crezut din prima lectură. Este acel adevăr lăuntric când cineva îți spune ceva și tu știi, fără dovezi, că este adevărat. Așa am simțit citind Evanghelia. Eram convins că în această carte este adevărul”.
Botez în ascuns, în anii persecuției
În continuare, Arhiepiscopul Ioan a vorbit despre anii de început ai vieții sale creștine și despre botezul primit în taină, într-o perioadă de prigoană dură împotriva Bisericii.
„În acea vreme, Biserica nu exista – erau doar mici grupuri clandestine. Am ajuns la un astfel de grup printr-o cunoștință a familiei. Eu eram cel mai tânăr dintre ei”, a spus el.
Despre preotul care l-a botezat, ierarhul a afirmat că a fost „un adevărat erou”, întrucât în anii persecuției a săvârșit în ascuns mii de botezuri și cununii. „În timp ce preotul, care mai târziu a devenit și nașul meu, mă boteza în pivniță, fiul lui stătea de pază și urmărea ca nimeni străin să nu intre în casă”, a relatat Arhiepiscopul Ioan.
El a explicat și de ce nu le-a spus părinților despre botez: „Nu pentru că ar fi fost împotrivă, ci pentru că nu voiam să trăiască în frică, în contextul persecuțiilor de atunci. Pentru astfel de lucruri putea fi pedepsită nu doar o singură persoană, ci întreaga familie”.
Chemarea spre monahism și întoarcerea în Albania
Arhiepiscopul Ioan a spus că și-a dorit dintotdeauna să devină monah, chiar și atunci când nimeni nu credea că regimul comunist se va prăbuși. După plecarea sa în Italia și apoi în Statele Unite, unde a studiat cu sprijinul comunității ortodoxe albaneze din Boston, el a rămas hotărât să se întoarcă în țară.
„Le-am spus tuturor că, dacă în Albania se vor deschide biserici, mă voi întoarce. Toți dădeau din cap, probabil gândindu-se că nimeni nu se întoarce de bunăvoie din Statele Unite”, a spus ierarhul.
După ce l-a cunoscut pe Arhiepiscopul Anastasie și a vorbit îndelung cu acesta, a decis să revină pentru a ajuta la refacerea Bisericii albaneze. „În Statele Unite nu era nicio diferență dacă exista un preot în plus sau în minus. Aici, în Albania, era cu adevărat important, pentru că Biserica fusese complet distrusă”, a explicat Arhiepiscopul Ioan.
Despre Arhiepiscopul Anastasie: „Biserica nu este tribunal, ci spital”
Un loc important în interviu l-a ocupat evocarea Arhiepiscopului Anastasie, despre care ierarhul albanez a vorbit cu recunoștință și admirație. El a spus că a văzut în acesta un exemplu viu de arhiereu.
„Un lucru este să citești despre ceva și altceva este să vezi cum cineva trăiește acel lucru în fiecare zi. Răbdarea lui, iubirea lui pentru oameni, duhul bun pe care îl purta în sine și îl transmitea celorlalți”, a spus Arhiepiscopul Ioan.
El a rezumat moștenirea spirituală a Arhiepiscopului Anastasie într-o formulă puternică: „Noi uităm adesea că Biserica nu este tribunal. Biserica este spital. Doctorul nu se luptă cu pacientul bolnav, ci se gândește cum să-l ajute”.
Limbajul credinței și relația cu tinerii
Ierarhul a insistat și asupra nevoii ca Biserica să vorbească tinerilor într-un limbaj pe care aceștia îl pot înțelege, fără a altera însă conținutul credinței.
„Trebuie să învățăm să vorbim în limba celor cărora ne adresăm”, a spus Arhiepiscopul Ioan, explicând că uneori problema nu este adevărul transmis, ci cuvintele folosite. El a dat și un exemplu concret: „Spune-i unui tânăr: «Trăiești în păcat» și asta nu îi va spune nimic. Dar dacă îi spui: «Ceva dinăuntrul tău nu merge bine», atunci se deschide și începe dialogul”.
„Bucuria este darul lui Dumnezeu”
Arhiepiscopul Ioan a vorbit și despre una dintre marile crize ale lumii contemporane: pierderea bucuriei. În opinia sa, oamenii caută tot mai mult dincolo de bunăstarea materială, pentru că aceasta nu poate umple golul lăuntric.
„Mulți caută un creștinism fără Cruce, dar un astfel de creștinism nu există”, a spus el, explicând că jertfa asumată din iubire aduce adevărata bucurie.
Ierarhul a formulat și una dintre ideile centrale ale interviului: „Bucuria nu este legată de caracterul sau temperamentul omului. Este darul lui Dumnezeu”. El a adăugat că „viața fără Dumnezeu este lipsită de bucurie” și că tocmai această bucurie este ceea ce caută, adesea fără să știe, mulți tineri.
Despre identitatea Bisericii și unitatea Ortodoxiei
Referindu-se la identitatea Bisericii Ortodoxe a Albaniei, Arhiepiscopul Ioan a subliniat că adevărata identitate este în primul rând cea creștină, nu una redusă la dimensiunea națională.
„Nu există Biserică greacă, Biserică rusă, Biserică română, Biserică albaneză, în sens separat. Există o singură Biserică Ortodoxă – în Albania, în Rusia, în Grecia, în România, pretutindeni”, a spus ierarhul.
În contextul tensiunilor din lumea ortodoxă, inclusiv în chestiunea ucraineană, el a subliniat că nu trebuie construite tabere. „Singura parte pe care trebuie să o alegem este întotdeauna Hristos și adevărul. Dar opiniile diferite trebuie rezolvate prin iubire și dialog. Dacă formăm «tabere», va ieși război”, a afirmat Arhiepiscopul Ioan.
Biserica trebuie să rămână deschisă
La final, ierarhul a vorbit despre convertiții care descoperă Ortodoxia și despre responsabilitatea Bisericii față de cei care caută adevărul.
„Biserica trebuie să fie întotdeauna deschisă. Ea nu este a noastră – este a lui Hristos. Noi suntem doar păzitori”, a spus Arhiepiscopul Ioan. El a insistat că misiunea nu este opțională: „Biserica este întotdeauna misiune”.
În același registru, ierarhul a avertizat că o comunitate închisă în sine își pierde rostul: „Biserica care s-a închis în sine nu are viitor”.
Arhiepiscopul Ioan a încheiat subliniind că mărturia credinței trebuie dublată de responsabilitate și de viață autentică, pentru că oamenii judecă adevărul credinței și după felul în care acesta este trăit de creștini.
