Arhidiaconul Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale și fondatorul și dirijorul Grupului psaltic Tronos al Patriarhiei Române, considerat cel mai mare psalt din istoria Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit într-un interviu acordat Doxologia.ro despre disciplina pe care o presupune viața unui cântăreț bisericesc, despre frumusețea slujirii la strană, dar și despre momentul de epuizare din care s-a născut povestea Irinei Ecaterina, „copilul de cer” care a unit o lume întreagă în rugăciune.
Arhidiaconul a subliniat că marile schimbări nu pornesc întotdeauna din gesturi spectaculoase, ci din lucruri simple și concrete, făcute cu sinceritate și responsabilitate.
„Trebuie să pornim de la lucrurile simple. Lucrurile simple fac marile diferențe. Nu trebuie să fim filosofi și nici să gândim excesiv în categorii filosofice. Trebuie să fim simpli și să facem ceva concret”, a spus părintele Mihail Bucă.
„Strana este idealul”
Întrebat dacă preferă momentele petrecute pe scenă sau slujirea la strană, arhidiaconul a răspuns fără ezitare că strana reprezintă idealul său.
„Strana este idealul. Îți dai seama ce frumos este când fiecare își face lucrarea lui: preotul în altar, diaconul, oamenii care se roagă, iar tu cânți”, a mărturisit protopsaltul Catedralei Patriarhale.
Pentru Mihail Bucă, cântarea bisericească nu este un simplu act artistic, ci parte integrantă a rugăciunii comunității. Psaltul nu cântă pentru a se pune pe sine în valoare, ci pentru a susține slujba și pentru a-i ajuta pe cei prezenți să intre într-o stare de rugăciune.
Viața psaltului presupune o disciplină asemănătoare sportului
Arhidiaconul Mihail Bucă a explicat că păstrarea vocii presupune o disciplină riguroasă, care privește somnul, alimentația, sănătatea danturii și folosirea corectă a aparatului fonator.
„Psaltul trebuie să aibă grijă de vocea sa. Este nevoie de o adevărată disciplină, aproape ca în sport. Trebuie să ai un somn bun, o alimentație echilibrată, o dantură sănătoasă. Nu poți mânca orice și oricând”, a afirmat el.
Protopsaltul a avertizat că refluxul gastroesofagian poate afecta grav vocea, iar cântarea excesivă sau incorectă poate duce la apariția nodulilor vocali.
El a explicat că muzica bizantină trebuie cântată printr-o tehnică respiratorie corectă, bazată pe susținerea coloanei de aer și pe folosirea diafragmei.
„Muzica bizantină se cântă pe coloană de aer. Dacă respirația pornește din diafragmă și vocea este plasată corect, aparatul fonator nu obosește”, a precizat arhidiaconul.
În lipsa acestei discipline, a odihnei și a unei tehnici corecte, interpretarea își pierde calitatea, iar vocea poate avea de suferit.
„De fapt, viața psaltului este o cultură în sine”, a sintetizat părintele Mihail Bucă.
„Trebuie să ai o voce care îmbracă și susține rugăciunea”
Arhidiaconul a respins ideea potrivit căreia slujirea la strană ar fi una simplă, în care cântărețul doar deschide cartea și intonează răspunsurile liturgice.
„Nu este deloc simplu. Trebuie să ai o voce care îmbracă și susține rugăciunea”, a spus el.
Potrivit protopsaltului, preotul folosește în timpul slujbei un recitativ liturgic, în timp ce psaltul trebuie să interpreteze, să transmită stări și să pună în valoare nuanțele muzicii bizantine.
„Psaltul trebuie să cânte, să interpreteze, să pună în valoare anumite stări și nuanțe muzicale. Dacă dorește să fie un psalt deosebit, trebuie să scoată în evidență frumusețile interpretării”, a explicat Mihail Bucă.
El a subliniat că nu orice cântăreț poate ajunge virtuoz, deoarece virtuozitatea presupune și un dar aparte.
„Virtuozitatea este un dar de la Dumnezeu. Așa este și în muzica populară: nu toți interpreții sunt virtuozi. Unii execută foarte bine, alții au acel har aparte. La fel este și în muzica bizantină”, a declarat dirijorul Grupului Tronos.
Pacea interioară păstrează curățenia sunetului
Pe lângă pregătirea tehnică și disciplina fizică, psaltul are nevoie și de o stare sufletească potrivită.
„Trebuie să fii împăcat cu tine însuți. Atunci muzica nu te trădează. Sunetul rămâne curat și poți cânta până la adânci bătrâneți”, a spus arhidiaconul.
O cântare corectă și așezată nu doar că protejează vocea interpretului, ci îi oferă acestuia odihnă sufletească și transmite aceeași pace celor care îl ascultă.
„Te odihnește pe tine și, prin această stare de pace pe care o ai, îi odihnești și pe ceilalți”, a afirmat părintele Mihail Bucă.
Din epuizare s-a născut „minunea Irene Ecaterina”
În cadrul interviului, arhidiaconul a vorbit și despre riscul epuizării, într-o viață împărțită între slujirea la strană, activitatea de dirijor, concerte și responsabilitățile de tată.
Întrebat dacă a trecut prin momente în care oboseala i-a pus vocea în pericol, Mihail Bucă a făcut legătura cu povestea Irenei Ecaterina, fiica sa diagnosticată cu sindromul Down și leucemie.
„Aici intervine oboseala. Știți cazul Irinei? De aici a apărut minunea Irene Ecaterina, copilul nostru de suflet, copilul de cer, cum îmi place să spun, care a unit o lume întreagă în rugăciune. Totul a pornit de la această epuizare”, a mărturisit arhidiaconul.
El a recunoscut că această legătură poate părea greu de înțeles la prima vedere.
„Sună bizar”, a adăugat părintele Mihail Bucă.
