Peste 400 de cercetători, lideri religioși și reprezentanți ai mediului academic din 35 de țări au participat luni la deschiderea celui de-al XIV-lea Congres Mondial de Studii Siriace și a celei de-a XII-a Conferințe Internaționale de Studii Creștine Arabe.
Ceremonia de deschidere a avut loc în Sala „Ion I. C. Brătianu” a Palatului Parlamentului din București.
Printre personalitățile prezente s-a aflat Sanctitatea Sa Mar Awa al III-lea, Catolicos-Patriarhul Bisericii Asiriene a Răsăritului, care efectuează cu acest prilej prima sa vizită în România.
În intervenția susținută la deschiderea evenimentului, Mar Awa al III-lea a vorbit despre provocările cu care se confruntă comunitățile creștine din Orientul Mijlociu, afectate de războaie, violență, migrație, discriminare și instabilitate economică.
„Creștinii sunt populații autohtone, nu grupuri străine”
Catolicosul-Patriarh a subliniat că prezența creștină în Orientul Mijlociu este una veche de peste două milenii și că aceste comunități au contribuit decisiv la dezvoltarea culturală, religioasă și socială a regiunii.
„Creștinismul s-a născut în Orientul Mijlociu în urmă cu mai bine de două milenii, iar comunitățile creștine au rămas, de atunci, o parte integrantă a vieții religioase, culturale și sociale a regiunii”, a afirmat Mar Awa al III-lea.
El a amintit rolul fundamental jucat de orașe precum Ierusalim, Betleem, Antiohia, Damasc, Edessa și Seleucia-Ctesifon în dezvoltarea teologiei, a cultului și a organizării bisericești.
„Aceste comunități nu trebuie privite doar ca minorități religioase sau ca grupuri străine care trăiesc în societăți predominant musulmane. Ele sunt populații autohtone și cetățeni ale căror limbi, instituții, mănăstiri, școli, spitale și tradiții intelectuale au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea Orientului Mijlociu”, a precizat întâistătătorul Bisericii Asiriene a Răsăritului.
Aproape 150.000 de creștini au fugit din Mosul și Câmpia Ninive
Mar Awa al III-lea a atras atenția că prezența comunităților creștine din regiune a devenit tot mai fragilă, pe fondul conflictelor armate, al strămutărilor forțate, al declinului economic și al emigrării continue.
Potrivit datelor prezentate de acesta, creștinii reprezentau aproximativ 3% din populația Orientului Mijlociu și a Africii de Nord în anul 2020, numărul lor fiind estimat la aproape 13 milioane.
Catolicosul-Patriarh a evocat în mod special situația creștinilor din Irak și Siria, după ascensiunea așa-numitului Stat Islamic.
„Ascensiunea așa-numitului Stat Islamic a provocat o adevărată criză existențială pentru vechile comunități creștine din Irak și Siria. În anul 2014, familiile creștine au fost alungate din Mosul și din numeroase localități aflate în Câmpia Ninive”, a spus Mar Awa al III-lea.
Aproape 150.000 de creștini din Mosul și din satele Câmpiei Ninive s-au refugiat într-o singură noapte în Regiunea Kurdistan din Irak, în timp ce biserici, mănăstiri, locuințe, manuscrise și obiective culturale au fost distruse, devastate sau confiscate.
Chiar și după înfrângerea militară a Statului Islamic, multe familii au refuzat sau au ezitat să se întoarcă, din cauza insecurității, a influenței milițiilor, a șomajului, a lipsei serviciilor publice și a disputelor privind proprietățile.
„Cetățenia egală înseamnă că aceeași lege trebuie să îi protejeze pe toți”
Mar Awa al III-lea a subliniat că protejarea creștinismului în Orientul Mijlociu nu poate fi redusă la apărarea bisericilor și a instituțiilor religioase.
Viitorul acestor comunități depinde, potrivit acestuia, de existența cetățeniei egale, a statului de drept, a libertății religioase, a oportunităților economice și a cooperării interreligioase.
„Cetățenia egală înseamnă că aceeași lege trebuie să îl protejeze pe un creștin în aceeași măsură în care îl protejează pe un musulman, pe un yazidit, pe un evreu sau pe o persoană fără afiliere religioasă, fără nicio formă de discriminare”, a afirmat Catolicosul-Patriarh.
Acesta a avertizat că, în unele state, accesul la funcții publice, educație, reprezentare politică, drepturi de proprietate și protecție juridică este încă influențat de identitatea religioasă.
De asemenea, legile referitoare la convertire, căsătorie, custodia copiilor, moștenire și statut personal pot crea situații dificile pentru creștini, mai ales pentru convertiți și pentru membrii Bisericilor care nu beneficiază de recunoaștere oficială.
Exodul tinerilor slăbește comunitățile creștine
O altă problemă majoră evidențiată de Mar Awa al III-lea este plecarea tinerilor educați din Orientul Mijlociu.
Medicii, profesorii, inginerii, antreprenorii, clericii și alți specialiști sunt esențiali pentru comunitățile locale, iar emigrarea acestora slăbește instituțiile creștine și reduce numărul celor care pot întemeia familii, conduce parohii, administra școli sau participa la viața publică.
Catolicosul-Patriarh a arătat că migrația nu trebuie însă descrisă doar ca abandon sau eșec, deoarece mulți oameni pleacă atunci când rămânerea în țară devine nesigură ori imposibilă din punct de vedere economic.
Diaspora poate deveni, în opinia sa, o sursă importantă de sprijin financiar, educație, expertiză profesională și investiții responsabile.
„Întrebarea esențială este dacă relația dintre emigranți și țările lor de origine poate fi transformată dintr-un simplu exod al creierelor într-un parteneriat pe termen lung”, a spus Mar Awa al III-lea.
Bisericile trebuie să răspundă preocupărilor tinerilor
Întâistătătorul Bisericii Asiriene a Răsăritului a vorbit și despre dificultățile interne ale comunităților creștine.
El a arătat că diversitatea tradițiilor bisericești, a jurisdicțiilor, limbilor și calendarelor liturgice reprezintă o bogăție spirituală, dar rivalitățile privind autoritatea, proprietățile, sprijinul internațional și reprezentarea politică pot slăbi mărturia publică a creștinilor.
Mar Awa al III-lea le-a cerut Bisericilor să fie mai atente la preocupările generațiilor tinere.
„Mulți tineri creștini consideră că liderii Bisericii vorbesc adesea despre conservarea trecutului, dar mult mai rar despre locurile de muncă, educație, sănătatea mintală, viața de familie, tehnologie, participarea politică și dreptatea socială”, a afirmat acesta.
„Dispariția creștinismului din Orientul Mijlociu nu este inevitabilă”
În ciuda tuturor acestor dificultăți, Mar Awa al III-lea a transmis un mesaj de speranță.
„Deși aceste provocări sunt considerabile, dispariția creștinismului din Orientul Mijlociu nu este inevitabilă”, a declarat Catolicosul-Patriarh.
El a pledat pentru reconstruirea unor comunități sustenabile, nu doar pentru restaurarea clădirilor religioase. Familiile au nevoie de locuințe, școli, clinici, electricitate, transport, locuri de muncă și protecție juridică a proprietăților.
Totodată, ajutorul extern ar trebui să sprijine antreprenorii locali și dezvoltarea comunităților, fără a crea dependență pe termen lung.
Mar Awa al III-lea a cerut extinderea cooperării ecumenice și interreligioase, implicarea tinerilor și a femeilor în viața Bisericilor, consolidarea instituțiilor responsabile și dezvoltarea unor relații constructive cu diaspora.
„Creștinii au supraviețuit în Orientul Mijlociu nu izolându-se de ceilalți, ci contribuind la dezvoltarea civilizațiilor, a limbilor, a educației, a medicinei și a vieții publice din țările lor”, a subliniat acesta.
În final, Catolicosul-Patriarh a afirmat că păstrarea prezenței creștine în Orientul Mijlociu nu este doar o preocupare a creștinilor, ci a întregii comunități internaționale.
„Un Orient Mijlociu în care creștinii sunt liberi să trăiască, să se închine și să participe la viața societății ca cetățeni egali va fi, în același timp, un spațiu mai sigur, mai stabil și mai demn pentru fiecare comunitate religioasă”, a încheiat Sanctitatea Sa Mar Awa al III-lea.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral mesajul transmis de Sanctitatea Sa Mar Awa al III-lea:
”Preafericirile Voastre, Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre, membri ai Corpului Diplomatic, membri ai Guvernului României, preacucernici părinți și monahi, distinși cercetători și participanți, doamnelor și domnilor,
Este o mare bucurie pentru mine ca, împreună cu delegația de episcopi și cercetători ai Bisericii Asiriene a Răsăritului, să adresez aceste cuvinte la deschiderea celui de-al XIV-lea Congres Mondial de Studii Siriace (Symposium Syriacum) și a celei de-a XII-a Conferințe de Studii Arabe Creștine, organizate în comun sub egida Academiei Române și a Institutului pentru Studii Avansate privind Cultura și Civilizația Levantului (Institutul pentru Studii Avansate privind Cultura Levantului și Pacea), împreună cu prestigiosul Parlament al României, în sediul căruia se desfășoară acest congres.
La începutul intervenției mele, doresc să îmi exprim profunda recunoștință față de toți organizatorii pentru invitația deosebit de generoasă. În mod special, doresc să adresez mulțumirile mele sincere domnului prof. dr. Cătălin-Ștefan Popa, președintele acestei ediții a Congresului, precum și Excelenței Sale, dr. Emil Constantinescu, fost președinte al României și președinte al Consiliului Științific.
Dragi prieteni,
Creștinismul s-a născut în Orientul Mijlociu în urmă cu mai bine de două milenii, iar comunitățile creștine au rămas, de atunci, o parte integrantă a vieții religioase, culturale și sociale a regiunii. Orașe precum Ierusalim, Betleem, Antiohia, Damasc, Edessa și Seleucia-Ctesifon au avut un rol fundamental în dezvoltarea teologiei creștine, a cultului și a organizării bisericești.
Regiunea găzduiește și astăzi o remarcabilă diversitate de tradiții creștine, incluzând asirieni, caldeeni, siriaci, armeni, maroniți, melkiți, creștini ortodocși răsăriteni, romano-catolici, protestanți și multe alte comunități.
Aceste comunități nu trebuie privite doar ca minorități religioase sau ca grupuri străine care trăiesc în societăți predominant musulmane. Ele sunt populații autohtone și cetățeni ale căror limbi, instituții, mănăstiri, școli, spitale și tradiții intelectuale au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea Orientului Mijlociu.
Cu toate acestea, prezența lor a devenit din ce în ce mai fragilă. Conflictele armate, strămutările forțate, instabilitatea politică, declinul economic, discriminarea și emigrarea continuă au redus considerabil multe dintre comunitățile creștine istorice.
Potrivit Pew Research Center, creștinii reprezentau aproximativ 3% din populația Orientului Mijlociu și a Africii de Nord în anul 2020. Deși numărul lor total era estimat la aproximativ 13 milioane, ponderea lor în populația regiunii a scăzut între 2010 și 2020, în parte din cauza migrației și a ritmului mai lent de creștere demografică.
Viitorul creștinismului în Orientul Mijlociu va depinde, așadar, de mult mai mult decât de protejarea fizică a bisericilor și instituțiilor. El presupune cetățenie egală pentru toți, stat de drept, oportunități economice, o conducere bisericească responsabilă, cooperare interreligioasă și parteneriate autentice cu diaspora creștină.
Titlul prezentării mele este „Provocările contemporane și perspectivele de viitor ale comunităților creștine din Orientul Mijlociu”.
Cea mai gravă provocare cu care se confruntă creștinii din Orientul Mijlociu este impactul continuu al războiului și al violenței politice. Creștinii au suferit alături de musulmani, yazidiți, mandeeni, druzi și alte comunități în timpul diferitelor conflicte și perioade de violență din Irak, Siria, Liban, Palestina și din alte zone.
Totuși, creștinii sunt deosebit de vulnerabili deoarece sunt mai puțin numeroși, de multe ori nu dispun de putere politică sau militară și sunt concentrați în regiuni disputate de forțe politice mai puternice.
Ascensiunea așa-numitului Stat Islamic a provocat o adevărată criză existențială pentru vechile comunități creștine din Irak și Siria. În anul 2014, familiile creștine au fost alungate din Mosul și din numeroase localități aflate în Câmpia Ninive.
Biserici, mănăstiri, locuințe, manuscrise și numeroase monumente religioase și culturale au fost distruse, devastate sau confiscate. Aproape 150.000 de creștini din Mosul și din satele Câmpiei Ninive s-au refugiat peste noapte în Regiunea Kurdistan din Irak.
Chiar și după înfrângerea militară a Statului Islamic, la sfârșitul anului 2017, multe familii – de fapt, majoritatea lor – au ezitat să se întoarcă în locuințele lor din cauza insecurității, a influenței milițiilor, a competiției politice, a șomajului, a serviciilor publice insuficiente și a disputelor nerezolvate privind proprietățile și terenurile.
Rapoartele privind situația din Irak continuă să identifice hărțuirea, confiscarea abuzivă a proprietăților, sectarismul politic și influența grupărilor armate drept amenințări grave la adresa creștinilor și a altor minorități religioase vulnerabile.
Migrația este strâns legată de insecuritate, însă este determinată și de șomaj, corupție, servicii publice deficitare, preocupările legate de educație și dorința părinților de a le oferi copiilor un viitor mai stabil. Atunci când un membru al familiei se stabilește în Europa, America de Nord sau Australia, ceilalți membri ai familiei îi urmează adesea exemplul.
În timp, migrația temporară se transformă într-o stabilire permanentă în afara țării de origine.
Plecarea tinerilor creștini educați creează o problemă deosebit de gravă. Medici, ingineri, antreprenori, profesori, clerici și alți specialiști sunt indispensabili comunităților locale. Plecarea lor slăbește instituțiile creștine și reduce numărul tinerilor adulți capabili să întemeieze familii, să conducă parohii, să administreze școli și să participe activ la viața publică.
Libanul, de exemplu, ilustrează foarte clar această provocare. Potrivit estimărilor Pew Research Center, ponderea creștinilor în populația Libanului a scăzut la aproximativ 28% până în anul 2020, atât migrația, cât și modificările în structura populației rezidente contribuind la acest declin.
Cu toate acestea, migrația nu trebuie descrisă doar ca un abandon sau ca un eșec. Mulți oameni pleacă deoarece rămânerea în țară a devenit nesigură sau imposibilă din punct de vedere economic. Diaspora poate deveni, de asemenea, o importantă sursă de sprijin financiar, educație, activități de reprezentare și expertiză profesională.
Întrebarea esențială este dacă relația dintre emigranți și țările lor de origine poate fi transformată dintr-un simplu exod al creierelor (brain drain) într-un parteneriat pe termen lung. Consiliul Mondial al Bisericilor, de exemplu, a subliniat că migranții dispun de reziliență, competențe și resurse și că pot contribui atât la dezvoltarea societăților care îi găzduiesc, cât și la cea a comunităților din care provin.
Discriminarea și cetățenia inegală
O altă provocare majoră este discrepanța dintre promisiunile constituționale și realitatea de zi cu zi a exercitării cetățeniei.
Mai multe constituții din Orientul Mijlociu recunosc în mod oficial libertatea religioasă sau egalitatea în fața legii. Cu toate acestea, în practică, accesul la funcțiile publice, serviciul militar, educație, reprezentare politică, drepturile de proprietate și protecția juridică poate depinde încă de identitatea sau apartenența religioasă.
Legislația referitoare la convertirea religioasă, statutul personal, căsătorie, custodia copiilor, islamizarea forțată a minorilor și dreptul la moștenire creează, în unele țări, situații juridice dificile pentru creștini, în special pentru convertiți și pentru membrii Bisericilor care nu beneficiază de recunoaștere oficială.
Sistemele politice sectare, bazate pe cote de reprezentare, pot garanta un nivel minim de reprezentare, dar pot transforma comunitățile religioase în blocuri politice controlate de lideri mai puternici. În astfel de sisteme, creștinii pot ocupa funcții simbolice fără a exercita o influență reală asupra procesului de luare a deciziilor la nivel național.
Liderii creștini din întreaga regiune au subliniat în repetate rânduri că creștinii trebuie să participe la viața societății în calitate de cetățeni egali în drepturi, și nu doar să existe ca niște comunități protejate și separate de societățile în care trăiesc.
Cetățenia egală înseamnă că aceeași lege trebuie să îl protejeze pe un creștin în aceeași măsură în care îl protejează pe un musulman, pe un yazidit, pe un evreu sau pe o persoană fără afiliere religioasă, fără nicio formă de discriminare.
Presiunile economice și instituționale
Colapsul economic poate fi la fel de devastator pentru o comunitate precum persecuția directă. Atunci când oamenii nu își pot găsi un loc de muncă, nu își pot cumpăra o locuință, nu au acces la servicii medicale sau nu își pot educa copiii, este puțin probabil să rămână într-un loc doar pentru că strămoșii lor au trăit acolo.
Instituțiile Bisericii sunt adesea chemate să intervină acolo unde autoritățile statului eșuează. Școlile creștine educă elevi proveniți din diferite confesiuni religioase, spitalele tratează întreaga populație fără discriminare religioasă, iar organizațiile caritabile oferă hrană, adăpost și asistență medicală.
Aceste servicii demonstrează importanța continuă a comunităților creștine, dincolo de dimensiunea lor numerică. Consiliul Mondial al Bisericilor subliniază că instituțiile creștine contribuie în mod semnificativ la educație, sănătate, cultură, asistență umanitară, promovarea femeilor și protecția copilului în întregul Orient Mijlociu.
Obiectivul trebuie să fie cooperarea dintre Biserici, societatea civilă, guverne și organizațiile internaționale pentru reconstruirea unor instituții care să fie în slujba tuturor cetățenilor.
Provocări interne ale comunităților creștine
Nu toate dificultățile provin din exteriorul Bisericilor.
Creștinismul din Orientul Mijlociu este împărțit între numeroase tradiții bisericești, jurisdicții, limbi, calendare liturgice și, uneori, loialități politice. Această diversitate reprezintă o bogăție spirituală și culturală, însă rivalitățile pot slăbi mărturia publică a creștinilor.
Cooperarea este uneori îngreunată de competiția pentru autoritate, proprietăți, sprijin internațional și reprezentare politică.
Bisericile noastre din Orientul Mijlociu trebuie, de asemenea, să devină mai sensibile la preocupările generațiilor tinere. Mulți tineri creștini consideră că liderii Bisericii vorbesc adesea despre conservarea trecutului, dar mult mai rar despre locurile de muncă, educație, sănătatea mintală, viața de familie, tehnologie, participarea politică și dreptatea socială.
Perspective de viitor
Deși aceste provocări sunt considerabile, dispariția creștinismului din Orientul Mijlociu nu este inevitabilă.
Există mai multe direcții care îi pot consolida viitorul.
În primul rând, securitatea creștinilor trebuie să fie legată de securitatea și demnitatea fiecărui cetățean, fără nicio discriminare. Creștinii nu pot construi un viitor pașnic fără vecinii lor necreștini. Guvernarea constituțională, independența justiției, libertatea de conștiință și aplicarea imparțială a legii oferă o bază mult mai solidă decât milițiile sectare sau sistemele de patronaj politic.
În al doilea rând, eforturile de reconstrucție trebuie să fie orientate spre refacerea comunităților și nu doar a clădirilor. Restaurarea unei biserici este importantă, însă familiile au nevoie și de locuințe, școli, clinici, electricitate, transport, locuri de muncă și protecție juridică pentru proprietățile lor.
Ajutorul extern nu ar trebui să creeze dependență pe termen lung, ci să sprijine antreprenorii locali și dezvoltarea inițiativelor comunitare în propriile lor țări.
În al treilea rând, cooperarea ecumenică și interreligioasă trebuie extinsă și consolidată. Bisericile creștine pot colabora în domeniul educației, al inițiativelor umanitare, al cercetării teologice și al activităților de reprezentare, respectând în același timp diferențele lor doctrinare și ecleziale.
În al patrulea rând, diaspora trebuie privită ca parte integrantă a comunităților creștine vii din Orientul Mijlociu. Profesioniștii care trăiesc în străinătate pot sprijini burse de studiu, educația digitală, programele medicale, conservarea patrimoniului cultural și investițiile responsabile. În același timp, organizațiile diasporei trebuie să asculte cu atenție nevoile comunităților locale și să nu le impună din exterior agende politice.
În cele din urmă, identitatea creștină trebuie înțeleasă atât ca moștenire străveche, cât și ca realitate contemporană. Tradițiile siriace și celelalte tradiții creștine vechi trebuie păstrate, însă conservarea lor nu trebuie să se transforme în izolare. Creștinii pot rămâne fideli patrimoniului lor spiritual și tradițiilor bisericești, participând în același timp pe deplin la educația modernă, tehnologie, cultură, societatea civilă și viața politică.
Concluzie
În concluzie, comunitățile creștine din Orientul Mijlociu se confruntă cu un ansamblu complex de provocări: violență, strămutare, declin demografic, discriminare juridică, instabilitate economică și dificultăți instituționale interne.
Viitorul lor depinde de capacitatea societăților din Orientul Mijlociu de a construi sisteme întemeiate pe cetățenie egală, dreptate, libertate religioasă și aplicarea imparțială a legii.
Bisericile din Orientul Mijlociu poartă, la rândul lor, o responsabilitate profundă pentru propria lor înnoire. Ele trebuie să colaboreze dincolo de granițele confesionale, să îi implice și să îi responsabilizeze pe tineri și pe femei, să consolideze instituții responsabile, să slujească întreaga societate și să dezvolte relații constructive cu diaspora.
Creștinii au supraviețuit în Orientul Mijlociu nu izolându-se de ceilalți, ci contribuind la dezvoltarea civilizațiilor, a limbilor, a educației, a medicinei și a vieții publice din țările lor.
Păstrarea prezenței creștine în Orientul Mijlociu, dragi prieteni, nu reprezintă doar o preocupare a creștinilor, ci o preocupare a întregii comunități internaționale.
În cele din urmă, aceasta este o probă a capacității Orientului Mijlociu de a rămâne o regiune a autenticei pluralități religioase și culturale. Un Orient Mijlociu în care creștinii sunt liberi să trăiască, să se închine și să participe la viața societății ca cetățeni egali va fi, în același timp, un spațiu mai sigur, mai stabil și mai demn pentru fiecare comunitate religioasă.
Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție!”
