Într-o Românie confruntată cu o natalitate tot mai scăzută și cu un proces accentuat de îmbătrânire a populației, trei femei aflate la vârsta maturității au ales un alt început de drum: viața monahală.
Sâmbătă, 8 august 2026, la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bolintin Vale, trei viețuitoare au fost tunse în monahism, primind numele Fevronia, Onufria și Tecla.
Evenimentul a avut loc cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, iar slujba tunderii în monahism a fost oficiată de părintele arhimandrit Mihail Muscariu, exarh eparhial.
O alegere făcută la vârsta maturității
Vârsta celor trei noi monahii conferă momentului o semnificație aparte. Într-o perioadă în care societatea românească discută tot mai mult despre îmbătrânirea populației, singurătatea persoanelor vârstnice și diminuarea generațiilor tinere, viața monahală rămâne pentru unele persoane o formă de comuniune și de asumare a unei vocații spirituale inclusiv la vârsta maturității.
Intrarea în monahism nu înseamnă retragerea pur și simplu din societate, ci asumarea unei alte forme de viață comunitară, întemeiată pe rugăciune, ascultare și slujirea aproapelui.
În cazul celor trei viețuitoare de la Bolintin Vale, tunderea în monahism marchează tocmai această schimbare: începutul unei noi etape a vieții, consacrate integral lui Dumnezeu.
Fevronia, Onufria și Tecla
Prin tunderea în monahism, cele trei femei au primit numele Fevronia, Onufria și Tecla, asumându-și în mod solemn voturile specifice vieții călugărești.
În tradiția Bisericii Ortodoxe, tunderea reprezintă unul dintre cele mai importante momente din parcursul unui monah. Candidatul mărturisește în mod liber alegerea vieții monahale, după care primește tunderea și veșmintele călugărești.
Momentul de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” arată, totodată, că vocația monahală nu este legată exclusiv de tinerețe. Pentru Fevronia, Onufria și Tecla, vârsta maturității a devenit timpul unui nou început.
