Stavrofora Justina Bujor, stareța Mănăstirii Paltin – Petru Vodă, a vorbit într-un interviu realizat de Doxologia.ro despre felul în care medicina și monahismul s-au împletit în viața sa ca vocații complementare. „Pe de-o parte este greu, dar, pe de altă parte, să știți că se completează”, a spus monahia despre misiunea sa ca stareță și ca medic, scrie basilica.ro.
„De la cinci ani știam ce vreau să fiu”, a mărturisit stavrofora. „Întâlneam câte un bătrân sau un om cu deficiențe, mă opream și-l întrebam ce are.”
Stavrofora a mai spus că drumul de la medicină la călugărie a decurs „într-un mod foarte firesc” odată ce la Iași a început să frecventeze Biserica și apoi și-a pus viața în mâinile Părintelui Justin Pârvu.
„Mi-a arătat pe geam de la chilia lui: Vezi acolo? Eu o să fac un spital. Nu mai pierzi timpul, vii direct aici! Și am zis cu toată inima mea: Da, părinte!” a povestit maica stareță. „Simțeam că acest loc, Petru Vodă, este acasă pentru mine și că e locul pe care îl căutam. Și atunci n-am avut niciun gând, niciun plan, nimic, m-am lăsat în mâna Părintelui Justin. Când eram în anul șase de facultate, de Paști, mi-a zis: Am ales locul. Și locul era unde e acum Mănăstirea Paltin.”
Două vocații simultane: Medicina și călugăria
„Practic, am terminat facultatea când părintele Justin a mai făcut un pas mai îndrăzneț”, a continuat Rasofora Justina Bujor. „Mi-a zis: Peste o săptămână te rasoforim. Eu: Da, părinte! Ca de obicei, cu toată deschiderea, fără nicio problemă, chiar dacă trebuia să mă întorc înapoi la facultate îmbrăcată în maică. Colegii mă întrebau: Ți-a murit cineva? Nu. Te-ai călugărit? Da. Culmea e că au reacționat foarte frumos la această veste.”
Imediat după absolvire, s-a stabilit la mănăstire, pentru a pune umărul la construirea clinicii înființate de Părintele Justin Pârvu. „Nu era mai nimic, se construia atunci, dar să știți că începuturile sunt foarte frumoase”, își amintește maica.
„Când am intrat în mănăstire și a trebuit să practic medicina, eram singură, nu aveam telefon, nu aveam decât cărțile. Nu aveam internet, nu aveam curent, nu aveam nimic.”
Centrul medical al mănăstirii este în prezent dotat cu electrocardiograf, ecograf, defibrilator, instalație de oxigen și altele asemenea, funcționând nu doar ca o clinică obișnuită, ci de multe ori și ca un centru de primiri urgențe pentru monahii, monahiile și mirenii din zonă.
„De 25 de ani ne ocupăm de bolnavi, au fost cazuri destul de grele”, mărturisește Stavrofora Justina Bujor.
„Tot timpul sunt urgențe și trebuie să vezi dacă omul chiar e în stare gravă, dacă nu e în stare gravă, dacă trebuie să îi chemi ambulanța, sau să nu o chemi și să rezolvi tu. De multe ori încercăm noi să rezolvăm. Un medic creștin e ca un apostol”, mai spune stareța de la Paltin. Abordarea deopotrivă trupească și sufletească a tratamentului și vindecării este „normală, dorită și fericită”, adaugă ea.
Părintele Justin Pârvu, iubitor de bolnavi
Stavrofora Justina Bujor a mai amintit că Părintelui Justin Pârvu „îi era foarte milă de toți bolnavii și necăjiții care veneau la el și a vrut să-i ajute într-un mod concret, nu numai cu sfaturi, nu numai cu rugăciunea”.
„Avea o mare sensibilitate la bolnavi, extraordinară, și chiar la doctori. Avea o evlavie foarte mare la doctori.”
Pentru cei care sufereau de cancer, părintele avea o terapie spirituală care implica întreaga familie: „Să înceapă să se roage, să înceapă să se spovedească, să se apropie de Biserică și să se împărtășească, pentru că, dacă un mădular este bolnav, toți trebuie să facă ceva”.
Maica stareță a mai relatat și cazul unei vindecări minunate prin rugăciunea Părintelui Justin Pârvu și a obștii: o maică aflată în comă, cu fractură de bază de craniu, și-a revenit și s-a recuperat complet.
Darul sănătății
„Toți Sfinții Părinți spun că, fără boală și fără suferință, nu putem să înaintăm în viața duhovnicească”, subliniază stavrofora. „Omul bolnav începe să aibă profunzime, nu-și mai pierde timpul cu toate nimicurile care sunt în viața lui. Vede esența”, spune stareța Justina Bujor.
Stavrofora a mai oferit câteva gânduri despre prețuirea darului sănătății: „Cred că trebuie să-I mulțumești lui Dumnezeu încontinuu. Și să folosești timpul pe care ți l-a dat Dumnezeu, să-l folosești tot spre slava Lui. Adică tot în rugăciuni, în mulțumiri, într-o viață cuvioasă, în citiri (de cărți ziditoare sufletește – n.red.).”
