Proclamarea oficială a canonizării la Sfânta Liturghie
Duminică, la finalul Sfintei Liturghii oficiate cu ocazia Sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Macarie Protopsaltul, cunoscut pentru contribuțiile sale fundamentale la muzica bisericească românească. Tomosul sinodal de canonizare a fost citit de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal și Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Troparul și icoana Sfântului Macarie Protopsaltul
După citirea actului de canonizare, a fost cântat troparul Sfântului Macarie Protopsaltul și a fost prezentată icoana sa. Conform hotărârii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din 2023, când s-a comemorat anul imnografilor și cântăreților bisericești (psalți), ziua de prăznuire a Sfântului Macarie a fost stabilită pentru 31 august.
Biografia Sfântului Macarie Protopsaltul
Macarie Ieromonahul, cunoscut drept Macarie Protopsaltul, s-a născut în 1763 și a trăit până în 1836. Începutul secolului al XIX-lea l-a găsit ca ieromonah al Catedralei Mitropolitane din București, unde a primit ascultarea de predicator al Curții Domnești. Prin inițiativa și la îndemnul Mitropolitului Dionisie Lupu, Macarie a început traducerea cântărilor bisericești din greacă în română, aducând astfel o contribuție esențială la liturghia în limba națională.
Primele cărți de cântări bisericești tipărite în română
După eforturi îndelungate, Macarie a publicat în 1822 și 1823, la Viena, primele cărți de cântări bisericești în limba română: Teoreticonul, Anastasimatarul și Irmologhionul. Aceste lucrări au fost urmate de un al doilea volum al Antologiei de cântări psaltice, publicat la București, care includea cântările Utreniei pentru diferitele perioade ale anului.
Relația cu Sfântul Grigorie Dascălul și școala de muzică psaltică
În 1829, după exilarea Sfântului Grigorie Dascălul din scaunul de mitropolit al Țării Românești, Cuviosul Macarie Protopsaltul, un apropiat al acestuia, s-a retras la Iași. Acolo, la invitația Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, Macarie a deschis o școală de muzică psaltică, replicând modelul celei din București. În această perioadă, a locuit la Mănăstirea Neamț, unde a fondat o altă școală de muzică, menită să formeze monahii și laicii în arta psaltică.
Revenirea în Țara Românească și promovarea cântării psaltice
În 1833, Macarie s-a întors în Țara Românească odată cu rechemarea Sfântului Grigorie Dascălul la tronul mitropolitan și a continuat lucrarea sa culturală. La îndemnul mitropolitului, el a coordonat tipărirea Vieților Sfinților la Mănăstirea Căldărușani și a înființat școli de muzică pentru monahi la mănăstirile Căldărușani și Țigănești.
Îndrumător al viitorului Schimonah Nectarie Protopsaltul
În această perioadă, Macarie Protopsaltul l-a cunoscut pe tânărul Nectarie, care avea să devină Schimonahul Nectarie Protopsaltul de la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. Sfântul Macarie l-a încurajat pe Nectarie să urmeze calea cântării psaltice, o misiune care a continuat și care se află în atenția Patriarhiei Ecumenice pentru canonizare.
Trecerea la cele veșnice și canonizarea
Sfântul Macarie Protopsaltul s-a mutat la cele veșnice în data de 30 august 1836, la Mănăstirea Viforâta, unde a fost îngrijit de sora sa, Maica Iustina, stareța mănăstirii. Canonizarea sa oficială reflectă recunoașterea contribuției sale esențiale la promovarea și păstrarea tradiției cântării bisericești în limba română, fiind un model de sfințenie și dăruire pentru credincioșii de astăzi.
