Sfânta Magdalena de la Mălainița va fi pomenită în fiecare an la 15 octombrie și va fi înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, potrivit Tomosului sinodal de proclamare a canonizării.
Documentul, semnat de Patriarhul Daniel, în calitate de Președinte al Sfântului Sinod, și de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, stabilește și tipărirea slujbei și a vieții Sfintei Magdalena, pictarea icoanei sale și posibilitatea ca aceasta să devină ocrotitoare a unor biserici.
Proclamarea locală a canonizării a avut loc la Mălainița, în Valea Timocului din Serbia.
Sfântul Sinod: Sfânta Magdalena de la Mălainița va fi prăznuită la 15 octombrie
Tomosul sinodal stabilește în mod solemn introducerea Sfintei Magdalena de la Mălainița în cultul Bisericii Ortodoxe Române.
„Ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Magdalena de la Mălainița să fie numărată între sfinții Bisericii și să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 15 octombrie în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române”, se arată în document.
Hotărârea a fost luată de Patriarhul Daniel și de ierarhii Sfântului Sinod, după consultarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.
Cine a fost Sfânta Magdalena de la Mălainița
Sfânta Magdalena s-a născut la 22 noiembrie 1895, în satul Șciubic din Valea Timocului, primind la botez numele Magdalena, cunoscută și ca Măndălina.
Tatăl său, Milenko Ilić, era sârb, iar mama sa, Milca, era româncă și provenea din vechea familie Cătălinici, venită din Transilvania.
La vârsta de 19 ani s-a căsătorit cu Miloș, din satul Mălainița. La scurt timp, acesta a murit pe front în timpul Primului Război Mondial, iar Magdalena a rămas văduvă, cu un copil mic.
Potrivit Tomosului sinodal, în fața încercărilor vieții obișnuia să spună: „Vede Dumnezeu”, expresie prin care își manifesta încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și în împlinirea voii Sale.
A păstrat credința în anii ocupației bulgare
Documentul Sfântului Sinod acordă o atenție deosebită activității sale din perioada ocupației bulgare, între 1915 și 1918.
Într-o vreme în care preoții erau arestați și uciși, iar biserica din Șciubic rămăsese fără păstor, Magdalena s-a implicat în viața comunității, propovăduind credința și contribuind la păstrarea vieții religioase.
Tomosul amintește și lupta sa împotriva practicilor de vrăjitorie, către care se îndreptau unii dintre locuitori.
„Sfânta Magdalena a luptat după putere să îi întoarcă pe oameni la Dumnezeu și să lepede practicile demonice ale vrăjitoriei”, precizează documentul.
Ea parcurgea pe jos distanțe de aproximativ cinci kilometri, indiferent de vreme, pentru a participa la slujbe, unde citea și cânta.
A trecut la cele veșnice în 1962
Sfânta Magdalena de la Mălainița a trecut la cele veșnice la 15 octombrie 1962, dată care a devenit și ziua sa de prăznuire în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
Tomosul consemnează că, la moartea sa, „fața i-a strălucit cu o lumină nepământească”, acest fapt fiind prezentat drept semn al slavei dobândite prin viața sa duhovnicească.
Sfântul Sinod evocă „viețuirea plăcută lui Dumnezeu” a Sfintei Magdalena, precum și „evlavia ei vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe”.
Icoana Sfintei Magdalena va putea fi pictată în bisericile ortodoxe
Tomosul stabilește și modul în care cinstirea noii sfinte va fi introdusă în viața liturgică a Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Sinod a hotărât tipărirea slujbei și a vieții Sfintei Magdalena de la Mălainița, precum și pictarea icoanei sale.
„Chipul ei să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte”, prevede Tomosul sinodal.
De asemenea, Sfânta Magdalena va putea fi aleasă drept ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.
Patriarhul Daniel și membrii Sfântului Sinod au semnat Tomosul
Documentul precizează că hotărârile privind cinstirea Sfintei Magdalena au fost luate „în chip sinodal și canonic”.
Tomosul este semnat de Patriarhul Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de Președinte al Sfântului Sinod, precum și de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Prin proclamarea locală de la Mălainița, cinstirea Sfintei Magdalena capătă o semnificație aparte și pentru comunitatea românească din Valea Timocului, în mijlocul căreia sfânta a trăit și și-a desfășurat lucrarea.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral Tomosul sinodal:
„Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși mireni din Patriarhia Română,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!
Vrednic și drept lucru este cu adevărat a cinsti pomenirea celor ce s‑au săvârșit întru sfințenie, care au câștigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieții lor virtuoase. Preasfânta Treime a rânduit din veşnicie ca pe aceștia să‑i învrednicească de asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu‑i de lumina harului Duhului Sfânt şi aşezându‑i în Biserica celor drepți, în ceata sfinţilor. Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s‑au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi Biserica îi cinstește cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s‑a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinții au împlinit cuvântul și voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăși în Psalmi: „Prin sfinții de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfânta Magdalena de la Mălainița. Această mare nevoitoare și iubitoare de Dumnezeu s‑a născut la 22 noiembrie 1895 în satul Șciubic, din Valea Timocului, primind la botez numele Magdalena (Măndălina). Tatăl ei, Milenko Ilić, era sârb de neam, iar mama, Milca, era româncă descendentă din vechea familie Cătălinici, venită din Transilvania. Când a împlinit vârsta de 19 ani, s‑a însoțit prin Taina Nunții cu Miloș, din satul Mălainița. La scurt timp, soțul avea să moară pe frontul Primului Război Mondial, lăsând‑o văduvă cu un copil mic. Trecând prin această încercare, Magdalena și‑a pus încrederea în Dumnezeu, rostind adesea în momentele grele ale vieții: „Vede Dumnezeu”, adică „Are grijă Dumnezeu” sau „Se va face voia Domnului”. Au urmat anii grei ai ocupației bulgare (1915‑1918), când preoții erau arestați și uciși, biserica din Șciubic rămânând fără păstor. Evlavioasă din fire și cunoscând bine învățătura de credință, ea s‑a pus în slujba Bisericii, propovăduind tuturor cuvântul lui Dumnezeu, păstrând astfel candela credinței nestinsă. În vremurile acelea tulburi, când mulți oameni apelau la vrăjitorie, din pricina neînțelegerii limbii în care erau săvârșite dumnezeieștile slujbe, Sfânta Magdalena a luptat după putere să îi întoarcă pe oameni la Dumnezeu și să lepede practicile demonice ale vrăjitoriei. Această fericită femeie umbla neobosită prin ger, furtună sau arșiță, câte 5 kilometri pe jos, ca să citească și să cânte la sfintele slujbe, având deosebită smerenie și râvnă către cele duhovnicești. Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor, s‑a mutat cu pace la cereștile lăcașuri în ziua de 15 octombrie 1962. La adormirea ei în Domnul, fața i‑a strălucit cu o lumină nepământească, prin aceasta arătându‑se slava de care s‑a învrednicit înaintea lui Dumnezeu pentru viața sa curată.
Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestei sfinte, luând aminte la evlavia ei vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe și căutând folosul duhovnicesc al poporului dreptcredincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Magdalena de la Mălainița să fie numărată între sfinții Bisericii și să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 15 octombrie în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfintei Magdalena de la Mălainița, să i se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipul ei să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfintei Magdalena de la Mălainița, mai rânduim ca ea să fie și ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le‑am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși mireni din Patriarhia Română.
Acest Tomos sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 13 septembrie, anul mântuirii 2026.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu‑Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13)
Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
și membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”
