articol semnat de Maria Chirculescu
Cu două-trei săptămâni înainte de Înviere, anul acesta (2026) am primit un telefon de la o domnișoară din București, care mai fusese în Țara Sfântă cu agenția noastră de turism, Miriam Turism. Să o numim Magdalena (nu dorește să i se cunoască identitatea reală). M-a întrebat dacă mai erau șanse să organizăm un program în Israel, în perioada Săptămânii Patimilor și a Învierii – iar noi tocmai anulasem plecarea unui grup de aproape 100 de persoane, pentru această perioadă atât de specială duhovnicește!
Pentru că în Sâmbăta Mare (11 aprilie 2026) era ziua ei de naștere, Magdalena își dorea cu ardoare să ajungă anul acesta la Ierusalim, la Biserica Sfântului Mormânt, pentru a fi prezentă la venirea Sfintei Lumini – știind că un asemenea eveniment se va repeta de ziua ei doar în anul… 2099! Așadar, dacă visa să își ofere acest cadou excepțional, trebuia neapărat să ajungă ACUM la Ierusalim, chiar dacă :
- Tot Orientul Mijlociu este în război, știrile despre această zonă sunt de maxim interes pentru tot mapamondul (datorită efectelor economice și politice globale, în lumea interconentată a acestui veac); situația din teatrele de război este fluidă, raporturile de forțe militare și alianțele politice se modifică continuu;
- Israelul a decretat stare de război, toate zborurile comerciale au fost sistate din 28 martie 2026, iar pe plan intern au fost interzise, din motive de securitate, toate adunările mai mari de 50 de persoane;
- Știrile locale despre bombardarea Israelui erau aproape zilnice;
- În Ierusalim, cel mai important oraș din lume pentru cele trei religii monoteiste (cultul mozaic, islam și creștinism), se sărbătoreau în această perioadă atât finalul Ramadanului (19 martie 2026), Paștele evreiesc (1-9 aprilie), Paștele Catolic (5 aprilie) și Paștele ortodox (12 aprilie). Pentru toate religiile au fost interzise procesiunile și accesul la locurile sfinte proprii, în grupuri mai mari de 50 de persoane. A fost extrem de frustrant pentru populația musulmană să nu aibă acces la Moscheia Al Aqsa (a treia ca importanță din lume, dupa Mecca și Medina); evreii au putut intra doar in grupuri mici la Zidul Plângerii; catolicii au înregistrat un eveniment diplomatic de o gravitate excepțională, când cardinalul catolic al Ierusalimului a fost ridicat de pe stradă de forțele de ordine israeliene, ca persoană fizică, în Vinerea Mare, și i s-a interzis participarea la procesiunea catolică Drumul Crucii; reacțiile statului Vatican, ale Italiei și ale altor țări catolice au fost vehemente și riscau să deterioreze relațiile politice și alianțele fragile dintre țările aflate în război.
În aceste condiții de insecuritate maximă, cu clare restricții de circulație și acces, în lipsa oricăror zboruri comerciale către Israel, fata noastră dorea să ajungă cu orice preț în Țara Sfântă! Și a ajuns! Iată relatarea ei:
Căutări de soluții
Eram atât de obsedată de ideea de a ajunge acum în Țara Sfântă, încât mi-am întrebat absolut toate cunoștințele care m-ar fi putut ajuta, la toate nivelele de putere politică sau de influență la care aveam acces, inclusiv la Patriarhia Română. [În timpul acestui demers a contactat și agenția noastră de turism.] Am vorbit cu foarte mulți oameni – și probabil mulți au zis ”este nebună”.
Eram pe deplin conștientă de războiul care se derula în zonă, cu Israel parte beligerantă, cu resturi de rachete care au căzut inclusiv în Ierusalim, în Cetatea Sfântă și chiar în apropierea Bisericii Sfântului Mormânt. De ani întregi îmi încep ziua verificând pe telefon mesajele personale, dar în ultima lună am verificat mai întâi știrile despre războiul dintre Israel și Iran…
Am cautat toate variantele de zbor cu escală, pentru că din România toate zborurile directe către Israel au fost sistate. Am luat în considerare și variantele de a zbura către Egipt sau către Iordania, pentru ca apoi să traversăm frontierele terestre.
Mama era la fel de doritoare ca și mine să ajungă acum de Înviere în Țara Sfântă.
Joi seara 09.04.2026: Achiziția biletelor de avion
Atunci când am aflat de armistițiul de 14 zile între SUA și Iran, în Joia Mare (9 aprilie) seara ne-am luat amândouă bilete către Tel Aviv, cu escala în Cipru.
Magdalena nu a dorit să ne răspundă la întrebarea legată de prețul biletului de avion, dar aveam informația că, pe acea rută, biletul a costat 1900 euro / persoană. Ea a confirmat și a adăugat: eram cu mama, înmulțiți cu doi. Dar nu ne-am pus nici un moment problema banilor, chiar dacă nu am fi avut suma aceea, am fi împrumutat! Am avut totdeauna credința că, dacă Dumnezeu îți dă o dorință puternică, îți dă totodată și mijloacele de a o realiza!
Vineri 10.04.2026: Zbor cu escala în Larnaca, Cipru
Practic, joi seara am cumpărat biletele de avion, iar dimineața, în Vinerea Mare, ne-am îmbarcat spre Larnaca. Trebuia să avem o escală de trei ore, dar s-a prelungit la 13 ore, cu multe turbulențe…
Aeroportul din Larnaca: deși am bifat opțiunea de check-in automat, am observat că nu mai primeam bording-pass-urile de îmbarcare, așa că am mers la ghișeul companiei, să facem check-in direct. Acolo, într-o primă etapă, am primit biletele de îmbarcare pentru Tel Aviv, dar apoi operatorul ne-a comunicat că șefa lui (evreică) are de făcut verificări suplimentare. Doamna în cauză ne-a verificat pașapoartele și, pentru că nu aveam cetățenie israeliană, a refuzat agresiv îmbarcarea. Ne-a luat biletele deja primite, le-a rupt și ne-a oprit pașapoartele. Am aflat astfel că, în afară de noi două, toți ceilalți pasageri aveau pașapoarte israeliene (indiferent că erau evrei, arabi sau de alte nații).
Am început să plâng disperată, toți cei din aeroport se uitau la noi, singurul meu gând era că această doamnă încearcă să mă împiedice să fac ceea ce eu știam că se va întâmpla – să ajung în Țara Sfântă – dar nu știam cum se poate debloca situația.
L-am sunat pe Mustafa Nabils, proprietarul companiei israeliene ”Miriam Bless Jerusalem and Travel”, iar el a solicitat să vorbească cu șefa de la poarta de îmbarcare către Tel Aviv, din aeroportul din Larnaca. Pentru că ea a refuzat orice dialog, am pus telefonul pe difuzor, iar Mustafa a început să explice tare, în limba ebraică, faptul că foarte recent s-a permis accesul turiștilor în Israel, pentru o perioadă scurtă de timp (armistițiu). Doamna nu avea informația, nu a crezut, nu ne-a restituit pașapopartele. Eu am continuat să plâng tare (eram chiar disperată), dar în zece minute ne-a chemat, pe mine și pe mama, ne-a dat biletele de îmbarcare și pașapoarele și a spus scurt: ”go, mergeți”. Am început să plâng și mai tare, de data aceasta de fericire!
Ora de îmbarcare anunțată și trecută pe bilet a fost 16:00, dar au tot prelungit timpul de așteptare, pentru diverse motive. La urmă au invocat cauze tehnice, ne-au dat bonuri de masă de 7 usd/persoană, dar pasagerii s-au revoltat și a ieșit scandal general: erau acolo multe familii cu copii de toate vârstele, unii chiar cu bebeluși în brațe (în marsupiu) și toată lumea vocifera în limba ebraică.
În final am reușit să plecăm la miezul nopții (la ora 00:00 eram în avion), după 13 ore de escală în Larnaca (în loc de trei ore), cu un avion trimis gol din Bulgaria, special pentru a efectua această cursă.
Am ajuns la Tel Aviv în Sâmbăta Mare, la ora 01 noaptea.
Sâmbătă 11.04.2026: Pe aeroportul din Tel Aviv
La intrare în Israel controlul vamal a fost relativ simplu, și pentru că aveam toate actele pregătite: Autorizația ETA-IL, bilet de retur (cursa ELAL în Duminica Învierii, seara – adică peste două zile), rezervarea de cazare la Bethleem.
Ne-au întrebat care este scopul vizitei (să participăm la procesiunea de astăzi la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, de ziua mea), de câte ori am mai fost în Israel, unde avem cazarea (Bethleem) și cine ne duce acolo (un șofer care ne așteaptă). La final mi-au urat ”La mulți ani!” și ne-au lăsat să plecăm.
Sâmbăta Mare 11.04.2026: Procesiunea venirii Sfintei Lumini
Cu ajutorul lui Mustafa, care ne-a asigurat asistența turistică permanentă în Țara Sfântă, am primit de la Patriarhia Grec Ortodoxă a Ierusalimului două brățări de acces la Biserica Sfântului Mormânt (brățări verzi, pe care scria ”Holy Fire Saturday”), iar dimineață ne-am prezentat la Poarta Nouă, pentru a intra în Cetatea Sfântă în grupul diplomaților (de la ambasade ale multor țări, printre care și România).
Era foarte multă armată pe stăzile Sfintei Cetăți, garduri montate ca în fiecare an, pentru această procesiune. Dar fiind în grupul ambasadorilor, accesul a fost ușor și astfel am intrat în Biserica Sfântului Mormânt.
Garduri pe dreapta, garduri pe stânga, noi în mijloc am fost direcționați către Biserica Învierii, Catedrala Patriarhală a Bisericii Grec Ortodoxe a Ierusalimului, aflată chiar în fața Sfântului Mormânt al Domnului.
Pentru că a trebuit să așteptăm multe ore, pe noi ne-au lăsat să întrăm … în altar și să stăm pe treptele din interior! Mai erau acolo și alte femei (maici și mirence), ni s-a spus că în această zi chiar și femeile au acces aici.
Așa s-a făcut că, după sosirea Patriarhului Ierusalimului Teofil al III-lea, am asistat la înveșmântarea sa, pentru procesiunea Venirii Sfintei Lumini!
După ce a început procesiunea am rămas tot în Biserica Învierii. La un moment dat, am văzut că unul dintre candelabrele imense, care atârnau foarte sus, a început să se miște ușor…
Așa cum s-a văzut și la TV, în Biserica Sfântului Mormânt a fost foarte multă lume, spre surpriza generală! Aproape toți erau localnici creștini (în Israel lucrează și români, și ruși, și georgieni, și italieni, și suedezi, și filipinezi…). Am aflat mai târziu că a fost un singur grup mare, de 44 persoane, din Parlamentul Federației Ruse.
Am avut emoții foarte mari, nu pot să descriu în cuvinte ce am simțit… Am văzut când a ieșit Patriarhul Teofil al III-lea cu Sfânta Lumină, am primit și eu Lumina Necreată – cu care m-am jucat mult, mi-am trecut mâna prin ea, am pus-o pe față, nu simțeam că arde! Dacă pui un deget peste o lumânare aprinsă simți că te arde, dar Sfânta Lumină, în primele minute după ce coboară, are această proprietate inxplicabilă: nu are consistență de foc, este Lumină venită din Cer, aduce o bucurie imensă în suflet, face sufletul să vibreze – și nu arde, nu face rău, nu distruge!
Acum pot să fac și eu diferența între un mănunchi de lumânări aprinse la Sfânta Lumină – doar vârfurile fitilelor sunt pârlite – și un mănunchi de lumânări aprinse în altă parte (de exemplu, la Bethleem) – acestea au fitilele înnegrite complet.
Ce am simțit? Indiferent că este ziua mea sau nu, de acum îmi doresc ca în fiecare an să fiu prezentă la Ierusalim în Sâmbăta Mare, în ajunul Sfintei Învieri! Se creează o relație directă cu Dumnezeu, ȘTII că El este Viu, este acolo, este cu tine! Este un sentiment care trebuie trăit personal, nu poate fi descris în cuvinte… Și mai simt că m-am reîntors alt om din Țara Sfântă!
Duminica Învierii, 12.04.2026 : Plecarea din Israel
La slujba din Noaptea Învierii nu am mai avut putere, fizic, să participăm. Dar am mers duminică dimineață, la A Doua Înviere.
Seara, în Aeropotul din Tel Aviv, citind ecranele monitoarelor, am constatat că decolau doar avioane militare (US Force), singura cursă de linie fiind ELAL către București, cu care ne-am și întors acasă, cu bine. De luni 13.04.2026 s-au reluat cursele comerciale pe ruta București – Tel Aviv – București.
Eu și mama Îi suntem foarte recunoscătoare lui Dumnezeu Celui Viu, care a dovedit că poate face ORICE, atunci când dorește să ajute! Și de asemenea îi suntem recunoscătoare lui Mustafa, omul prin care a lucrat Dumnezeu pentru ca visul meu să poată deveni realitate.
În loc de concluzii…
… să ne amintim pilda femeii păcătoase, care a spălat cu lacrimi și cu mir picioarele lui Hristos – pildă care s-a citit la Denia din Sfânta și Marea Miercuri, cu doar două zile înainte de plecarea româncei noastre către Țara Sfântă. La finalul acestei pilde, Mântuitorul le spune celor prezenți: ”Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit.” (Luca, 7, 47).
Iar în ceea ce privește configurația geo-politică a actualei confruntări militare dintre SUA – Israel și Iran, remarcăm faptul că armistițiul de 14 zile (de la început încălcat) a avut un efect imposibil de prezis: a făcut posibilă celebrarea cu mare fast și în libertate a Învierii Domnului de către Biserica Grec – Ortodoxă a Ierusalimului! Din pleiada sărbătorilor pascale celebrate anul acesta (2026) în Ierusalim, atâta vreme cât nici evreii, nici musulmanii, nici creștinii catolici nu s-au putut bucura de marile lor sărbători anuale, era total improbabil ca Paștele Ortodox să beneficieze de un alt regim. Resemnarea comunității ortodoxe era deja evidentă… Dar și gândul că Dumnezeu nu se ghidează după știrile din mass-media este o realitate în Ortodoxie.
Așa cum în anul 1579 Sfânta Lumină a spart stâlpul de marmură de la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt (dovedind că numai la invocarea Patriarhului Ortodox coboară din cer Sfânta Lumină a Învierii), așa și anul acesta, Dumnezeu ”a spart”, în același scop, dinamica războiului – deși nici una dintre părțile beligerante nu are vreun interes în a favoriza comunitatea ortodoxă (absolut nesemnificativă pentru mai-marii lumii implicați în conflict).
”Nu te teme, turmă mică… ” (Luca 12. 32)
Hristos a Înviat!
A consemnat Maria Chirculescu
Membru UZPR Filiala ”Aurel Mureșianu” Brașov – Covasna
Redactor șef Revista Viața Ortodoxă
