Un articol semnat de † Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, pentru ziarullumina.ro
Ziua de 24 octombrie 2025 este înscrisă în calendarul inimilor fiilor duhovnicești ai Mitropoliei Basarabiei ca zi de sărbătoare și de cinstire a arhipăstorului ei, a Mitropolitului Petru al Basarabiei, care de 33 de ani păstorește credincioșii din spațiul dintre Prut și Nistru, dar și pe alți credincioși din stânga Nistrului, care doresc să fie sub omoforul Bisericii‑Mamă.
Anul acesta sărbătoarea este dublată de evenimentele majore din Biserica Ortodoxă Română și Mitropolia Basarabiei, aflate în Anul Centenar, evenimente care au marcat viața Bisericii din acest spațiu la începutul secolului trecut, secol plin de încercări și de zbucium pentru afirmarea unității, păstrarea credinței și trăirea valorilor spiritualității neamului nostru românesc. Printre făptuirile de seamă amintim realizarea unirii românilor într‑o singură țară, ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Autocefale Române și la rang de Mitropoliei a Bisericii din Basarabia, consolidarea Ortodoxiei și a românismului.
Totodată, nu putem să uităm sacrificiile multor ierarhi, clerici, monahi, credincioși și pe duhovnicii formați la școala rugăciunii din perioada interbelică, care după Al Doilea Război Mondial au trecut prin persecuțiile regimului totalitar ateist comunist, instaurat în statele ex‑sovietice sau în cele care formau blocul comunist. În această perioadă de grele încercări, prin mila lui Dumnezeu, credința a supraviețuit în spațiul nostru datorită generației de slujitori formați la școlile de teologie din Chișinău, dar și educației creștine primite în perioada interbelică în familie și în Biserică. Norii negri ai ateismului și‑au pus amprenta și pe spațiul dintre Nistru și Prut, după anul 1944, când Basarabia a fost ocupată de sovietici și a început procesul de rusificare, Biserica Ortodoxă de aici fiind răstignită. În acea perioadă a văzut lumina zilei, cel pe care îl cinstim astăzi, Mitropolitul Petru al Basarabiei.
Câteva repere biografice
În anul 1946, la 24 octombrie, în familia bine credincioșilor Chiril și Ana Păduraru din satul Țiganca, raionul Cantemir, s‑a născut al patrulea copil, un băiat care la botez a primit numele Ion1, în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul2. Acesta s‑a bucurat de dragostea părinților și a fraților, fiind educat într‑o familie numeroasă, având șapte copii: Ghiță (1937), Vasile (1944) și Hristea (1948), surorile Maria (1940) Varvara (1951) și Dochița (1955), și bunicul Nicolae.
Copilăria i‑a fost marcată de situația politică din Basarabia de după Al Doilea Război Mondial, când multe familii au fost deportate, iar foametea din anii 1946‑1947 a secerat multe vieți, făcându‑le copilăria și tinerețea grea celor născuți după război.
În toată această perioadă, tânărul Ion a păstrat valorile credinței sădite de părinți în inima sa și a nutrit gândul de a îmbrăca haina smereniei și a slujirii lui Hristos, învățând să citească la strană și ucenicind pe lângă curajoșii dascăli din zona de sud. Pe unul dintre ei l‑am întâlnit la Parohia Filipeni din raionul Leova, moș Gheorghe Drăngoi, dascăl format în școala românească, care mi‑a vorbit despre acele vremuri.
A urmat școala în satul natal, iar apoi a continuat la școala profesională Ion Creangă din Cahul, iar între anii 1964‑1966 a făcut armata în rândul trupelor sovietice.
După eliberarea din armată, în toamna anului 1967, plin de curaj pentru acea perioadă, s‑a înscris la Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Odesa, una dintre puținele școli teologice din URSS, pe care a absolvit‑o în anul 1961, cu rezultate remarcabile.
Aici a cunoscut monahi cu viață sfântă și a fost încurajat de profesorii săi să îmbrățișeze viața monahală și să se dedice cu totul slujirii lui Dumnezeu, dând curs chemării inimii sale.
Astfel, în 1968 a intrat ca frate în Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Odessa, iar în 29 martie 1969, după o perioadă de încercare și ucenicie, fiind apreciat pentru calitățile lui sufletești, a fost primit în rândurile fraților, fiind tuns în monahism de către Mitropolitul Serghie Petrov al Odesei și Hersonului, care i‑a dat numele Sfântului Apostol Petru.
În 29 decembrie 1970, a fost hirotonit ierodiacon de către rectorul Seminarului și al Academiei Teologice din Sankt Petersburg, Episcopul Meliton, începând să învețe și din slujirea jertfelnică la Sfântul Altar. Ulterior, viața i‑a îndreptat pașii la Ujgorod, unde la 23 februarie 1973, ca unul care era vorbitor de limbă română, a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Grigore de Muncaci și Ujgorod, la Catedrala din Ujgorod, fiind numit preot la parohiile românești din Apșa de Mijloc și de Jos și Valea Scradei, Transcarpatia. Aici a reușit să dinamizeze viața bisericească și să apropie de Dumnezeu pe mulți dintre frații români, care și astăzi își amintesc de preotul lor.
Bucuria slujirii în aceste sate i‑a fost scurtă, întrucât a trebuit să răspundă chemării și nevoilor Bisericii, fiind transferat la Mănăstirea Înălțarea Domnului din Ciumalevo, unde a continuat să slujească până la întoarcerea în Basarabia în anul 1989, îndeplinind cu răbdare și statornicie ascultările ce i‑au fost încredințate. Pe lângă activitățile cultural‑misionare și liturgice, a deprins croitoria și se străduia să facă veșminte liturgice și acoperăminte pentru biserici. Pentru activitățile desfășurate a primit în anul 1986 rangul de egumen, iar în 3 decembrie 1989, rangul de arhimandrit.
Amintim că în timpul lui Mihail Gorbaciov (1985‑1991), după serbarea mileniului încreștinării, în Biserica Rusă s‑a început un proces de înnoire. Pe fondul schimbărilor politice și al crizei din URSS, credincioșii au obținut recunoașterea drepturilor lor, permițându‑li‑se să redeschidă bisericile și mănăstirile. În perioada respectivă, după retragerea arhiepiscopului Serapion Fadeev (1987‑1989), ultimul ierarh rus, la Chișinău a fost numit Episcop Vladimir Cantarean, născut în zona Cernăuți, care, fiind de origine română, a înțeles doleanțele poporului dreptcredincios din Basarabia.
În contextul revigorării vieții bisericești, arhimandritul Petru Păduraru revine acasă în Basarabia pentru a susține lucrarea de înnoire duhovnicească, fiind numit la 25 mai 1990 stareț al Mănăstirii Căpriana, aflată în proces de renovare și restaurare, iar obștea monahală, în formare.
La puțin timp, fiind apreciat de Episcopul Vladimir, a fost recomandat pentru a fi hirotonit Episcop de Bălți, fiind ales de Sinodul Bisericii Ruse la 20 iulie 1990, împreună cu Vichentie Morari, care a fost ales Episcop de Bender.
Slujirea arhierească a vlădicului Petru Păduraru
După alegerea sa ca Episcop de Bălți și vicar al Eparhiei Chișinăului, la data de 1 septembrie 1990, la Catedrala din Chișinău a avut loc hirotonia sa ca arhiereu, fiind hirotonit de către Patriarhul Alexei al II‑lea, împreună cu Mitropolitul Daniel al Moldovei și Sucevei și alți ierarhi.
Pentru Basarabia era o zi de sărbătoare, întrucât în toată perioada sovietică aici au fost doar episcopi ruși care erau departe de turma lor, conformându‑se regimului sovietic și politicii de rusificare a basarabenilor, care erau obligați să asculte slujbe în limba slavonă, pe care nu o cunoșteau.
Pe fundalul acestor realități, hirotonia unor episcopi din Basarabia a creat mult entuziasm și speranță că Biserica de aici se va reînnoi și credința va renaște în sufletele credincioșilor dornici să aibă bisericile deschise în satele lor. Trebuie să amintim că, după 1960, majoritatea bisericilor au fost închise, rămânând funcționale mai puțin de 200 din cele peste 1.000 existente în perioada interbelică. Regimul sovietic a dorit să elimine credința și să instaureze partidul unic, a încercat să schimbe valorile spirituale pe cele culturale, impunând sarcini greu de dus clericilor și parohiilor, taxe de mii de ruble lunar, atunci când cetățenii nu primeau salarii, ci bunuri şi organizau festivități sau activități patriotice în zilele de duminici și în sărbători, pentru ca dreptcredincioșii să nu poată participa la slujbe. În felul acesta au putut închide bisericile, pe unele le‑au transformat în depozite, pe altele în muzeu, iar cele mai multe au fost demolate, practic numeroase biserici zidite în perioada țaristă.
În contextul schimbărilor din 1990, în majoritatea satelor mari, unde bisericile n‑au fost demolate, acestea au fost deschise la insistențele credincioșilor, care achitau taxe de mii de ruble Eparhiei Chișinăului pentru a primi un preot. De asemenea, au fost deschise mănăstirile istorice, credincioșii făcând donații pentru repararea sau construirea bisericilor din satele Moldovei. Mi‑aduc amine de entuziasmul și bucuria bunicilor și a părinților când s‑a redeschis biserica din satul nostru, de jertfelnicia credincioșilor și de sacrificiile făcute pentru a avea biserică și preot în satul lor. Vidul spiritual și experiența din perioada sovietică i‑au făcut pe mulți să se apropie de Dumnezeu, fiind o provocare pentru eparhie de a numi preoți în toate parohiile. În acest context, au fost hirotoniți mulți preoți dintre cei care știau să citească după cărțile cu litere chirilice, fără pregătirea teologică necesară, după ce urmau câteva cursuri la Catedrala din Chișinău, unde învățau tipicul, sau, mai târziu, la școala de la Căpriana. Nu existau cărți de cult, literatură teologică și duhovnicească etc.
În acest context, slujirea Episcopului Petru de Bălți era dificilă, trebuia să răspundă nevoilor comunităților și să sprijine credincioșii care veneau să‑i ceară sfat și să le dea preoți în parohiile lor. A reușit să organizeze viața bisericească din eparhie, bucurându‑se de aprecierea autorităților și a credincioșilor. A creat relații frumoase cu ierarhii de peste Prut, în special cu Mitropolitul Daniel al Moldovei și Sucevei și cu Episcopul Casian al Dunării de Jos, participând la multe evenimente importante, la hramurile de la Iași și de la alte mănăstiri, la canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare de la Putna în iulie 1992. Pentru deschiderea sa față de frații din România, dar și pentru numirea în parohii a unor tineri teologi absolvenți ai școlilor din Patriarhia Română, a atras atenția clericilor filoruși, care au început să‑l marginalizeze și să‑l acuze de românism3. Problema reală era slaba lor pregătire și concurența pe care le‑o făceau cei care aveau studiile complete în România. Astfel, contrar canoanelor care stabilesc procedura sancționării episcopilor, a fost convocată la Chișinău o adunare pe 5 octombrie 1992 a preoților din Eparhia Chișinăului, care a discutat situația Episcopului Petru Păduraru, acesta fiind denigrat și blamat pe nedrept, unii propunând chiar oprirea sa de la slujire. Văzându‑se marginalizat de frații arhierei și de unii clerici, s‑a adresat Patriarhului Moscovei, care însă n‑a intervenit pentru a pune rânduială și a lăsat mână liberă prigonitorilor Episcopului Petru de Bălți.
Pe fondul acestor realități critice din Moldova dintre Nistru și Prut, dar și al cunoașterii istoriei țării și al Bisericii, preoții și credincioșii născuți în perioada interbelică au inițiat demersurile pentru reînființarea Mitropoliei Basarabiei, care a funcționat în perioada interbelică (1918‑1944) și a așezat pe baze solide viața religioasă din Basarabia. Astfel, la 14 septembrie 1992, un grup de preoți (prot. consilier Petru Buburuz, prot. Vasile Petrache, fost secretar al Eparhiei Chișinăului, prot. Ioan Daghi, prot. Ioan Ciuntu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, preotul Ioan Eșanu etc.) în frunte cu Episcopul Petru de Bălți, oameni de cultură și credincioși din Basarabia s‑au întrunit în ședință constitutivă și au decis reactivarea Mitropoliei Basarabiei4.
Ulterior, în data de 21 septembrie 1992, o delegație de la Chișinău a fost primită la Patriarhia Română pentru a prezenta dorința basarabenilor de a fi sub omoforul Bisericii‑Mamă, Episcopul Petru de Bălți fiind primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română. Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a înțeles durerea credincioșilor basarabeni și, văzând persecuțiile la care este supus fratele său arhiereu Petru pentru că mărturisește adevărul istoric, în duh frățesc și în spiritul canoanelor și al libertății, a acordat protecție canonică vlădicului Petru, clericilor și credincioșilor din nou reactivata Mitropolie a Basarabiei, petiția lor fiind discutată la ședințele Sfântului Sinod din toamna acelui an.
Analizând cererea de primire sub omoforul Bisericii‑Mamă și constatând nedreptățile care se fac fraților din Basarabia, în anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reactivarea Mitropoliei Basarabiei și a emis un Act patriarhal și sinodal privind recunoașterea Mitropoliei Basarabiei la data de 19 decembrie 1992, făcând cunoscută hotărârea sa de reactivare a istoricei Mitropolii și de desemnare a Episcopului Petru Păduraru ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei. În actul patriarhal și sinodal se menționează: „Biserica Ortodoxă Română, «Mama spirituală a poporului român», răspunde cu părintească şi frăţească dragoste dorinţei sfinte a fraţilor noştri de peste Prut şi cererii scrise, din 14 septembrie 1992, a Adunării eparhiale de constituire, prezidată de Preasfințitul Episcop PETRU şi compusă din reprezentanții preoților şi mirenilor dreptmăritori români din Republica Moldova, ca tradiționala Mitropolie Ortodoxă a Basarabiei să‑şi reia activitatea sub oblăduirea canonică şi cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mai ales că acesta n‑a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei.
Urmând hotărârilor sinodale ale Bisericii Ortodoxe Române din 24 septembrie, 27 noiembrie şi din 19 decembrie 1992, Patriarhia Română binecuvântează reactivarea Mitropoliei Basarabiei de stil vechi din Republica Moldova ca Mitropolie autonomă, sub oblăduirea sa canonică; confirmă Adunarea ei eparhială constituită şi pe Preasfințitul Episcop PETRU de Bălţi, ca Locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, până la alegerea statutară a titularului. …. Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr şi dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință strămoșească şi gândire românească”5.
Inițiativa membrilor fondatori și a grupului de reactivare a Mitropoliei Basarabiei n‑a fost primită de clericii jurisdicției ruse, fapt care a condus la multe dispute pentru un deceniu, iar membrii adunării eparhiale au trecut prin multe și grele încercări până la recunoașterea de către autoritățile Republicii Moldova6, urmare a hotărârii CEDO, care confirmă drepturile Mitropoliei Basarabiei și obligă statul să recunoască această Biserică și să o înscrie între cultele care funcționează legal în Moldova7.
Menționăm că în contextul zbuciumat al recunoașterii Mitropoliei Basarabiei, la 3 octombrie 1995, Episcopul Petru Păduraru a fost ales de Adunarea eparhială a Mitropoliei Basarabiei ca Mitropolit, fapt confirmat de către Sfântul Sinod la 24 octombrie 1995, când a primit titulatura de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor.
Realizări și împliniri pastorale ca Mitropolit al Basarabiei
După alegerea sa ca Mitropolit în anul 1995, a intensificat activitățile pastoral‑misionare, edilitare, cultural‑educaționale și social‑filantropice, înființând parohii și mănăstiri, publicații și instituții sociale, eparhii și coordonând întreaga activitate din Mitropolie.
Conștient de importanța consolidării misiunii Mitropoliei Basarabiei, a coordonat reactivarea eparhiilor istorice Arhiepiscopia Chișinăului, în 3 octombrie 1995, înregistrată la 1 decembrie 2004, Episcopia de Bălți, fostă a Hotinului, reactivată la 14 septembrie 1992, înregistrată la 17 decembrie 2004, și Episcopia Basarabiei de Sud, fostă a Cetății Albe-Ismail, reactivată la 8 februarie 2001, înregistrată de autorități la 14 noiembrie 2006, iar Episcopia Dubăsarilor și a toată Transnistria a fost reactivată la 25 noiembrie 2004, fiind înregistrată pe 15 noiembrie 2006. Ulterior, eparhiile Mitropoliei au fost înscrise în dipticele Patriarhiei Române și în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române din anul 2007.
Amintim că în anul 2001 a fondat Misiunea Socială Diaconia a Mitropoliei Basarabiei, fiind admisă ca membru al Federației Filantropia a Patriarhiei Române, în anul 2002 a înființat Centrul de pelerinaje Emaus, în anul 2003 a fondat revista Misionarul a Mitropoliei Basarabiei, în anul 2004 a înființat Seminarul Teologic Ortodox Mitropolit Gurie Grosu din Chișinău și Frăția Ortodoxă Română. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale și cu sprijinul Parohiei Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Chișinău, prin osteneala protoiereului Petru Buburuz și a preotului Viorel Cojocaru, apare revista Luminătorul a Mitropoliei Basarabiei.
O grijă aparte a arătat față de eroii neamului, contribuind la organizarea Cimitirului de onoare de la Țiganca, inaugurat în anul 2006 în prezența regelui Mihai al României și a președintelui Traian Băsescu. De asemenea, pentru pomenirea eroilor, a înființat Mănăstirea Eroilor de la Stoianovca în anul 2003, aceasta dezvoltându‑se mai ales după anul 2018, când s‑a început construcția bisericii și a corpului de chilii.
După consolidarea administrativă a Mitropoliei Basarabiei, în anul 2018, Anul Centenar al Marii Uniri, Mitropolitul Petru al Basarabiei a propus Sfântului Sinod să aleagă chiriarhii celor două eparhii sufragane. Astfel, la ședința din 24 mai 2018 a fost ales ca Episcop al Episcopiei de Bălți Preasfințitul Antonie de Orhei, fost Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, iar arhimandritul Veniamin Goreanu a fost ales Episcop al Basarabiei de Sud, fostă a Cetății Albe‑Ismail.
Odată cu alegerea celor doi episcopi sufragani, viața bisericească din Mitropolia Basarabiei a cunoscut o nouă etapă în organizarea sa, ierarhii continuând proiectele începute de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei.
În acest sens, sub oblăduirea sa părintească, s‑au organizat sediile eparhiale, s‑au făcut demersurile pentru construirea bisericilor catedrale din centrele de reședință, s‑a făcut, la propunerea Episcopiei Basarabiei de Sud, canonizarea Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe‑Ismail, s‑au publicat volume cu documente despre Mitropolia Basarabiei, s‑au organizat, începând cu anul 2023, extensia Facultății de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iași, pentru cursurile de licență, și cea a Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, pentru cursurile de masterat, prin aceasta dorindu‑se ca viitorii slujitori ai Mitropoliei să fie formați în spațiul academic de la Chișinău, să fie buni cunoscători ai istoriei Bisericii și a țării.
În contextul Anului Centenar al Patriarhiei Române și al Mitropoliei Basarabiei, Înaltpreasfinția Sa a organizat evenimentele festive cu ocazia Centenarului Mitropoliei, în data de 8 mai, la Chișinău, dar și de proclamare la nivel mitropolitan a canonizării locale a Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia și a Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia în data de 3 august 2025. Ulterior, a făcut proclamarea locală la Călărași a Sfântului Preot Mucenic Alexandru, în data de 8 augus,t și la Cahul a Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie, în data de 17 septembrie. De asemenea, cunoaștem proiectele de viitor ale Înaltpreasfinției Sale și ne dorim ca lucrarea sa misionară să rodească noi bucurii în viitor. Unul dintre aceste proiecte mult așteptat de toți este legat de organizarea vizitei Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în Basarabia, după aproape 90 de ani de la ultima vizită a unui Patriarh al României la Chișinău.
Recunoașterea meritelor Mitropolitului Petru al Basarabiei
Menționăm că pentru meritele sale deosebite și lucrarea misionară desfășurată în ultimii 33 de ani8, Înaltpreasfinția Sa a fost gratificat cu distincții de stat și bisericești, dintre care amintim:
Medalia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol (1993); Medalia jubiliară a Arhiepiscopiei Tomisului (1993); Diploma de onoare cu prilejul aniversării a 130 de ani de la întemeierea Episcopiei Dunării de Jos (1994); Premiul Fundației Culturale Române pentru contribuția la afirmarea identității românești a românilor din Basarabia (1996); titlul de cetățean de onoare al orașului Galați (2000); „Crucea de Aur” – distincție a Episcopiei Dunării de Jos (2002, de hramul orașului Galați); Premiul „Inima de Aur” al Fundației pentru Democrație Creștină (2004); Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, acordat de Consiliul eparhial al Mitropoliei Basarabiei (2008); Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer, România (2008); Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2009);
Medalia Jubiliară a Senatului României (2 martie 2014); Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2016); Ordinele Patriarhale Sfinții Martiri Brâncoveni (2014), Ordinul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (2021), Ordinul Maica Domnului Rugătoarea (2022), Ordinul mitropolitan Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (2024).
Am încercat să creionez în câteva cuvinte aspecte biografice ale Înaltpreasfinției Sale din dorința de a pune în lumină Omul și Ierarhul aflat la vârsta patriarhală de 79 de ani, din dorința de a‑i arăta recunoștința noastră pentru dragostea față de fiii săi duhovnicești din Sudul Basarabiei, locul drag al nașterii sale, dar și pentru a evidenția jertfa sa în cei 55 de ani de slujire clericală și 35 de ani de slujire arhierească jertfelnică la Altarul Bisericii strămoșești.
La acest popas aniversar, împreună cu clericii și credincioșii din Episcopia Basarabiei de Sud, ne alăturăm tuturor celor care în această zi festivă înalță rugăciuni de mulțumire către Părintele Luminilor pentru sănătatea și îndelunga păstorire a Înaltpreasfinției Sale, admirând inima bună și dragostea avramică, lucrarea pastoral‑misionară, din cei 79 de ani de viață și cei 35 de ani de slujire arhierească, rugându‑ne Arhiereului Celui veșnic să‑i dăruiască sănătate deplină, putere de lucru, inspirație pentru a continua lucrarea de înnoire duhovnicească din Mitropolie, dar și pentru alte proiecte și lucrări care să pună în valoare bogatul patrimoniu teologic, spiritual și cultural al istoricei Mitropolii a Basarabiei.
Să ne trăiți întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfinția Voastră!
Note:
1 Anuarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul IX, 2024, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2024, pp. 464‑469; vezi și https://mitropoliabasarabiei.md/ips‑parinte‑petru ‑arhiepiscopul‑chisinaului‑mitropolitul‑basarabiei‑si‑exarhul‑plaiurilor/.
2 Detalii despre familia sa mi‑au fost oferite de dl Valeriu Gandrabur, văr al Înaltpreasfinției Sale.
3 Vezi detalii pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_P%C4%83duraru, accesat pe 23 octombrie 2025.
4 A se vedea Adevăr despre Mitropolia Basarabiei, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.
5 https://cubreacovblog.wordpress.com/2019/04/28/act‑patriarhal‑si‑sinodal‑al‑patriarhiei‑romane‑ privind‑recunoasterea‑reactivarii‑mitropoliei‑basarabiei‑autonoma ‑si‑pe‑stil‑vechi‑cu‑resedinta‑in‑chisinau/, accesat pe 23 octombrie 2025.
6 Vezi mai multe detalii, prof. Badea Gheorghe, istoric, pe https://mitropoliabasarabiei.md/istoric/. Accesat la data de 23 octombrie 2025.
7 https://www.justice.gov.md/public/files/cedo/judgements/MITROPOLIA_BASARABIEI_SI_ALTII_ro.pdf, pp. 1‑35, accesat în data de 23 octombrie 2025.
8 Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_P%C4%83duraru, accesat în data de 23 octombrie 2025.
