Înmulțirea pâinilor și pericolul interesului egoist în relația cu Dumnezeu
În Duminica a VIII-a după Rusalii, dedicată minunii înmulțirii pâinilor (Matei 14, 14-22), Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a adresat credincioșilor o întrebare profundă și tulburătoare: „Tu, oare, de ce Îl cauți pe Dumnezeu?”
Plecând de la textul evanghelic în care Mântuitorul hrănește mulțimea, dar este refuzat ca Mesia autentic și dorit mai degrabă ca un rege pământesc, PS Sebastian a avertizat că și astăzi există pericolul unei relații egoiste cu Dumnezeu, bazată pe folos și cerere, nu pe dragoste și recunoștință.
„Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat” (Ioan 6, 26) – a citat ierarhul cuvintele rostite de Iisus către cei care Îl urmau pentru hrană, nu pentru credință.
Rugăciunea nu trebuie să fie doar o listă de dorințe
Episcopul a descris cu realism cum, adesea, rugăciunea se transformă într-o înșiruire de cereri lumești: sănătate, serviciu, bunuri, funcții, plăceri, în loc să fie un dialog sincer cu Dumnezeu. Deși El este „Stăpânul tuturor celor văzute și nevăzute”, adevărata Lui prioritate este Împărăția Cerurilor, nu confortul nostru trecător.
„Domnul Și-a dat viața pentru noi. Nu considerați că Îi datorăm și noi viața noastră, potrivit ecteniei: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm?”
Mai puțin de cerut, mai mult de oferit: lecția dragostei curate
Preasfințitul Sebastian a îndemnat la iubire autentică față de Dumnezeu, nu la o căutare a Lui doar în funcție de ceea ce ne poate da. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-I dărui inima noastră, nu a încerca să-L exploatăm.
„Să-L căutăm din pură dragoste și recunoștință, nu pentru ceea ce am putea «câștiga» de la Dânsul.”
ADEVARULBISERICII.RO redă integral predica rostită de PS Sebastian:
”TU DE CE ÎL CAUȚI PE DUMNEZEU?
DUMINICA A VIII-A DUPĂ RUSALII
(Înmulțirea pâinilor – Mt. 14, 14-22)
CUVÂNTUL IERARHULUI
„Uite că se poate”, ar putea zice unii, ascultând evanghelia de azi. Dumnezeu ne-ar putea da de mâncare, adică, și pe degeaba!…
Pentru o clipă, așa au crezut și cei aflați de față la minunile înmulțirii pâinilor: astăzi (Mt. 14, 14-22), altă dată (Mt. 15, 32-38 ) și poate, cine știe, de câte alte ori?! Prinseseră gustul pâinii dobândite fără „sudoarea frunții” (Fac. 3, 19) și, pentru aceasta – iar nu pentru că ar fi văzut în Domnul pe Hristos Mesia –, nu-L mai slăbeau nicicum. Părea liderul ideal!…
Și văzând Iisus „că au să vină să-L ia cu sila ca să-L facă rege” (In. 6, 15), le-a zis: „Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat” (In. 6, 26). Ba încă, pentru a le arăta limpede cu Cine aveau de-a face și că trebuie respectată, totuși, o ierarhie a valorilor, din ziua aceea le-a vorbit mai mult despre „pâinea cea cerească” (In 6, 35 ș.u.), decât despre pâinea „cea de toate zilele”; despre Împărăția Cerurilor (In. 18, 36), în locul mult așteptatei, de ei, împărății pământești.
Dragii mei,
Mi-e teamă că și pe noi ne paște acest pericol, de a-L „căuta” pe Dumnezeu nu pentru ceea ce dorește El să facă pentru noi, ci pentru ceea ce ne dorim noi de la Dânsul! De câte ori nu ne urmărim și noi doar interesele pământești în relația cu El? Până și rugăciunile noastre constituie, de regulă, doar o lungă înșiruire de dorințe personale: sănătate, serviciu, diverse bunuri materiale, plăceri, funcții, ambiții deșarte, lucruri care mai de care mai mărunte și mai neînsemnate… Câți dintre noi Îl iubim pentru ceea ce este El cu adevărat și câți nu Îl „căutăm” doar pentru că „am mâncat din pâini (de tot felul) și ne-am săturat”? Câți ne dorim „mai întâi Împărăția Lui” și abia apoi pe celelalte (Mt. 6, 33)?
Ați înțeles? Dumnezeu este pretutindeni și veșnic, așa că nu trebuie „consumat” numai aici și acum. Este Stăpânul „tuturor celor văzute și nevăzute”, dar la Dânsul prioritar este, totuși, CERUL; adică cealaltă Lume. Este bun și bogat în daruri, dar nu se poate să profităm de El fiecare cum vrea!
Domnul Și-a dat viața pentru noi. Nu considerați că Îi datorăm și noi, la rându-ne, viața noastră, potrivit ecteniei care zice „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos, Dumnezeu, să o dăm”? Nu credeți că ar trebui să învățăm a-I cere mai puțin și a-I oferi mai mult? A-L iubi, în loc de a tot căuta să „profităm” de El? Adică, să-L căutăm din pură dragoste și recunoștință, nu pentru ceea ce am putea „câștiga” de la Dânsul!…
Tu, oare, de ce Îl cauți pe Dumnezeu?…
„La o margine de codru, pe-o colină însorită
Lângă potecuța-ngustă, sta o cruce părăsită.
Răstignit în patru cuie, prăfuit de ani și vreme
Sta… Hristos, uitat și singur; peste El timpul se cerne…
Doar un biet copil ce, zilnic, paște-o turmă de mioare
Se oprește să se-nchine și se-ntreabă cu mirare:
Cât mai poți să rabzi, Iisuse, crucea și singurătatea?
Nu Ți-e frică de-ntuneric, când se-așterne-n codru noaptea?
Ți-am adus puțină pâine. E mai veche, dar e bună.
Sunt prea mic… Nu pot ajunge să-Ți dau jos acea cunună
Și să-ți scot din frunte spinii care pielea Ți-au străpuns…
Cum să fac, că-s mic, Iisuse, și n-ajung așa de sus?
… ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s,
C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus.
Și-ți voi da, când va fi vremea, apă vie și merinde,
Viața veșnică și Raiul, pentru dragostea-ți fierbinte!
Și i-a pus Hristos pe creștet mâna Sa cu răni de cui
Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui,
Binecuvântând orfanul. Și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce… pentru cei ce vor mai trece…” [1]
[1] Fragment din poezia „La o margine de codru”, de Eliana Popa.
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei și Romanaților”
