În Duminica a V-a din Postul Mare, dedicată Sfintei Maria Egipteanca, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a rostit un cuvânt de învățătură puternic despre pocăință, iertare și posibilitatea schimbării radicale a vieții.
Exemplele care răstoarnă percepțiile despre sfințenie
Ierarhul a subliniat că sfințenia nu este rezervată celor fără greșeală, ci este rodul pocăinței profunde:
„Dacă ați crezut până acum că sfinții au fost, pe toată durata vieții lor, niște persoane cu totul imaculate, v-ați înșelat! Duminica de azi ne prezintă drept modele demne de urmat pe două femei care mai înainte au fost desfrânate”, a afirmat PS Sebastian.
Acesta a amintit atât de femeia păcătoasă care I-a spălat picioarele Mântuitorului, cât și de Sfânta Maria Egipteanca, care, după o viață de păcat, a trăit zeci de ani în pocăință în pustia Iordanului.
Puterea transformatoare a pocăinței
În cuvântul său, episcopul a evidențiat că schimbarea vieții este posibilă pentru orice om:
„Aceste femei păcătoase au ajuns, până la urmă, să fie pictate pe pereții bisericilor, pentru ca să înțelegem că în Împărăția lui Dumnezeu pot ajunge până și cei mai păcătoși oameni, dacă se hotărăsc să lepede necurăția și să se schimbe”, a spus ierarhul.
El a arătat că drumul spre sfințenie trece prin post, rugăciune, spovedanie și împărtășire, toate unite în actul fundamental al pocăinței.
„Nu există păcat mai mare decât mila lui Dumnezeu”
PS Sebastian a transmis un mesaj ferm împotriva deznădejdii:
„Nu există păcat care să poată copleși bunătatea Domnului… Orice fărădelege am fi săvârșit, dacă ne pocăim, Dumnezeu este gata să ne ierte”, a subliniat episcopul, citând cuvintele Mântuitorului: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”.
Critică la adresa degradării morale contemporane
În același timp, ierarhul a avertizat asupra direcției în care se îndreaptă societatea:
„Pentru mulți, desfrânarea a ajuns nu un prilej de convertire, ci scop al vieții și act de bravadă… unii luptă să o și legalizeze sub toate formele posibile”, a spus PS Sebastian.
Acesta a legat crizele actuale – sociale, economice și militare – de îndepărtarea omului de Dumnezeu.
Apel la întoarcerea la Dumnezeu
În final, Episcopul Slatinei și Romanaților a lansat un apel direct la credincioși:
„Haideți să ne întoarcem la Dumnezeu… să fim din nou copiii Domnului, prețuindu-I creația și împlinindu-I poruncile”, a îndemnat PS Sebastian.
Mesajul său a fost unul de speranță, dar și de responsabilizare, punând în centrul vieții creștine pocăința ca drum spre vindecare și mântuire.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral cuvântul de învățătură al PS Sebastian:
Dacă ați crezut până acum că sfinții au fost, pe toată durata vieții lor, niște persoane cu totul imaculate, v-ați înșelat! Duminica de azi ne prezintă drept modele demne de urmat pe două femei care mai înainte au fost desfrânate: pe femeia care I-a spălat picioarele Domnului în casa fariseului Simon și pe Sfânta Maria Egipteanca.
Femeia „cea păcătoasă” din evanghelie, încheind-o cu păcatul, a venit la Iisus, I-a spălat picioarele cu lacrimi, I le-a șters cu părul capului ei și apoi I le-a uns cu mir de mare preț, în chip de penitență și jertfă. Pentru aceasta, Domnul nu doar i-a primit pocăința, dar a și lăudat-o gazdei suspicioase și lipsite de ospitalitate.
Cealaltă femeie, Maria Egipteanca, după ce s-a prostituat 17 ani de zile, a ajuns la Locurile Sfinte, unde s-a schimbat cu desăvârșire: s-a retras în pustia Iordanului și a petrecut vreme de 47 de ani în rugăciune, în post și în meditație sfântă, plângându-și păcatele. Așa a ajuns ea ca, atunci când se ruga, să se ridice până și fizic de la pământ. Atât de mult i se înduhovnicise trupul întinat mai înainte cu necurăția!
Aceste femei păcătoase au ajuns, până la urmă, să fie pictate pe pereții bisericilor, iar noi să le cinstim, pentru ca să înțelegem că în Împărăția lui Dumnezeu pot ajunge până și cei mai păcătoși oameni dacă, la un moment dat, într-o clipă de har, se hotărăsc să lepede necurăția și să se schimbe. Să se transforme, adică: prin post, prin rugăciune, prin milostenie, prin spovedanie curată și prin unirea cu Hristos în Sfânta Împărtășanie. Într-un cuvânt, prin POCĂINȚĂ.
Exemplul comun al acestor două femei ne încredințează că nu există păcat care să poată copleși bunătatea Domnului. Nu există fărădelege care să-L poată „răpi” definitiv pe Dumnezeu de la noi. Este, dacă vreți, o bună lecție pentru toți aceia care gândesc la modul: „Păi, la câte păcate am făcut eu…, mă mai iartă pe mine Dumnezeu”?! Blestemată este această resemnare în păcat, pentru că aduce deznădejde!
Orice fărădelege am fi săvârșit, dacă vom înțelege să ne pocăim − să ne curățim de păcate, adică, și să nu mai greșim −, Dumnezeu este gata să ne ierte, precum Însuși ne-a promis: „Pe cel vine la Mine nu-l voi scoate afară” (In 6, 37).
Dragii mei,
Evanghelia de azi este o invitație la încredere în bunăvoința și milostivirea Domnului, mai ales acum când lumea noastră este îngrozită de conflicte militare care, parcă, nu se mai sfârșesc. Dacă Dumnezeu ne încearcă prin astfel de nenorociri, o face și pentru lipsa noastră de pocăință. Da! Este nevoie de pocăință mai mult decât orice acum când, pentru mulți semeni de-ai noștri, desfrânarea a ajuns nu un prilej de convertire – ca în cazul celor două femei pomenite mai sus −, ci scop al vieții și act de bravadă. Ba, încă, unii luptă să o și legalizeze sub toate formele posibile și cu orice preț, continuând să se mai „închine” astfel, și astăzi, zeițelor Venus și Afrodita, iar alții se cufundă și mai adânc în negura întinăciunii, până la Sodoma și Gomora…
Ne mai mirăm, atunci, că lumea noastră este încercată de atâtea crize îngrijorătoare – crize sociale, crize economice, crize politice, crize morale, crize militare?!… Toate acestea se întâmplă pentru că, fără Domnul, omul își pierde rațiunea și se îndreaptă către autodistrugere. De aceea, haideți, mai bine, să ne întoarcem la Dumnezeu, ca oarecând fiul cel desfrânat (Lc. 15, 17-21) și ca femeile pomenite astăzi, căci bun este El să ne ierte păcatele ca și acelora, oprind războaiele acestea care riscă să distrugă totul! Haideți să fim din nou copiii Domnului, prețuindu-I cum se cuvine creația și împlinindu-I cu devotament poruncile! Haideți să-L lăsăm pe El să guverneze din nou lumea și viața noastră, încetând a ne mai considera noi stăpâni ai noștri și ai lumii!…
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei și Romanaților
