Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a oficiat duminică Sfânta Liturghie la Paraclisul Catedralei Naționale. Cu această ocazie, Episcopul vicar patriarhal a explicat textul evanghelic referitor la Vindecarea demonizatului din Ținutul Gherghesenilor și a explicat faptul că posedarea de diavol se manifestă și prin stăpânirea de patimi.
„Ajunge să fie stăpânit de diavol cineva care, prin păcat, cedează propria stăpânire asupra sinelui. Omul a fost creat de Dumnezeu cu stăpânire de sine şi, în plus, a fost făcut stăpân peste toată creația lui Dumnezeu. Este suveran! Dacă renunță la aceasta suveranitate, la propria stăpânire de sine, devine stăpânit de răul, sau de păcatul pe care îl săvârşeşte.
Stăpânirea de patimi poate fi diferită, după câte patimi cunoaștem. Cineva poate fi stăpânit de mândrie, adică de patima mândriei. Altcineva poate fi stăpânit de invidie. Sau, un alt exemplu, din păcate destul de des întâlnit: unii oameni ajung sa fi stăpâniți de patima băuturii, sunt alcoolici, alții, tot mai mulți, ajung să fie dependenți de droguri.
Patimile sunt nenumărate şi, cu putină onestitate, le putem identifica şi la noi înșine. Cum se manifestă? Nu ne putem stăpâni în fața provocării patimii respective. Nu mai funcționează şi nu mai activează propria stăpânire de sine.
Omul, însă, este creat să fie stăpân pe sine, să se controleze, să-şi gestioneze conștient toate impulsurile, toate intențiile, toate faptele şi toate gândurile, adică să le conducă spre împlinirea rostului său, spre împlinirea sensului propriei existente, să le dea tuturor o finalitate pozitivă, constructivă, nu distrugătoare.
Când nu se mai poate stăpâni, când nu-și mai poate stăpâni impulsurile, omul este vizibil sub stăpânire străină, sub stăpânirea unui lucru rău. Dacă înțelegem ce înseamnă stăpânirea omului de o patimă sau alta, ne putem imagina ce înseamnă stăpânirea totală de cel rău. În cazul patimilor, mai rămâne totuși în om conștiința că ceea ce face este greșit şi distructiv pentru propria viață. Însă, stăpânirea de către demoni presupune cedarea şi la nivelul conștiinței. Cu puțină cercetare de sine, putem şi noi să observăm că la originea acestor patimi stau anumite stări sau intenții ascunse, latente, care atunci când prind prilejul se manifestă irezistibil.
Starea de posedat de diavol începe cu aceste stăpâniri de patimi sau împătimiri. Însă, posedarea de demon, are foarte multe grade şi etape. Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ne ajute, să ne înţelepţească, încât să nu ajungem şi noi să Îl alungăm pe Dumnezeu din viața şi din cetatea noastră, precum locuitorii acelui ținut al Gherghesenilor, prin lipirea sufletului nostru de avuțiile trecătoare şi înșelătoare ale acestei vieți, ci să Îl rugăm stăruitor să rămână cu noi până la sfârșitul veacului”.