PS Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, a transmis cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului un mesaj plin de învățăminte duhovnicești și îndemnuri către credincioși, subliniind importanța venirii Mântuitorului în lume ca izvor al păcii, iubirii și mântuirii.
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2,14), a amintit PS Mihail în deschiderea pastoralei, evocând momentul istoric al Nașterii Domnului, însoțit de cântările îngerești și de bucuria păstorilor și a magilor.
Nașterea Domnului – împlinirea profețiilor
În mesajul său, PS Mihail a descris cu detalii biblice și tradiționale contextul istoric și spiritual al venirii lui Hristos pe pământ, amintind că Nașterea Domnului în peștera din Betleem reprezintă împlinirea profețiilor vechi-testamentare și descoperirea tainei mântuirii neamului omenesc.
„Cuvântul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, se naște acum din Sfânta Fecioară Maria, luând asupra Sa firea omenească pentru a ne aduce izbăvirea și înfierea în Dumnezeu”, a subliniat Episcopul.
Mesia – Lumina lumii și Izvorul păcii
Episcopul a explicat că Iisus Hristos este Mesia cel promis, dar misiunea Sa nu a fost una politică, cum o percepeau unii dintre evrei, ci una duhovnicească, aducând împăcarea între Dumnezeu și oameni și deschizând calea către Împărăția cerurilor. „Domnul Hristos ne-a învățat să trăim în Adevăr și ne-a arătat Calea către viața veșnică”, a spus PS Mihail.
Magii de la Răsărit, îndrumați de steaua călăuzitoare, și păstorii, călăuziți de înger, sunt exemple vii de recunoaștere a lui Hristos ca Rege, Dumnezeu și Mântuitor, prin darurile și închinarea lor.
Îndemnuri pentru credincioși
În pastorala sa, PS Mihail a făcut apel la iubire, pace și comuniune: „Să trăim în dragoste și pace cu toți oamenii, să iubim Biserica și să participăm cu smerenie la Sfânta Liturghie, primind în inimile noastre binecuvântarea și pacea Domnului.”
De asemenea, Episcopul a evidențiat importanța mărturisirii credinței în Hristos prin cuvânt și faptă, urmând exemplul sfinților și al mărturisitorilor care au viețuit în dreapta credință.
Bilanțul anului 2024 și perspectivele pentru 2025
Anul 2024, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației bolnavilor și al sfinților tămăduitori fără de arginți, a fost marcat de numeroase lucrări pastorale și caritabile în eparhie. PS Mihail a menționat și pregătirile pentru anul 2025, dedicat Centenarului Patriarhiei Române și canonizării unor personalități creștine care au contribuit la întărirea credinței ortodoxe.
ADEVARULBISERICII.RO publică mesajul integral din Pastorala de Crăciun a PS Mihail:
”Pastorala la Nașterea Domnului -2024
Iisus Hristos Mântuitorul este pacea noastră și a întregii lumii!
†MIHAIL
CU HARUL LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE
Preacucernicilor preoți și tuturor binecredincioșilor creștini din eparhia Noastră, har, pace, sănătate și întru toate bunăvoire, cu prilejul Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, iar de la Noi arhierești și părintești binecuvântări.
“Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc.2,14 )
Iubiți credincioși și credincioase,
Vestea Nașterii Domnului Iisus Hristos a fost adusă noaptea, de îngerul Domnului, păstorilor de la Templu, care stând pe câmp și făcând de strajă împrejurul turmei lor (Lc.2,8), l-au auzit spunându-le: “S-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc.2,11). Acest eveniment al Nașterii după trup a Domnului Hristos este sărbătorit în lume la data de 25 decembrie în fiecare an.
Cuvântul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, la plinirea vremii se naște din Sfânta Fecioară Maria și astfel ,,Cel fără de început” se întrupează, se face Om, luând firea noastră omenească, pentru a mântui întreg neamul omenesc.
Din punct de vedere istoric, în conformitate cu Sfintele Evanghelii și cu Sfânta Tradiție, Nașterea Domnului a avut loc în timpul împăratului roman Octavian Augustus și a lui Irod Idumeul, regele iudeilor. Împăratul a decretat organizarea unui recensământ în toate provinciile supuse. Toți erau obligați să se prezinte în cetatea de origine a familiei din care se trăgea și să se înscrie. Sfânta Fecioară Maria ca și dreptul Iosif, fiind din neamul regelui David au mers în Iudeea. Călătoria a fost grea deoarece au plecat de la Nazaretul Galileei până la Betleemul Iudeei, când s-a împlinit timpul ca Sfânta Fecioară să nască. Negăsind loc de găzduire în cetatea Betleemului s-au așezat într-o peșteră în care erau adăpostite animalele. În staulul acestei peșteri S-a născut Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, iar vestea Nașterii a fost dată păstorilor de la Templul din Ierusalim de către înger “care a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul Domnului le-a zis: Nu vă temeți, căci iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Căci vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle. Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu… și zicând slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire,, (Lc. 2, 6-14).
Păstorii, fiind așadar îndemnați și de către îngeri, vorbind între ei au zis: ,,să mergem până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut,, și așa ,, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle,, (Lc. 2, 15-16). Atunci s-au închinat Pruncului, pe care L-au identificat după descrierea făcută de îngerul Gavriil. Acești păstori încredințați de cele descoperite lor despre Prunc ,,au vestit cuvântul lor despre acest Copil,, (Lc. 2,17)
Totodată, sub călăuzirea stelei ,,magii de la Răsărit care au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui,, (Mt.2, 1-2).
La Sfânta Liturghie de Crăciun se citește pericopa evanghelică în care ni se vestește despre venirea magilor (Mt. 2,1-12) care ajung până la regele Irod, care a adunat pe ,,toți arhiereii și cărturarii poporului, pentru a afla ,, Unde este să se nască Hristos,, (Mt.2,4). După încredințarea primită de la marii preoți care au căutat profețiile despre nașterea lui Mesia, magii au găsit pe Prunc, I s-au închinat și I-au adus daruri regale: aur – ca unui împărat, smirnă – ca unuia ce este veșnic și tămâie – ca unui Dumnezeu( Mt.2,11).
Din punct de vedere duhovnicesc, tot din Sfintele Scripturi descoperim că Nașterea lui Mesia – Domnul Hristos, S-a făcut astfel : ,,la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-I răscumpere, ca să dobândim înfierea,, (Gal.4,4).
În genealogia Mântuitorului Iisus Hristos îi găsim pe toți descendenții, de la Adam și până la Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif – tatăl lui Iisus înaintea Legii Vechiului Testament și a lumii, dar în adevăr, păzitorul respectos al fecioriei Maicii Domnului, care se născuse din seminția lui Iuda, pe linia ce se cobora din regele David. Toți acești strămoși au așteptat venirea lui Mesia. Împlinirea profețiilor prin care Dumnezeu Tatăl a pregătit lumea ca să –L primească pe Fiul, se face în peștera smerită din Betleem. Prin El se descoperă taina mântuirii neamului omenesc, căci ,,Dumnezeu îl trimite pe Fiul Său Cel Unul Născut prin care a făcut veacurile,, (Evrei 1,2).
Frați creștini,
Prin venirea Mântuitorului în lume, Dumnezeu își revarsă dragostea Sa în lume. Iisus Hristos Domnul prin învățătura Sa ne-a învățat să trăim în Adevăr și ne-a arătat Calea pe care suntem chemați să o urmăm pentru a dobândi Împărăția cerurilor sau Viața veșnică. Astfel înțelegem ,,adevărul fundamental al vieții creștine, acela că prin Hristos, Cuvântul întrupat, a venit în lume harul, adică acel simț general dumnezeiesc prin care ,,cei fericiți,, vin în contact imediat cu lumea spirituală.(Nichifor Crainic, Cursurile de mistică, ed. Deisis, Sibiu, 2010, p.187 )
Noi cunoaștem că Sfinții Părinți ai Bisericii noastre subliniază în scrierile lor idea de îndumnezeire a omului credincios, întrucât ,,câți în Hristos s-au botezat, în Hristos s-au și îmbrăcat,, devenind casnicii lui Dumnezeu, care participă la fericirea veșnică, dumnezeiască. În acest sens, și mai mult decât atât, ne spune Sfântul Apostol Petru: ,,El ne-a dat făgăduințe mari și scumpe ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume, prin pofte,, (2 Petru 1,4).
Prin urmare creștinii participă la firea dumnezeiască. Ei devin hristofori –adică purtători de Hristos, sau pnevmatofori – în care se sălășluiește Duhul Sfânt, sau devin teofori –adică purtători de Dumnezeu. Astfel, “cel ce poartă pe Hristos în el, poartă pe Dumnezeu în Treime,, (Nichifor Crainic, Cursurile de mistică, ed. Deisis, Sibiu, 2010, p.188 )
Dreptmăritori creștini,
Irod cel Mare a convocat marele sinedriu din Ierusalim( un consiliu religios format din arhiereii, bătrânii și învățătorii Legii) (Mt. 2,4-5), pentru a pune la cale, folosindu-i pe magi, descoperirea și în cele din urmă uciderea Pruncului. Pentru a evita acest plan, îngerul Domnului înștiințează pe Iosif și îi descoperă că trebuie să se retragă în Egipt. Acolo rămâne Sfânta Familie până la moartea lui Irod. Sfântul Evanghelist Matei ne arată că Arhelau, fiul lui Irod îi succede ca rege al Ierusalimului, fapt pentru care la întoarcerea din Egipt, Iosif împreună Sfânta Fecioară Maria și cu pruncul Iisus, merg în Galileea și se stabilesc în cetatea Nazaret. De aici I se va trage și numele de „nazarinean”. Dar aceasta s-a făcut tot din voia lui Dumnezeu, pentru a se împlini “ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema” (Mt. 2,23 ; cf. Jud.13,5). Pentru a-L distinge de alți conaționali cu același nume, se recurge la această denumire geografică: Iisus din Nazaret (In. 1,45; 18,5,7 ) sau Iisus Nazarineanul ( Mc. 1,24; 10,47).
În Biserica primară una din condițiile primirii Tainei Botezului și apartenența la Biserica creștină era mărturisirea numelui lui Iisus din Nazaret. De altfel cea dintâi mărturisire de credință creștină o găsim în Noul Testament – în epistola către Filipeni 2,5-11, prin care Iisus este recunoscut ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul lumii. Aici Sfântul Apostol Pavel încheie, spunând: “Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” ( Filip. 2,11).
Convingerea că Iisus din Nazaret este Mesia s-a format după ce Și-a început misiunea publică, mai ales în rândul apostolilor și ascultătorilor Săi, prin minunile pe care le face, prin mărturisirea lui Petru (Mt.16,16), prin minunea Schimbării la Față (Mc.9,9), dar mai ales prin Învierea Sa (Lc.24, 5-6). Cuvântul ebraic Mesia, care înseamnă Unsul lui Dumnezeu are echivalentul în limba greacă cu Hristos – nefiind un nume propriu, ci un titlu care se referă la originea și misiunea divină a lui Iisus. Prin aceasta Iisus Mesia sau Cel Uns are misiunea de a aduce pacea între poporul ales și Dumnezeu Tatăl și să mijlocească mântuirea lumii.
Evreii așteptau pe Mesia, dar imaginea pe care și-o formase despre El se concretiza în Mesia ca eliberator al poporului de ocupația romană. Așa se explică faptul că Domnul Iisus Hristos nu s-a identificat cu Mesia pe care îl așteptau ei. Iisus însuși clarifică faptul că slujirea Sa mesianică nu are un caracter politic. Astfel Simon-Petru din Cezareea îl recunoaște pe Mesia Hristos în persoana lui Iisus din Nazaret, zicând: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Mt. 16.16).Pe temeiul acestor mărturii și dovezi, mulți dintre cei care L-au ascultat, au crezut că El este Mesia cel vestit de profeții Vechiului Testament, sau că El este:” Cel ce vine” (Mt. 11,3). Pentru aceasta, mesianitatea Domnului Iisus face parte din mărturisirea de credință a Bisericii, mărturisire pe care trebuie să o facem și noi, creștinii de astăzi, fiecare în parte, prin cuvânt și faptă. În acest sens, Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Iisus este Hristos” (I In.2,22).
Iubiți frați și surori în Domnul,
Biserica noastră Ortodoxă face această mărturisire permanent, iar la sărbătoarea Nașterii Domnului, cântă: „Hristos se naște, slăviți-L; Hristos din cer, întâmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul!” (Catavasiile Nașterii Domnului )
La această sărbătoare, copiii cu steaua și cu icoana Nașterii, vestesc pacea adusă lumii prin Nașterea Mântuitorului, și cu bucurie cântă colindele tradiționale. Clopotele bisericilor vestesc astăzi Nașterea Domnului și cheamă la rugăciune pe toți creștinii pentru a face lăcaș Domnului și pentru a primi în inimile lor, pacea sfântă, lumina stelei călăuzitoare și bucuria Nașterii Pruncului Iisus.
Anul pe care îl încheiem, 2024 – a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți. Pe aceste teme s-au dezvoltat multe lucrări în parohiile noastre de către preacucernicii părinți, prin predici, cateheze, prin îndemnuri și totodată prin acțiuni practice de îngrijire și cercetare a fraților noștri bolnavi și neputincioși.
Întrucât în anul următor se vor împlini 140 de ani de la dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de patriarhie, Sfântul Sinod a proclamat anul 2025 ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea. Aceste evenimente prilejuiesc sentimente de bucurie și de recunoștință către Domnul Dumnezeu și către înaintașii noștri, cler și popor, care prin credință dreaptă și prin viață sfântă au dobândit aceste daruri de la Dumnezeu.
Pentru aceasta se pregătește ca în Biserica noastră, în anul 2025 să fie făcută canonizarea unor personalități creștine care au trăit credința ortodoxă și au lucrat în conformitate cu învățătura Evangheliei și totodată, acești sfinți, să fie înscriși în calendarul Bisericii Ortodoxe.
Postul pe care îl încheiem astăzi la sărbătoarea Nașterii Domnului, ne oferă ocazia de a-L primi pe Pruncul Iisus, făcându-i lăcaș în inima și în sufletul nostru. Sfințind sufletul și trupul prin pocăință, prin citirea Sfintei Scripturi, prin Taina Spovedaniei, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, prin milostenie și prin împlinirea poruncilor, putem să primim harul mântuitor și să ne unim cu El pentru veșnicie.
Cunoscând aceste adevăruri descoperite lumii de către Fiul lui Dumnezeu, să iubim pe Dumnezeu Tatăl care ne-a creat, pe Dumnezeu Fiul care S-a născut pentru mântuirea noastră și pe Dumnezeu Duhul Sfânt care călăuzește viața noastră și să ne rugăm pentru pacea întregii lumi.
Să trăim în dragoste și pace cu toți oamenii, să iubim Biserica întemeiată de Hristos Domnul pe care „porțile iadului nu o vor birui” (Mt.16,18), să participăm cu smerenie și fără de sminteală la Sfânta Liturghie, de la început și până la sfârșit, pentru a primi și în inimile noastre binecuvântarea, harul dumnezeiesc și pacea Domnului revărsate peste Biserica Sa. Astfel, cu credință dreaptă și cu fapte bune, cu inima curată, ca și îngerii, să lăudăm pe Dumnezeu și să zicem: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” ( Lc.2,14).
Cu prilejul sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou- 2025 și Botezului Domnului, primiți din partea noastră, urări de sănătate, pace, alese bucurii duhovnicești și împlinirea bunelor dorințe.
Rugăm pe Mântuitorul Iisus Hristos să vă dăruiască cele ce vă sunt de folos în viață, să vă binecuvânteze familia, casa și lucrarea fiecăruia!
La mulți si binecuvântați ani!
Al vostru către Domnul rugător,
† MIHAIL
Episcopul Românilor Ortodocși din Australia și Noua Zeelandă”
