PS Daniil Stoenescu scrie despre ce i-a spus Sfântul Arsenie de la Prislop: ‘Ne-a învățat și ne-a sfătuit să ne silim și să ne străduim să punem în practică adevărul dogmatic despre Atotprezența lui Dumnezeu’

Un articol semnat de † Episcop Daniil Stoenescu pentru ziarullumina.ro

Poate este mai puțin cunoscut faptul că singurul cuvânt autentic al Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Mărturisitorul de la Prislop, care este înregistrat audio și care circulă și se păstrează pe internet, este răspunsul hotărât „Prezent!” al Sfinției Sale, la strigarea catalogului după 35 de ani de la absolvire, de la Institutul Teologic din Sibiu, a promoției Părintelui Arsenie Boca și a colegilor Sfinției Sale (1929-1933), eveniment care a avut loc cândva în anul 1968 și despre care nu știm prin ce minune și fapt deosebit a ajuns până la noi.

La strigarea numelui Sfinției Sale: „Zian Boca” – posibil de către părintele profesor Nicolae Terchilă de la Sibiu -, părintele Arsenie Boca, care venise civil de la București la întâlnirea cu foștii colegi, după ce începuse de curând lucrarea de pictare a Bisericii „Sfântul Nicolae” din Drăgănescu, răspunde cu hotărâre: „Prezent!” – șapte litere ale unui cuvânt, cu ecouri și reverberații până în prezent și pe mai departe; mai ales în perspectiva și în contextul proclamării locale a canonizării Sfinției Sale, eveniment cu conotații teologice, liturgice, misionare și practice nebănuite, ce va avea loc la Sfânta Mănăstire Prislop, în ziua de 28 noiembrie 2025, zi de pomenire a Sfinției Sale, până acum, care va deveni zi de prăznuire, de acum înainte, pentru totdeauna.

Cândva, în anii studenției mele în Teologie la Sibiu, aflându-mă cu Sfinția Sa în biserica din Drăgănescu, Părintele Arsenie Boca ne-a zis, ne-a învățat și ne-a sfătuit să ne silim și să ne străduim să punem în practică adevărul dogmatic despre Atotprezența lui Dumnezeu; atotprezență care mai ales acum mi se pare plină de Prezența și prezențele sfinților Săi sau ale Tuturor Sfinților, mai bine zis. Prin canonizare se confirmă și se întărește legătura dintre Prezența Sfântului și Atot­prezența lui Dumnezeu sau a lui Hristos Fiul Său, numit și „Sfântul Sfinților” (Daniel 9, 24). Atot­prezența lui Dumnezeu este bolta cerului, iar Prezența Sfântului este candelabrul de aur, aprins, care atârnă de boltă. În Prezența Sfântului se toarnă și se revarsă Atotprezența harică a lui Dumnezeu. Prezența Sfântului este un potir; Atotprezența lui Dumnezeu este o imensitate, care curge în acel potir. Prezența Sfântului ­revelează Atotprezența lui Dumnezeu și o exprimă. Prezența Sfântului reprezintă glasul și exprimarea Atotprezenței lui Dumnezeu și manifestarea acesteia „cu putere multă”.

S-ar fi cuvenit măcar să-L simțim și pe Dumnezeu

Cândva, în anii ‘80 ai veacului trecut, pe când eram preot slujitor la Sfânta Mănăstire Prislop, venind odată, ca de obicei, atunci când se putea, de la Sinaia la Prislop, împreună cu preacuvioasa maică Zamfira, și fiind cu toții adunați în vechea bucătărie și trapeză a sfintei mănăstiri, îmi aduc aminte ca acum cum Părintele Arsenie Boca ne-a întrebat, pe cei doi preoți, dimpreună cu obștea de maici și surori: „Voi simțiți că a mai venit Cineva cu mine?” – referindu-se la faptul că văzându-l, ascultându-l și auzindu-l vorbind pe Părintele Arsenie Boca, s-ar fi cuvenit măcar să-L simțim și pe Dumnezeu că a venit deodată cu Sfinția Sa, în mijlocul nostru!

Prin canonizare, sfântul ar trebui să fie mai prezent. Sfântul Părinte Arsenie Boca a răspuns „Prezent!” la Sibiu în 1968. Sfântul Părinte Arsenie Boca a fost și este Prezent la Sfânta Mănăstire Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus; la Sfânta Mănăstire ­Prislop; la biserica de la Drăgănescu și la Așezământul Monahal de la Sinaia. Prin canonizare, Sfântul Părinte Mărturisitor Arsenie de la Prislop este Prezent în Episcopia Devei și Hunedoarei; în Mitropolia Ardealului; în întreaga Patriarhie Română; în Diaspora ortodoxă românească; în Sfânta icoană și în mirida de la Proscomidie, scoasă pentru Sfinții Cuvioși; în viața și în casele credincioșilor; în Cărarea Împărăției și în Cuvinte vii; în Manuscrise inedite și în Practica vieții monahale. Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul este și mai prezent prin canonizare în pictura bisericii de la Drăgănescu și în sfintele icoane de la Prislop; în Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă și în iconostasul bisericii vechi a Mănăstirii Prislop. Prezent prin canonizare în Calendar și în Sinaxar și în Viețile Sfinților români, Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul este Prezent în pietrele de la Sâmbăta și în brazii și în chilia de la Sinaia; în chilia de sub „Fereastra Sâmbetei” și în clopotnița de la Prislop; în mormântul de la Prislop și în învierea de la canonizare.

De acum înainte, Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul nu va lipsi din Soborul Sfinților români și din Soborul slujitorilor lui Hristos – precum a fost înlăturat pe nedrept, aici, pe pământ, vreme de 30 de ani (1959-1989)! Prin canonizare, Sfântul Arsenie Mărturisitorul de la Prislop va fi prezent și va răspunde „Prezent!” în munții și în văzduhul României, în cerul înstelat de deasupra ei și în spicul de grâu care se coace în lumina și în căldura soarelui pentru Proscomidie și în bobul de strugure care se stoarce pentru Sfânta Îm­părtă­șanie. Prin canonizare, Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul leagă trecutul de viitorul poporului român prin brâul de aur cu care este încins (precum în Apocalipsă 1, 13), unindu-se cu destinul unui neam răstignit și înviat de atâtea ori în istorie; uneori răstignit și cu capul în jos sau pe o cruce în formă de X; alteori înviat după patru zile sau patru decenii petrecute în mormânt la Betania.

Se împlinește și cu Sfinția Sa cuvântul Mântuitorului

Prin canonizarea meritată și mult așteptată a Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca de la Prislop, se împlinește și cu Sfinția Sa cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Sfânta Evanghelie de la Luca: „Prietene, mută-te mai sus!” (Luca 14, 10); întrucât, de acum înainte, de pe ultima scară a ultimului vagon al celui din urmă tren cu refugiați din Chișinău, în care Sfinția Sa s-a suit în tinerețe – după descope­rirea dumnezeiască din Gară -, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul de la ­Prislop este chemat de către Dumnezeu, prin hotărârea înțeleaptă a Sfântului Sinod, să treacă între cei aflați cu rosturi nebănuite și providențiale, „în locomotiva” nevăzută a Neamului românesc „creștinesc și de Hristos iubitor”, „pe căile ferate ale cerului”, pentru „repatrierea” deplină Acasă! Prin canonizare, Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul de la Prislop este „răpit în duh” – precum oarecând la înmormântarea mamei Sfinției Sale -, de la Canalul de osândă Dunăre-Marea Neagră, pe malurile râului vieții din Apocalipsă 22, 1, „cu apa limpede cum e cristalul”, dând rod duhovnicesc nu numai „în fiecare lună”, ci în fiecare zi și în „cealaltă vreme a vieții noastre” – cât va mai fi!

Rațiunea divină, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sădită în 1910 în Sfântul Părinte Arsenie Mărturisitorul de la Prislop, se coace și rodește prin canonizare, în holdele albe ale Samariei, de lângă fântâna lui Iacob, „fiind gata pentru seceriș”, deși „mai sunt (doar) patru luni și vine secerișul” (cf. Ioan 4, 35). Cuvine-se, prin urmare, ca nici unul dintre noi să nu fim „absenți” la strigarea „catalogului” celui Prezent la canonizare, căci „pașii sfinților Săi El îi păzește!” (I Regi 2, 8).

În anii ‘40 ai veacului trecut, întâlnindu-l pe Părintele Arsenie Boca, Lucian Blaga i s-a adresat, zicându-i: „Fericit ești Părinte Arsenie pentru că ai ajuns un mit!”. Iar astăzi noi, îndrăznind, spunem într-un glas: „Fericit ești, Părinte Arsenie, pentru că ai ajuns un Sfânt!”.