VIDEO PS Ambrozie, predică la Nașterea Maicii Domnului: ‘Oamenii de astăzi spun că bătrânii nu ne mai sunt de folos. Să auzi așa vorbă astăzi și să-i numești pe cei care au făcut o țară ‘paraziți’ este o vorbă de necalificat’

PS Ambrozie a vorbit despre bătrâni în predica rostită marți, 8 septembrie 2026, la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Letca Nouă, județul Giurgiu. Episcopul Giurgiului a criticat atitudinile prin care vârstnicii sunt considerați inutili pentru societate și a cerut autorităților să acorde mai mult sprijin bătrânilor și copiilor.

Citește și: VIDEO PS Ambrozie, la deschiderea anului școlar: ‘Oferim zece burse ‘Teoctist Patriarhul’: pentru cinci copii foarte buni, de excepție, și pentru cinci copii care vin din familii nu cu foarte mari și bune posibilități’

Preasfințitul Părinte Ambrozie a participat la sărbătoarea hramului bisericii din Letca Nouă, pe care a descris-o drept un reper al vieții spirituale din Episcopia Giurgiului.

Ierarhul a apreciat activitatea pastorală, misionară, educativă și socială desfășurată în comunitate de preotul Mihai Taraș și de preoteasa Mihaela, care îi sprijină pe copiii din localitate cu hrană, rechizite și îmbrăcăminte.

„Este un reper și lucrarea care se face aici, pentru că părintele Mihai Taraș și doamna preoteasă Mihaela, alături de propriii copii, i-au adoptat, într-un anume fel, ca adevărați părinți ce sunt, pe copiii de aici, de la Letca, oferindu-le zilnic hrană, rechizite pentru școală, hăinuțe”, a afirmat PS Ambrozie.

PS Ambrozie despre bătrâni: „Cine are un bătrân are mare sprijin”

În partea finală a cuvântului său, Episcopul Giurgiului a vorbit despre importanța respectării rânduielilor primite de la părinți și bunici.

„E bine să ținem de rânduielile pe care ni le-au dat, prin cuvinte testamentare, părinții, bunicii noștri, că, altminteri, dacă nu ținem de tradiție, de rânduieli, oare ce vom pune în locul acestora?”, a întrebat ierarhul.

PS Ambrozie a evocat o povestire despre un popor care a hotărât că bătrânii ar fi „paraziți” și trebuie înlăturați. Un singur bătrân a fost salvat, iar înțelepciunea lui a ajutat comunitatea să răspundă unei provocări venite din partea unui popor vecin.

„Ce înseamnă să ai un bătrân! Cine are un bătrân are mare sprijin. Ce ne-am face noi fără bunicii noștri și bunicele noastre, care se roagă pentru copii?”, a spus Episcopul Giurgiului.

PS Ambrozie: „Cei care au făcut o țară” nu pot fi numiți „paraziți”

Ierarhul a criticat în termeni categorici discursurile care prezintă persoanele vârstnice drept o povară pentru societate.

„Oamenii de astăzi spun că bătrânii nu ne mai sunt de folos. Să auzi așa vorbă astăzi și să-i numești pe cei care au făcut o țară «paraziți» este o vorbă de necalificat. Dar astea sunt vremurile”, a declarat PS Ambrozie.

Episcopul Giurgiului a cerut mai multă preocupare din partea celor aflați la conducerea țării pentru bătrâni și copii, amintind dificultățile provocate de creșterea prețurilor și de veniturile reduse ale multor pensionari.

„E important să ne rugăm ca Dumnezeu să le dea gândul cel bun celor care ne conduc, să avem un guvern de oameni care să facă mai multe lucruri pentru bătrâni, pentru copii, dându-le burse, ajutându-i și, sigur, să se gândească un pic și la țărișoara aceasta, unde toate lucrurile se duc la vale, s-au scumpit foarte mult și oamenilor le este din ce în ce mai greu să trăiască”, a afirmat ierarhul.

PS Ambrozie a atras atenția asupra situației pensionarilor cu venituri mici, care reușesc, în pofida dificultăților, să își ajute copiii și nepoții.

„Când te gândești, totuși, că mai sunt bătrâni care au pensioare de 1.000 de lei, 1.000 și ceva de lei, și reușesc să-și ia medicamentele, să pună și deoparte, să mai dea și la nepoți, să mai dea și la copii, e o jertfă de neimaginat”, a spus Episcopul Giurgiului.

Rugăciunile părinților și bunicilor întăresc familiile

Potrivit PS Ambrozie, cel mai important ajutor oferit de părinți și bunici nu este cel material, ci rugăciunea lor pentru familie.

„Pe lângă ajutorul pe care ni-l dau părinții și bunicii noștri, ajutorul cel mai mare, pe care uităm adeseori să-l rostim, să-l spunem, sunt rugăciunile lor”, a subliniat ierarhul.

Episcopul Giurgiului a amintit că persoanele vârstnice sunt adesea cele care participă constant la slujbele Bisericii și se roagă pentru generațiile mai tinere.

„Rugăciunile părinților întăresc casele copiilor. Rugăciunile bunicilor noștri, care stau și mai trăiesc doar cu gândul la copii și la nepoți. Ei umplu bisericile și uită de sine și, de cele mai multe ori, se roagă pentru copii și pentru nepoți”, a declarat PS Ambrozie.

Ierarhul i-a numit pe pensionari „bursierii statului” și a evocat un cuvânt al vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.

„Nu există oameni bătrâni. Patriarhul Teoctist, pe la vreo 95 de ani, spunea că în Biserică n-avem bătrâni, avem tineri de vârste diferite”, a spus Episcopul Giurgiului.

PS Ambrozie: Letca Nouă este „Grădina Maicii Domnului”

În predica rostită la praznicul Nașterii Maicii Domnului, PS Ambrozie a vorbit și despre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu, despre rugăciunile adresate acesteia și despre icoana făcătoare de minuni de la Letca Nouă.

„În extensie putem și noi să spunem că aici, la Letca, este Grădina Maicii Domnului, în care se petrec nenumărate minuni”, a afirmat ierarhul.

Episcopul Giurgiului a relatat că a văzut icoana Maicii Domnului de la Letca lăcrimând și a amintit mărturia unei monahii bolnave de cancer, care a primit o pânză în care fuseseră adunate lacrimile icoanei și care, după tratamente și intervenții dificile, trăiește și în prezent.

„Icoanele plâng. Spunea Părintele Patriarh, întrebat fiind de ce plâng icoanele, a răspuns profund pastoral: «Pentru că noi, oamenii, nu mai plângem». Pentru că noi, oamenii, am adăugat noi, ne-am făcut de plâns”, a declarat PS Ambrozie.

În încheiere, ierarhul s-a rugat pentru credincioși, pentru copiii și nepoții lor și pentru elevii care au început noul an școlar.

„Mă rog Maicii Domnului, către care ați venit astăzi, ca Maica Domnului, prin icoana ei făcătoare de minuni, să vă ajute, să vă ocrotească”, a spus Episcopul Giurgiului.

ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de Preasfinţitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, marți, de 8 septembrie 2026, în localitatea Letca Nouă, cu prilejul hramului Bisericii „Naşterea Maicii Domnului”:

„Iubiți credincioși și credincioase,

Ne bucurăm în mod deosebit că și anul acesta Maica Domnului ne-a învrednicit pe dumneavoastră, pe noi, să fim împreună la hramul bisericii de la Letca, în acest sfânt așezământ al Maicii Domnului.

M-am bucurat în mod deosebit să mă întâlnesc cu părintele Mihai Taraș și cu doamna preoteasă Mihaela, pentru care noi avem o admirație aparte, datorită lucrării pastorale, misionare, educative și culturale pe care o desfășoară aici, în localitatea Letca Nouă.

Continuă o frumoasă lucrare duhovnicească pe care părintele director Edmond Nicolae Popa, directorul Seminarului Teologic „Teoctist Patriarhul” din Giurgiu, a început-o aici în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Biserica de la Letca Nouă, așezământul acesta, este un reper în viața spirituală din Episcopia Giurgiului, pentru că Maica Domnului, icoana de aici, de la Letca, așa cum a arătat foarte frumos și părintele Edmond, fiind martor al atâtor minuni mari, nenumărate și de nedescris, minuni care s-au petrecut datorită mijlocirilor Maicii Domnului, datorită rugăminților repetate ale celor care au venit și au căzut în genunchi înaintea acestei icoane făcătoare de minuni.

Este un reper și lucrarea care se face aici, pentru că părintele Mihai Taraș și doamna preoteasă Mihaela, alături de propriii copii, i-au adoptat, într-un anume fel, ca adevărați părinți ce sunt, pe copiii de aici, de la Letca, oferindu-le zilnic hrană, rechizite pentru școală, hăinuțe, prin sprijinul celor care au înțeles că Maica Domnului a vrut la Letca un așezământ care să fie deschis și către cei mici, către copii, către neputincioși, pentru că noi, cei mari, suntem fiii și fiicele Maicii Domnului, dar acești copii au nevoie de ocrotirea noastră și numai Dumnezeu știe apelurile repetate pe care le fac părintele Mihai și doamna preoteasă Mihaela către cei care vor să ofere zilnic o masă caldă, să-i ajute pe copiii de aici.

Zilele trecute, la Casa Episcopiei din Poiana Țapului, părintele Mihai, împreună cu doamnele care ostenesc aici, cu bucătăresele, cu domnii pe care i-am văzut astăzi foarte implicați în organizarea și gestionarea hramului de la Letca, au fost acolo și i-au bucurat pe copiii aflați în vacanță. Este o lucrare paradigmatică, pentru care îi mulțumim părintelui și doamnei preotese Mihaela.

Legat de minunile pe care Maica Domnului le face, iubiți credincioși și credincioase, este învederat faptul că, în toată lumea ortodoxă și nu numai, Maica Domnului, care este Născătoare de Dumnezeu, care L-a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre, pe Iisus Hristos, este foarte apropiată de noi.

Paradoxal, de multe ori noi alergăm mai degrabă, mai repede și cu mai mult curaj către Maica Domnului în rugăciune, la acatistele și paraclisele noastre, mergând prin sanctuarele, prin mănăstirile și schiturile, precum și la Letca Nouă, unde sunt icoane făcătoare de minuni.

În toată țara, plecând de la sintagma aceasta plină de sens teologic și duhovnicesc, cum că România este Grădina Maicii Domnului, după modelul Sfântului Munte Athos, care este Grădina Maicii Domnului, în extensie putem și noi să spunem că aici, la Letca, este Grădina Maicii Domnului, în care se petrec nenumărate minuni.

Părintele va relata doar o parte dintre aceste minuni, dar aș vrea să întăresc și eu, prin cuvântul și mărturia mea, faptul că icoana plânge și face minuni.

Am venit într-o după-amiază aici, când era așezământ monahal, în încercarea noastră de a avea viață liturgică după modelul mănăstiresc, și am găsit icoana plângând. Și maica de atunci îmi spune: „Plânge neîncetat Maica Domnului.”

Noi, știind că avem o monahie care este bolnavă de cancer, am adunat acele lacrimi ale Maicii Domnului într-un ștergar curat, într-o pânză albă, și le-am dus acelei călugărițe, care este stareță astăzi la mănăstirea de la Bolintin-Vale, închinată Maicii Domnului, „Acoperământul Maicii Domnului”.

Maica, cu acele lacrimi, a mers până la Houston, într-o clinică destinată tratării cancerului, și de acolo s-au petrecut multe minuni. A venit pe continent, înapoi în Franța, a fost operată, a suferit operații grele, intervenții extrem de complicate, pentru care nimeni nu s-ar fi angajat, și, până astăzi, maica este bine. Chiar dacă a fost operată, chiar dacă a fost mutilată într-un anume fel, ea totuși trăiește și poate să dea mărturie.

Icoanele plâng. Spunea Părintele Patriarh, întrebat fiind de ce plâng icoanele, a răspuns profund pastoral: „Pentru că noi, oamenii, nu mai plângem.” Pentru că noi, oamenii, am adăugat noi, ne-am făcut de plâns.

Căutăm numaidecât miraculosul, numaidecât minunea. Alergăm după iluzii, după fantasmagorii, când în parohia noastră, în mănăstirea noastră, în așezământul de la Letca, foarte aproape de noi, există o icoană a Maicii Domnului numită Axionița.

Avem cultul divin liturgic plin de rugăciuni către Maica Domnului și avem atâta nor de mărturii, cum spune Apostolul, încât ar trebui să lepădăm păcatul care degrabă ne împresoară pe fiecare dintre noi.

Teologia mariologică, care vorbește despre Maica Domnului ca solitoare a mântuirii, este extrem, extrem de vastă, de nuanțată și, sigur că, luați de valurile vieții, de preocupările cotidiene și zilnice, de multe ori nu mai știm și nu mai cunoaștem atâta teologie, nu asistăm la dezbateri teologice despre rolul pe care Maica Domnului l-a avut ca Născătoare de Dumnezeu, așa după cum vedem pe icoanele vechi de inspirație bizantină, că Maica Domnului are două însemne acolo unde scrie „Mitir Theou”, adică Maica lui Dumnezeu.

Ea este Născătoare de Dumnezeu. Deci nu a născut un om obișnuit, ci L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

De aceea, cinstea pe care o are Maica Domnului este dată ei de faptul că a zămislit prin ascultare, a împlinit revelația și a spus lui Dumnezeu, prin Arhanghel: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.”

A născut pe Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și om adevărat. L-a ocrotit asemenea unei mame. Și dumneavoastră înțelegeți grija unei mame.

În icoana frumoasă de aici a Maicii Domnului vedem Pruncul: se joacă în brațele Maicii Domnului. E o icoană foarte, foarte frumoasă.

În lumea ortodoxă, cu precădere în lumea grecească, icoanele Maicii Domnului au diferite denumiri: Odighitria, care înseamnă Călăuzitoarea, cea care alăptează, Maica Domnului Dexia, care are Pruncul pe mâna dreaptă. Sunt foarte multe denumiri date Maicii Domnului, iar icoanele respective din Muntele Athos și din întreaga Ortodoxie se bucură de o venerare aparte.

Evident, la noi însă, spunea părintele Stăniloae că în rugăciunea „Doamne, Maica Domnului”, atât de simplă, se cuprinde o întreagă teologie.

De aceea, este dătător de nădejde faptul că avem o rudenie în ceruri, că o avem pe Maica Domnului rugătoare și sunt atâtea și atâtea minuni, începând de la descoperirea mormântului ei din Ghetsimani, în vremea Patriarhului Juvenalie al Ierusalimului, când mormântul a fost găsit gol, pentru că știm că sufletul ei și trupul ei au fost luate de Iisus Hristos și duse în ceruri, acolo unde, în scena Deisis, lângă Dumnezeu-Arhiereul Iisus Hristos, sunt Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul.

Maica Domnului s-a arătat în Biserica Vlaherne din Constantinopolul de altădată, iar Andrei, împreună cu Epifanie, a văzut-o stând și rugându-se.

Troparul de astăzi, „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare…”, în esență, cuprinde în câteva fraze lucrarea de mântuire a Maicii Domnului. Nu în sensul că Maica Domnului mântuiește.

De multe ori, și în cântările vechi se spunea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.” Maica Domnului nu mântuiește, dar sensul cuvântului vechi era de a izbăvi, de a salva.

Dar Maica Domnului este solitoarea mântuirii, este vestitoarea mântuirii. Mântuirea se face în Iisus Hristos, prin Care și către Care tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești, cum spune Sfânta Scriptură.

Sunt bucuros să vă spun că, în Muntele Athos, la Schitul românesc Prodromu, avem o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Prodromița.

De multe ori, cu clerul nostru din Episcopie, cu părintele Edmond, am asistat la slujbele din schitul românesc și am văzut icoana Maicii Domnului că se luminează atunci când își închină viața un monah, în rânduiala monahală, devine monah, devine călugăr.

În mănăstirile din România sunt foarte, foarte multe icoane făcătoare de minuni. Foarte multe făcătoare de minuni. Și, dacă ar fi să începem a le enumera, nu cred că ne-ar ajunge timpul care ne este încredințat.

În vremurile acestea dificile în care trăim, preacucerniciile voastre, preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase, avem parcă mai multă nevoie să fim încredințați că suntem ascultați, că suntem auziți, că Maica Domnului ne ascultă rugăciunile noastre.

„Rugămu-ne-ndurărilor,

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce, clară,

O, Maică Preacurată

Și pururea Fecioară,

Marie!”

zicea Eminescu.

Nu cred că, în lumea artei, în lumea iconografiei, în lumea imnelor liturgice, să se fi închinat unui sfânt atât de multe opere de artă, atât de multe imne liturgice, atât de multe acatiste, paraclise, pentru că ele, acestea laolaltă, toate arată că Maica Domnului este Maica lui Dumnezeu și că ne izbăvește pe noi din nevoi.

Aici, în Regat, noi nu avem cultul acesta al priceasnelor, care au umplut Transilvania, pământul încercat al Ardealului, al Transilvaniei în general. Și acolo, vă amintiți că la Nicula merg cu câteva săptămâni înainte într-o procesiune prin toate satele. Se duc oamenii în procesiune și-I cântă Maicii Domnului:

„Nu lăsa, Măicuță,

Să pierim pe cale,

Că noi suntem fiii

Lacrimilor Tale.

Am venit, Măicuță,

Ca să Te vedem,

Să-Ți spunem necazul

Pe care-l avem.”

Poate că nu avem timp astăzi să citim toate acatistele și paraclisele și le lăsăm de multe ori în grija preoților, în grija călugărilor, călugărițelor și a persoanelor consacrate, a văduvelor, a persoanelor singure, care au mai mult timp, dar și gândul înălțat către Maica Domnului…

Cum spunea părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul nostru de la malul mării, de la Techirghiol, relatând faptul că o femeie se ruga Maicii Domnului, spunându-i:

„Maica Domnului, arată-te a-mi fi mamă!”

Și Maica Domnului i-a răspuns, spunea părintele Arsenie Papacioc:

„Arată-te și tu a-mi fi fiică!”

Noi avem pretenția să ne fie Mamă, să ne fie ocrotitoare, dar, în același timp, trebuie să fim și noi fii și fiice vrednici ai Maicii Domnului.

Mulțumim, părinte Mihai, că ne-ați primit astăzi la acest hram. Ați făcut un hram frumos și pe 11 august, hramul Sfântului Nifon Rusailă, când este pomenit Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului.

Vă mulțumesc pentru lucrarea frumoasă pe care o faceți aici. Am admirat extinderea curții așezământului de la Letca, altarul de vară, locul de joacă pentru copii și proiectul pe care vreți să-l edificați aici.

Sunt convins că, prin rugăciunile dumneavoastră, ale comitetului de doamne, ale consilierilor, Maica Domnului vă va trimite și oameni care să vă ajute ca să ridicați aici, la Letca, un așezământ, așa cum a fost gândit. Pentru că nu este nimic nou, ci împlinim o lucrare a Mitropolitului Nifon Rusailă, care a avut aici, în Letca, la pădure, un așezământ ridicat în cinstea părinților lui, Dumitru și Aposta.

Și icoana aceasta se crede – cercetările continuă – că ar fi fost adusă de însuși Mitropolitul Nifon Rusailă.

Este o biserică frumoasă, restaurată, cu pictură de Tattarescu, un loc unde găsim liniște și alinare sufletelor noastre din ce în ce mai zbuciumate, din ce în ce mai alintate.

Am avut parte, iubiți credincioși și credincioase, preacucernici părinți, de un hram foarte frumos și vă mulțumim pentru părtășie.

Solidaritatea aceasta, comuniunea între noi, expresie a comuniunii liturgice pe care o avem cu Dumnezeu, către Care ne rugăm, Căruia ne închinăm, întreit în Persoane, înseamnă foarte mult.

Omul de astăzi este unul din ce în ce mai solitar, din ce în ce mai retras, mai rezervat, preocupat de problemele pe care le vedem cu toții în societate, care ne întristează, care ne mâhnesc.

Dar să nu uităm că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi.

Iată, duminica trecută am vorbit de paradigma nunții fiului de împărat, de Evanghelia celor poftiți la cină. Dumnezeu ne cheamă pe toți la Euharistie, la părtășie liturgică. Toți suntem fii și fiice ai Maicii Domnului.

Mă rog Maicii Domnului, către care ați venit astăzi, ca Maica Domnului, prin icoana ei făcătoare de minuni, să vă ajute, să vă ocrotească, să vă îndeplinească cererile pe care le-am văzut scrise pe peticele de hârtie pe care le-ați dat aici.

Să fiți sănătoși! Să vă ocrotească Maica Domnului copiii și nepoții care au început școala anul acesta cu o săptămână mai devreme. Să sperăm că va fi spre folosul lor.

Doamne ajută! Maica Domnului să ne ajute tuturor! Să trăiți întru mulți și fericiți ani!

Tuturor celor care poartă nume derivate din Maria, numele Maicii Domnului, le spunem: La mulți ani! Să fiți sănătoși!

Transmiteți, vă rog, și familiilor dumneavoastră, copiilor dumneavoastră, toată dragostea noastră, chiar dacă n-au fost cu noi astăzi, pentru că sunt la școală, pentru că sunt la muncă, la serviciu. Să știți că noi i-am pomenit pe fiecare, așa după cum îi aveți pe toți în gândurile și în inimile voastre.

Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist spunea: „Ajută, Doamne, gândurilor și inimilor noastre!”

Amin.

La mulți ani!

E bine să ținem de rânduielile pe care ni le-au dat, prin cuvinte testamentare, părinții, bunicii noștri, că, altminteri, dacă nu ținem de tradiție, de rânduieli, oare ce vom pune în locul acestora?

Sunt unii astăzi care spun, ca pe vremuri, în acea poveste din gimnaziu, cum că s-au certat două popoare între ele sub un pretext și, într-un popor, s-a luat o decizie cum că bătrânii sunt paraziți. Am auzit noi vorba asta astăzi. Și că ar trebui omorâți. Și i-au omorât, dar nu i-au omorât pe toți și au păstrat un bătrân.

Și atunci, celălalt popor, cu pretext de război, a spus: «Să ne dați înapoi funia de nisip pe care v-am dat-o acum câțiva ani.»

Evident că nu exista o funie de nisip și nu aveau ce să răspundă la această provocare. Era motiv de război.

Și atunci, cei din poporul care mai păstrase un singur bătrân s-au dus și au cerut sfat. Iar bătrânul le-a zis:

«Răspundeți-le așa: Sigur, sigur, dar să ne dați și capătul de funie pe care vi l-am dat ca să faceți funia de nisip pe care ne-o cereți acum.»

Ce înseamnă să ai un bătrân! Cine are un bătrân are mare sprijin.

Ce ne-am face noi fără bunicii noștri și bunicele noastre, care se roagă pentru copii?

Oamenii de astăzi spun că bătrânii nu ne mai sunt de folos. Să auzi așa vorbă astăzi și să-i numești pe cei care au făcut o țară «paraziți» este o vorbă de necalificat. Dar astea sunt vremurile.

E important să ne rugăm ca Dumnezeu să le dea gândul cel bun celor care ne conduc, să avem un guvern de oameni care să facă mai multe lucruri pentru bătrâni, pentru copii, dându-le burse, ajutându-i și, sigur, să se gândească un pic și la țărișoara aceasta, unde toate lucrurile se duc la vale, s-au scumpit foarte mult și oamenilor le este din ce în ce mai greu să trăiască.

Când te gândești, totuși, că mai sunt bătrâni care au pensioare de 1.000 de lei, 1.000 și ceva de lei, și reușesc să-și ia medicamentele, să pună și deoparte, să mai dea și la nepoți, să mai dea și la copii, e o jertfă de neimaginat.

Pe lângă ajutorul pe care ni-l dau părinții și bunicii noștri, ajutorul cel mai mare, pe care uităm adeseori să-l rostim, să-l spunem, sunt rugăciunile lor.

Rugăciunile părinților întăresc casele copiilor. Rugăciunile bunicilor noștri, care stau și mai trăiesc doar cu gândul la copii și la nepoți.

Ei umplu bisericile și uită de sine și, de cele mai multe ori, se roagă pentru copii și pentru nepoți. Stau la Liturghie, stau la priveghere, la slujbele de noapte, dar sunt doar cu gândul la copii și la nepoți.

De aceea, dumneavoastră sunteți un mare sprijin, cei care sunteți pensionari. Mie îmi place să-i numesc «bursierii statului».

Nu există oameni bătrâni. Patriarhul Teoctist, pe la vreo 95 de ani, spunea că în Biserică n-avem bătrâni, avem tineri de vârste diferite.

Așa că toți sunteți tineri și tinere.

Vă îmbrățișăm! Maica Domnului să vă ocrotească!”