În Pastorala de Crăciun adresată clerului și credincioșilor din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii și din Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae oferă o analiză lucidă a lumii contemporane și un îndemn ferm la nădejde, credință și responsabilitate creștină, într-un context marcat de instabilitate și teamă.
Crăciunul – sărbătoarea speranței și a prezenței lui Dumnezeu
ÎPS Nicolae arată că Nașterea Domnului rămâne, în fiecare an, sărbătoarea speranței, a bucuriei și a familiei, pentru că ea vestește adevărul fundamental al credinței creștine: Dumnezeu este cu noi. Pogorârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ este izvor de bucurie negrăită și temelia încrederii creștine în purtarea de grijă dumnezeiască, indiferent de frământările istorice.
Pornind de la Catavasiile Nașterii Domnului, ierarhul explică, pe baza tâlcuirilor Sfântului Nicodim Aghioritul și ale Sfântului Grigorie Teologul, taina adâncă a Întrupării: Dumnezeu-Omul Se naște din Fecioară, Se arată pe pământ și Se pogoară din ceruri cu dumnezeirea Sa, pentru a ridica firea omenească și a o uni cu Dumnezeu.
Pogorârea lui Dumnezeu și ridicarea omului
Pastorala subliniază că Nașterea Domnului nu este un eveniment simbolic, ci începutul refacerii reale a comuniunii dintre Dumnezeu și om. „Hristos pe pământ, înălțați-vă” devine, în această cheie, o chemare adresată fiecărui creștin de a se desprinde de exclusivismul celor pământești și de a-și ridica viața prin credință, faptă și contemplație.
ÎPS Nicolae amintește că numai prin această coborâre a lui Dumnezeu și ridicare a omului a fost posibilă mântuirea, Fiul lui Dumnezeu făcându-Se om „pentru noi și pentru a noastră mântuire”, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har.
O lume neschimbată și chemarea la nădejde
Un punct central al Pastoralei îl constituie radiografia realistă a ultimului an: „În ultimul an, lumea nu s-a schimbat. Sunt aceleași zvonuri de crize, tulburări şi războaie”. În fața acestui peisaj apăsător, Mitropolitul celor două Americi avertizează că frica și deznădejdea nu pot fi răspunsuri creștine autentice.
Creștinul este chemat să-și pună „toată nădejdea în grija şi ajutorul lui Dumnezeu” și să caute iluminarea care vine din întâlnirea personală cu Hristos Cel născut în ieslea Betleemului. Această lumină nu trebuie păstrată doar pentru sine, ci împărtășită tuturor, apropiați sau străini, mai ales celor aflați „în întunericul necunoașterii lui Dumnezeu”.
Modele de mărturisire și responsabilitatea prezentului
În contextul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române și al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, ÎPS Nicolae amintește canonizarea a 20 de noi sfinți, ca rod al jertfei și fidelității față de Hristos. Aceștia devin modele vii de lumină, curaj și mărturisire, unii dintre ei teologi, alții părinți duhovnicești sau mărturisitori în temnițe, care au arătat că adevărata pace și bucurie se nasc din credință.
„Să-I cântăm Domnului cu faptele noastre”
Pastorala se încheie cu un îndemn practic și concret: lauda adusă lui Dumnezeu nu trebuie să rămână doar la nivelul cuvintelor, ci să se transforme în fapte. Creștinul este chemat să-L întâmpine pe Hristos prin viață curată, prin milostenie, prin mărturisire și prin răspândirea luminii credinței în lume.
ADEVARULBISERICII.RO este singurul site din România care publică integral Pastoralele de Crăciun ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române. În continuare, Pastorala de Crăciun a ÎPS Nicolae:
Ӡ NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii și
Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi
Iubitului cler şi dreptslăvitorilor creştini,
har, pace şi bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhierească binecuvântare.
„Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, cântaţi Domnului tot pământul
Şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit!”
(Catavasiile Nașterii Domnului)
Preacucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,
Împreună cu întreaga făptură umană și cu oștirile cerești, aducem laudă lui Dumnezeu şi în acest an pentru că ne-a binecuvântat să prăznuim împreună Naşterea Domnului, sărbătoarea speranţei şi a bucuriei, sărbătoarea familiei şi a monahilor, sărbătoarea pogorârii lui Dumnezeu pe pământ. Iar această pogorâre este izvor de bucurie negrăită căci Dumnezeu este cu noi.
Sfântul Nicodim Aghioritul ne încredințează că această cântare din Catavasiile Nașterii Domnului, care îl are ca autor pe Sfântul Cosma Melodul, este preluată de la marele prăznuitor și panegirist al sărbătorilor, Sfântul Grigorie Teologul. Precum cei lipsiți de pâine trebuie să ceară pâine de la cel care vinde, tot așa cei care vor să prăznuiască sărbătorile lui Hristos trebuie să ceară cuvântări de laudă de la prăznuitorul lor, adică de la Grigorie cel mare în teologhisire.[1]
Ce ne descoperă așadar Sf. Grigorie Teologul? Mai întâi ne spune: „Hristos se naște” și „Hristos pe pământ” și tâlcuiește că Hristos se referă la Dumnezeu-omul pentru că Dumnezeu-omul s-a născut din fecioară și Dumnezeu-omul s-a arătat pe pământ. Dar când zice „Hristos din ceruri” atunci Hristos se referă doar la Dumnezeu, nu și la om, pentru că Domnul nu s-a pogorât din ceruri purtând firea omenească, așa cum greșit învață apolinarienii. Ci doar cu dumnezeirea s-a pogorât și astfel a luat firea omenească din curatul sânge al pururea Fecioarei Maria pe care a unit-o cu ipostasul său făcându-se om desăvârșit.[2]
„Mai apoi zice Hristos se naște astăzi. De aceea voi îngerilor, cei ce-L lăudați pe Dumnezeu la Nașterea Domnului cu cuvintele Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire aduceți acum doxologie lui Dumnezeu. Slăviți-L pe Dumnezeu și cei care duceți o viață îngerească în trup omenesc și material. Și voi, drepților, întâmpinați-L imitându-l pe Dreptul Simeon care l-a întâmpinat pe Domnul când a fost adus la templu.”[3] Prin aceste cuvinte, Sf. Nicodim îndeamnă, așadar, îngerii și oamenii să pătrundă taina pogorârii lui Dumnezeu pe pământ, taina smereniei lui Dumnezeu care „nu a socotit răpire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci s-a deșertat de Sine chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om”.[4] Hristos se naşte „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, Fiul lui Dumnezeu se întrupează ca pe oameni să-i facă fii ai lui Dumnezeu, după cuvintele Sf. Părinţi. Hristos se naşte în sufletul fiecăruia dintre noi, dăruindu-ne ceea ce este mai de preț pe pământ, credinţa şi speranţa în puterea răscumpărării Lui. Străduindu-ne să primim această descoperire, se cuvine să aducem slavă lui Dumnezeu.
Sfântul Nicodim continuă explicarea Catavasiei – Hristos pe pământ, înălțați-vă: „voi, oamenii de pe pământ, înălțați-vă de la cele pământești cugetând la cele înalte și ridicându-vă cu aripile făptuirii și ale contemplației, fiindcă de aceea s-a pogorât Dumnezeu pe pământ, ca cei de pe pământ să urce la ceruri. Pentru că unirea lui Dumnezeu cu oamenii nu putea avea loc altfel, dacă Dumnezeu nu S-ar fi pogorât pentru puțin timp din înălțimea Sa și dacă omul nu s-ar fi ridicat deasupra smereniei sale.”[5] Sfântul Nicodim îl citează aici pe Sfântul Maxim Mărturisitorul: „sufletul nu se poate întinde niciodată după cunoașterea lui Dumnezeu dacă nu Se va atinge Dumnezeu de el, făcând pogorământ, și nu-l va ridica spre Sine. Căci nu poate străbate mintea omenească atâta cale încât să ajungă la perceperea vreunei luminări dumnezeiești, dacă nu o atrage Însuși Dumnezeu… și nu o luminează cu razele dumnezeiești.”[6] Prin aceste cuvinte, cei doi sfinți părinți ne descoperă „taina cea din veci ascunsă”, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului: numai Fiul lui Dumnezeu, cea de-a doua Persoană a Sf. Treimi, după chipul Căruia a fost zidit omul, putea să-l readucă pe omul îndepărtat de Dumnezeu și cu chipul întunecat prin păcat la apropierea filială de Dumnezeu și la iluminarea chipului său. Acesta este motivul pentru care la Naşterea Domnului tot pământul se cuvine să cânte şi popoarele cu veselie să-L laude „căci S-a preaslăvit.”
Sfântul Nicodim încheie comentariul la prima Catavasie a Nașterii Domnului cu un îndemn adresat tuturor creștinilor: „nici tu, frate, să nu încetezi a-L slăvi pe Hristos cel născut, și nu doar cu cuvintele, ci mult mai mult cu faptele. Când Se pogoară din cer, ieși întru întâmpinarea Lui contemplându-L. Înalță-te de pe pământ și dintru cele pământești din dragoste pentru Cel ce S-a pogorât pentru tine pe pământ. Cântă-i cântare nouă, așa te îndeamnă David. Cântă însă cântări multe și nenumărate, fără să te saturi de a cânta. Iar de vei cânta astfel, Domnul, Cel Căruia-I cânți, Își va aminti de tine și te va milui, așa cum ne încredințează Isaia: Cântă multe, ca să-ți rămână pomenirea (Isaia 23,16)!”[7]
Îndemnul meu la acest praznic slăvit este să-i cântăm Domnului cu faptele noastre. În ultimul an, lumea nu s-a schimbat. Sunt aceleași zvonuri de crize, tulburări şi războaie. Creștinul trebuie să-şi pună toată nădejdea în grija şi ajutorul lui Dumnezeu. Să dorească să se împărtășească de iluminarea Fiului lui Dumnezeu care se naște în ieslea Betleemului. Și să împărtășească din această lumină tuturor celor apropiați, dar şi celor străini, şi mai ales tuturor celor care se află în întunericul necunoașterii lui Dumnezeu! În acest an omagial al Centenarului Patriarhiei Române şi al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, când Biserica Ortodoxă Română s-a împodobit cu 20 noi sfinți (16 canonizați de Patriarhia Română şi 4 canonizați de Patriarhia Ecumenică), se cuvine să le urmăm exemplul şi să învățăm din viața lor cum să fim lumină pentru ceilalți. Unii dintre ei au fost teologi, alții părinți duhovnici cunoscuți de popor, mulți dintre ei au mărturisit în temniță, unii cu prețul vieții, credința în Hristos Mântuitorul care aduce lumină, pace și bucurie.
Îl rog pe Hristos Domnul să ne întărească și să ne lumineze, să binecuvinteze pe fiecare preot şi credincios, fiecare parohie și mânăstire a Arhiepiscopiei noastre. Vă îmbrățișez frățește în Hristos Domnul şi vă urez să petreceți sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate, pace şi bucurii duhovnicești!
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolitul NICOLAE
Chicago, Praznicul Nașterii Domnului, 2025
[1] Sfântul Nicodim Aghioritul, Eortodromion sau tâlcuire la Canoanele Sărbătorilor împărătești, Editura Sfântul Nectarie, 2024, vol. 1, p. 132.
[2] Ibidem, p. 133.
[3] Ibidem.
[4] Filipeni 2, 6-7.
[5] Sfântul Nicodim Aghioritul, op. cit, p. 134.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem, p. 135.”
