Arhiepiscopul Albaniei, Ioan, subliniază în mesajul său de Crăciun că Întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu reprezintă „cel mai mare dar” oferit umanității și singura cale reală de vindecare și transfigurare a firii omenești. Ierarhul arată că Hristos Se apropie de durerea omului, oferindu-i posibilitatea de a deveni părtaș la energiile dumnezeiești necreate, prin har.
Nașterea Domnului și răspunsurile inimii
Arhiepiscopul Ioan amintește că vestea Nașterii Domnului nu a fost primită la fel de toți: păstorii și magii, oameni ai smereniei și ai căutării, au primit luminare și bucurie, în timp ce stăpânitorii mândri au trăit teamă, întuneric și respingere. Evenimentul mântuitor se oferă tuturor, spune ierarhul, dar rodește numai în cei care au inimă curată, smerenie și bună dispoziție lăuntrică.
Chemare la mărturisirea luminii
În același mesaj, Arhiepiscopul Tiranei insistă asupra datoriei de a mărturisi neobosit lumina lui Hristos în lume, deoarece o viață fără prezența Domnului se transformă într-o existență fără iubire, fără bucurie și fără lumină. Lumina se păstrează și crește, arată el, numai atunci când este împărtășită.
Crăciunul, trăit ca iubire concretă
Mesajul se încheie cu îndemnul ca sărbătoarea să capete sens deplin prin curățirea inimii de răutate și prin sprijinirea celor încercați de sărăcie, boală, deznădejde și singurătate, recunoscând în ei chipul Domnului născut în Betleem.
ADEVARULBISERICII.RO este singurul site din România care publică integral Pastorala de Crăciun a Arhiepiscopului Ioan al Albaniei:
”„Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1,14)
Aceste cuvinte sintetizează și exprimă cu claritate sensul sărbătorii Crăciunului în modul cel mai adânc și mai desăvârșit. Dacă ne vom concentra și vom încerca să înțelegem semnificația acestui mare mister — întruparea Fiului și Cuvântului Tatălui și devenirea Lui om — atunci vom putea participa la sărbătorirea duhovnicească și la bucurie și vom simți în noi puterea transformatoare a trăirii acestui eveniment.
Întruparea nu este doar o minune sau un mister uimitor; este cel mai mare dar care ar fi putut fi oferit omenirii. Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Se întrupează și coboară lângă durerea și suferința omenească, atinge firea noastră răsturnată ca să o îndrepte, descoperindu-ne adâncul milei și al smereniei profunde care izvorăște din iubirea Sa fără margini pentru întreaga lume. Marele Atanasie a exprimat această adevăr cutremurător, pe scurt: Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca noi să devenim, prin har, dumnezei.
Pe măsură ce prăznuim Crăciunul, este bine să ne amintim că această mare sărbătoare nu privește nașterea unui învățător, profet sau legiuitor. Dumnezeul cel veșnic intervine în istorie și Se face om, fără a înceta să fie deplin Dumnezeu, ca să ne facă părtași energiilor dumnezeiești necreate, ca să vindece, să învieze și să desăvârșească firea noastră omenească, căzută și deformată. Prin lucrarea Sa dumnezeiască, Hristos, Dumnezeu-Omul, activează, întărește și dă viață firii noastre omenești și ne unește cu Dumnezeu, lucru pe care niciun învățător, profet sau legiuitor nu ar fi putut să-l facă vreodată.
Crăciunul ne cheamă să luăm parte la chemarea îngerilor, să-L slăvim împreună cu ei: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,14). Totuși, vestirea Nașterii lui Hristos nu s-a făcut în același fel tuturor: păstorilor smeriți le-a venit un înger, pentru că inima lor era smerită și deschisă; magilor de la Răsărit, care însetau după sens, le-a arătat calea o stea și, din nou, un înger.
Însă stăpânitorii mândri și vicleni nu s-au bucurat de veste, ci au simțit frică, întuneric și respingere și au căutat să omoare Pruncul nou-născut. Evenimentul mântuitor se oferă tuturor, dar rodește numai în cei care au dorință, smerenie și bunăvoință. „Întru ale Sale a venit, și ai Săi nu L-au primit; iar celor ce L-au primit… le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu”, scrie Evanghelistul Ioan (Ioan 1,11-12).
Pentru fiecare om care caută pacea lăuntrică, adevărul și plinătatea, sărbătoarea luminoasă și plină de bucurie a Crăciunului vine ca o rază de speranță, de mângâiere și de pace. Într-una dintre omiliile sale, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ce poate fi egal cu aceste vești pline de bucurie? Dumnezeu pe pământ, omul în cer; și toate s-au unit… și s-a făcut împăcare între Dumnezeu și firea noastră… moartea a fost nimicită, raiul s-a deschis, blestemul s-a stins, păcatul a fost îndepărtat, rătăcirea a fost alungată, adevărul s-a întors, cuvântul bunei-credințe s-a semănat pretutindeni și a înflorit, împărtășirea cerului s-a adus pe pământ, sau mai degrabă cele pământești s-au legat cu cele cerești” (Omilie la Crăciun).
Iubiți frați și surori! Trebuie să vestim cu bucurie acest mesaj plin de lumină și să mărturisim cu râvnă, neobosit, că Dumnezeu locuiește acum între noi. „Martorul credincios mântuiește suflete”, spune înțeleptul Solomon (Pilde 14,25). Este datoria fiecărui creștin să răspândească și să împărtășească această lumină cu toată lumea, deoarece numai împărtășind-o cu ceilalți lumina se poate păstra și crește; altfel, va slăbi și în cele din urmă va dispărea.
Acum, mai mult ca oricând, lumea are nevoie de lumina lui Hristos. Este necesară, pentru că o viață fără prezența Domnului devine jalnică, se transformă într-o viață fără iubire, fără bucurie, fără lumină: o viață în întuneric. Numai prezența Lui poate lumina inimile și sufletele noastre și poate da vieții noastre lumină și bucurie. El este lumina în întunericul nostru, iar învățătura Lui, spune psalmistul, este făclie pentru călătoria noastră în această viață.
Ca să sărbătorim duhovnicește Nașterea lui Hristos, să ne străduim, în aceste zile de sărbătoare, să trăim mai adânc sfințenia și măreția acestui dar dumnezeiesc. Putem realiza aceasta curățind inimile noastre de orice răutate și umplându-le de iubire și smerenie față de toți oamenii, mai ales față de cei aflați în nevoi — sărăcie, boală, deznădejde și singurătate.
Domnul Însuși Se identifică cu oamenii aflați în nevoie, spunându-ne: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine… Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25,35-40). Numai când împlinim ceea ce Domnul ne îndeamnă, Crăciunul va avea sens adevărat, iar toate din noi se vor lumina de Cuvântul care a luat trup omenesc.
Crăciun fericit și La mulți ani!
+ Ioan
Arhiepiscop al Tiranei, Durrësului și al întregii Albanii
