În Duminica a IV-a după Rusalii, când Biserica a rânduit citirea pericopei evanghelice despre vindecarea slugii sutașului (Matei 8, 5–13), Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a oferit credincioșilor un cuvânt de învățătură care îmbină simplitatea credinței militare cu puterea rugăciunii adevărate.
Pornind de la cunoscutul principiu militar „ordinul se execută, nu se discută”, ierarhul a arătat că tocmai această logică riguroasă, dar sinceră, i-a atras Domnului admirația pentru sutașul păgân care, dintr-o smerenie neașteptată, L-a rugat pe Hristos să nu intre în casa sa, ci doar „să zică un cuvânt”, pentru ca sluga sa să se vindece.
O credință militară, dar plină de dragoste
Sutașul roman – păgân și cotropitor al Țării Sfinte – se dovedește, paradoxal, un model de credință și generozitate. Își iubește slujitorul, se roagă pentru el, se smerește înaintea lui Hristos și recunoaște autoritatea Lui cu o convingere deplină:
„Și eu sunt om sub stăpânirea altora… spun acestuia: Du-te – și se duce; și celuilalt: Vino – și vine; și slugii mele: Fă aceasta – și face!”
Această structură simplă, dar clară, a unei gândiri obișnuite cu disciplina, devine pentru Mântuitorul cea mai profundă expresie a unei credințe autentice. Astfel, Domnul rostește una dintre cele mai mari laude din Evanghelie:
„Adevărat grăiesc vouă: la nimeni în Israel n-am găsit atâta credință!”
„Cuvântul sfinților era poruncă și ordin”
În continuarea reflecției, Preasfințitul Sebastian a adus în atenția credincioșilor o pildă din Pateric, despre Ava Sisoie, căruia i s-a cerut o binecuvântare peste un copil mort. Având o credință simplă, dar tare, tatăl copilului nu și-a întrerupt drumul spre pustnic. Iar Dumnezeu, răsplătind această credință, a făcut o minune: copilul a înviat la cuvântul sfântului, care nici nu știa că era mort:
„Scoală-te și du-te, că tatăl tău a plecat!” – și copilul s-a ridicat…
Această întâmplare întărește ideea că în viața duhovnicească, cuvântul rostit cu autoritate și curăție poate avea putere de viață și de moarte, fiind trăit și rostit „pe principiul ordinului”: cu smerenie, cu încredere și fără negociere.
Credință, generozitate și smerenie – coordonatele vindecării
În încheiere, Preasfințitul Sebastian a îndemnat ca fiecare credincios să urmeze modelul sutașului roman: să creadă simplu și ferm, să nu pună la îndoială puterea lui Hristos, dar în același timp să rămână smerit și plin de dragoste pentru aproapele.
„Așa ar trebui să fie și credința noastră: simplă, dar puternică. Apoi, să fim generoși, dar în egală măsură să fim și smeriți!”
Evanghelia acestei duminici ne amintește că minunea poate veni și pentru un păgân, și pentru un slujitor, și pentru un necunoscut – dacă există credință adevărată și iubire pentru cel aflat în suferință. Iar ordinul credinței e simplu: se execută, nu se discută.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral predica PS Sebastian:
”ORDINUL SE EXECUTĂ, NU SE DISCUTĂ!
DUMINICA A IV-A DUPĂ RUSALII
(Vindecarea slugii sutașului − Mt. 8, 5-13)
CUVÂNTUL IERARHULUI
Evanghelia de astăzi mi-a amintit de un principiu de care se face uz în armată, din motive de disciplină: „ordinul se execută, nu se discută”!
Un ofițer roman – deci, păgân și invadator al Țării Sfinte – Îi adresează Domnului Hristos o rugăminte: Îi cere să-i vindece ordonanța bolnavă! Surprins, parcă, și Iisus de o asemenea cerere venită din partea unui dușman – mai cu seamă că era și militar de rang înalt −, îi răspunde că va veni acasă la el și îi va îndeplini rugămintea. Răspunsul sutașului la intenția Domnului de a-i face această onoare, însă, este unul pe cât de milităresc, pe atât de plin de smerenie, fapt ce Îl determină pe Domnul să-i facă acestui roman, poate, cel mai frumos compliment din toată Scriptura: „Adevărat grăiesc vouă: la nimeni în Israel nu am găsit atâta credință!”
De ce, oare, S-a arătat atât de impresionat Domnul de atitudinea sutașului?
Pentru că acela credea cu toată convingerea lui că Domnul îi poate tămădui slujitorul, fapt pentru care și a uitat, pentru moment, de propria-i credință și de statutul său de cotropitor al Țării Sfinte;
Pentru că a dovedit o generozitate cu totul surprinzătoare la un demnitar de un asemenea rang, de vreme ce „se ruga” pentru o slugă;
Pentru că, deși a avut curaj să ceară minunea, s-a speriat atunci când a auzit că Domnul are de gând să vină în casa sa, căci se considera nevrednic de o asemenea cinste;
Pentru credința sa, pe cât de puternică, pe atât de simplă – ca o procedură militară; pe principiul: ordinul se execută, nu se discută − „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va vindeca sluga mea! Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași, și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face!”
Pentru toate aceste virtuți, Domnul i-a tămăduit pe loc slujitorul și, pe deasupra, l-a și lăudat pe sutaș ca pe nimeni altul!
„Citim în Pateric că unui creștin, pe când mergea la Ava Sisoie în pustie, i-a murit băiețelul pe drum. Având credință tare în Dumnezeu însă, omul și-a continuat drumul, deplin convins că sfântul poate să facă o minune.
Deci, ajungând la ava, a căzut la pământ, ținându-și fiul la sân, ca să facă metanie și să fie binecuvântați amândoi. Iar după binecuvântare, sculându-se tatăl, a lăsat copilul jos, la picioarele sfântului, și a ieșit. Și crezând ava că acel copil tot continuă să îi pună metanie, i-a zis:
− Scoală-te și du-te și tu, că tatăl tău a plecat!… neștiind că era mort!…
Și îndată s-a ridicat copilul și a ieșit. Și văzându-l tatăl lui înviat, a dat slavă lui Dumnezeu și, intrând din nou la sfânt, i s-a închinat cu mulțumire și i-a vestit minunea pe care tocmai o făcuse. Dar auzind sfântul aceasta s-a speriat, căci nu voia să știe nimeni ce dar mare primise el de la Domnul”…
P.S. Cuvântul sfinților era poruncă și ordin; pe principiul: ordinul se execută, nu se discută!
Așa ar trebui să fie și credința noastră: simplă, dar puternică. Apoi, să fim generoși, dar în egală măsură să fim și smeriți!
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei și Romanaților”
