Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat curajul mărturisirii credinței și actualitatea modelului oferit de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în predica rostită la 23 aprilie 2026, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.
Viața Sfântului Gheorghe – credință și jertfă
Patriarhul României a prezentat reperele biografice ale sfântului, arătând că acesta s-a născut în Capadocia, în anul 280, într-o familie creștină, primind o educație aleasă de la mama sa.
Sfântul Gheorghe a urmat cariera militară și a ajuns ofițer în garda împăratului Dioclețian, fiind apreciat pentru virtuțile sale. În contextul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate în anul 303, el a mărturisit public credința în Hristos.
„A dorit să rămână creștin și să slujească doar ca ostaș al lui Hristos”, a subliniat Patriarhul Daniel.
Pentru refuzul de a renunța la credință, a fost supus la chinuri grele, însă, „cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe a biruit toate aceste suferințe”. În cele din urmă, a fost martirizat prin decapitare, devenind unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai creștinătății.
Influența martiriului asupra contemporanilor
Preafericitul Părinte Patriarh a arătat că răbdarea și credința Sfântului Gheorghe au avut un impact puternic asupra celor din jur.
Mulți ostași s-au convertit la creștinism, iar împărăteasa Alexandra a mărturisit, de asemenea, credința în Hristos, fiind și ea martirizată.
Cinstirea Sfântului Gheorghe în lume și în România
Patriarhul Daniel a evidențiat răspândirea cultului Sfântului Gheorghe, atât în Orient, cât și în Occident, acesta fiind ocrotitorul mai multor țări și un sfânt militar invocat în situații dificile.
În România, numele său este purtat de orașe, de un braț al Dunării și este legat de tradiția militară, fiind ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.
De asemenea, Sfântul Gheorghe a fost chemat în ajutor de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, fapt ilustrat pe steagul de luptă dăruit Mănăstirii Zografu din Muntele Athos.
Istoria Paraclisului patriarhal
Un amplu segment al predicii a fost dedicat istoricului Paraclisului „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.
Patriarhul a arătat că lăcașul a fost finalizat în vremea domnitorului Gheorghe Duca și că, inițial, a avut ca hram Sfinții Împărați Constantin și Elena, ulterior adăugându-se și hramul Sfântului Gheorghe și al Sfântului Proroc Daniel.
De-a lungul timpului, paraclisul a fost restaurat și împodobit, fiind în prezent un important loc de rugăciune, unde se păstrează și un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, oferit de Arhiepiscopia Atenei.
Mesaj de binecuvântare și felicitare
În încheiere, Patriarhul României a transmis felicitări celor care poartă numele Sfântului Gheorghe, rugându-se pentru sănătate, pace și credință statornică.
Totodată, a adresat mulțumiri slujitorilor și celor care se ostenesc la Reședința Patriarhală, subliniind importanța rugăciunii și a cinstirii sfinților.
„Să fie toate spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră”, a încheiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, rostită la 23 aprilie 2026, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Hristos a înviat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Astăzi, Biserica noastră prăznuiește pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. De aceea, am intitulat cuvântul de astăzi: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, ocrotitor principal al paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale”.
Astăzi îl prăznuim pe acest mare mucenic Gheorghe, care s-a născut în anul 280, în Capadocia, din părinții Gherontie Stratilat, originar din Capadocia, și Polihronia, mama sa, originară din Lida Palestinei. A primit o educație aleasă, mai ales de la mama sa, care era o creștină foarte evlavioasă și milostivă.
După moartea tatălui său, care a fost militar în Armenia, mama sa a hotărât să meargă împreună cu fiul ei, Gheorghe, în Palestina, în localitatea Lida, unde avea rude și multe proprietăți.
Tânărul Gheorghe avea multe virtuți morale deosebite, pe care i le-a insuflat mama sa, precum și o credință puternică în Hristos. A ales cariera militară și a ajuns să fie repede apreciat, astfel încât a devenit ofițer în garda împăratului roman Dioclețian.
Sfântul Gheorghe era apreciat pentru virtuțile sale militare, dar și pentru comportamentul său uman. A fost un om foarte credincios și curajos.
În anul 303, împăratul Dioclețian, sfătuit mai ales de coregentul său, Cezarul și ginerele său, Maximian Galeriu, a început persecuția împotriva creștinilor și a emis patru decrete imperiale de persecuție sângeroasă a creștinilor. A ordonat dărâmarea bisericilor, confiscarea averilor Bisericii și, de asemenea, uciderea preoților creștini. În cele din urmă, a hotărât uciderea tuturor creștinilor, clerici și mireni, dacă nu se închină zeilor păgâni și nu aduc jertfe acestora.
Drept urmare, această persecuție foarte sângeroasă a făcut mii de martiri dintre clerici și mireni, precum și dintre soldați, chiar și ofițeri cu grade înalte.
Sfântul Gheorghe, fiind ofițer superior în armata romană și în garda personală a împăratului Dioclețian, în momentul în care împăratul a hotărât aceste persecuții, de față cu toți cei prezenți, a mărturisit că este creștin și că dorește să rămână creștin, putând sluji în armata împăratului doar ca ostaș al lui Hristos.
Împăratul Dioclețian a rămas uimit de această îndrăzneală. Mai întâi, a încercat, prin intermediari, să-l convingă pe Gheorghe să renunțe la credința creștină. Dar Sfântul Gheorghe nu a acceptat și a continuat să-L mărturisească pe Hristos.
Apoi, împăratul a dat ordin ca el să fie întemnițat și supus multor chinuri: loviri cu sulițe, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul roții cu dinți de fier, groapa cu var, încălțăminte cu cuie de fier, băutură otrăvită, bătăi cu vine de bou și multe altele.
Dar, cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe a biruit toate aceste suferințe.
Văzând chinurile lui și puterea răbdării sale, mulți ostași au înțeles că o putere dumnezeiască se află în el, s-au lepădat de idolii păgâni și au devenit creștini. De asemenea, soția împăratului Dioclețian, împărăteasa Alexandra, a devenit creștină.
Văzând că Sfântul Gheorghe rămâne nevătămat în urma tuturor acestor chinuri, împăratul s-a mâniat și a dat ordin ca Gheorghe să fie decapitat. De asemenea, a poruncit și decapitarea împărătesei Alexandra.
Astfel, în ziua de 23 aprilie 303, Sfântul Gheorghe a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, iar împărăteasa Alexandra și-a dat sufletul înainte de a fi executată.
Sfântul Gheorghe a devenit foarte popular atât în Orient, cât și în Occident, ca sfânt militar, grabnic ajutător al celor aflați în încercări.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este cinstit în mod deosebit atât în România, cât și în numeroase alte țări, fiind ocrotitorul a 12 state: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia și Serbia.
În România, orașele Sfântu Gheorghe și Giurgiu îi poartă numele. De asemenea, un braț al Dunării din Deltă îi poartă numele: brațul Sfântu Gheorghe.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era chemat în ajutor pe câmpul de luptă de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, după cum se vede pe steagul de luptă dăruit de acesta Mănăstirii Zografu din Muntele Athos, în anul 1500. Până astăzi, Sfântul Gheorghe este ocrotitor al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Astăzi, în România, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române. De asemenea, prin Decizia patriarhală nr. 8 din anul 2025, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit ocrotitor al transplantului hepatic din România, la solicitarea Spitalului Clinic Fundeni, prin domnul academician profesor doctor Irinel Popescu.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este și ocrotitor al Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale. Acest paraclis a fost finalizat în timpul domnitorului Gheorghe Duca, care a domnit în Țara Românească între anii 1673–1678. El a fost, de asemenea, domnitor al Moldovei și hatman al Ucrainei și a ctitorit Mănăstirea Cetățuia de lângă Iași.
Soția sa, doamna Anastasia, a construit o a doua biserică, după „Biserica Albă” a lui Ștefan cel Mare, pe locul unde se află astăzi Catedrala Mitropolitană. Actuala Catedrală Mitropolitană, ridicată în vremea mitropolitului Veniamin Costachi, este a treia biserică pe același amplasament.
Revenind, primul hram al acestui paraclis patriarhal a fost același cu cel al Catedralei Mitropolitane, devenită ulterior Catedrală Patriarhală, și anume Sfinții Împărați Constantin și Elena, după cum se vede și la intrarea în paraclis, deasupra ușii, unde sunt pictați acești sfinți.
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost construită între anii 1656–1658 de domnitorul Constantin Șerban Basarab, voievod al Țării Românești. Acesta a dat hramul catedralei în cinstea numelui său și, în același timp, și paraclisului, deoarece construcția acestuia a început odată cu biserica mare din fața lui.
Inițial biserică de mănăstire, aceasta a devenit, în anul 1668, în timpul lui Radu Leon Voievod, catedrală mitropolitană, iar în anul 1925, în vremea primului patriarh, Miron Cristea, a devenit Catedrală Patriarhală.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este, în prezent, hramul principal al acestui paraclis. Mai târziu, între anii 1723–1724, domnitorul Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil al II-lea al Ungrovlahiei au îmbogățit paraclisul cu o frescă deosebită, realizată de pictorul Teodosie, în stil brâncovenesc. De asemenea, paraclisul a fost înzestrat cu un iconostas (catapeteasmă) sculptat în același stil.
Din acest motiv, paraclisul a primit încă un hram, pe lângă Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, și anume Sfântul Proroc Daniel.
Între anii 1951–1961, paraclisul a fost restaurat, fiind adăugată și o pictură nouă în vestibul, realizată de pictorul Costin Petrescu, trecut la Domnul în anul 1951. Această pictură înfățișează momente din viața creștinilor din Transilvania în vremea lui Mihai Viteazul.
Prin grija patriarhului Iustinian Marina, paraclisul a fost restaurat, iar turla, prăbușită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost refăcută.
În anul 2009, cu binecuvântare patriarhală, a început un amplu proces de conservare și restaurare a picturii și a catapetesmei, precum și de dotare și împodobire a Paraclisului istoric al Reședinței Patriarhale.
Slujba de resfințire a picturii și a catapetesmei restaurate a avut loc la 22 iulie 2011, paraclisul având în prezent hramurile: Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Proroc Daniel și, ca hram nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași.
La resfințirea picturii și a catapetesmei au participat, alături de Patriarh, mai mulți ierarhi români și doi ierarhi greci, mitropoliții Pavlos de Drama și Barnabas de Neapolis.
În data de 18 decembrie 2017, un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost oferit de Biserica „Sfântul Dimitrie Ton Oplon” din Arhiepiscopia Atenei pentru Paraclisul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe al Reședinței Patriarhale. Acest fragment din sfintele moaște se află aici, la intrare.
Dorim să felicităm pe toți cei care poartă numele de Gheorghe, Georgiana, Gheorghiță, Georgică și derivatele acestora. Ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să le dăruiască tuturor ani mulți, binecuvântați, cu sănătate și fericire, pace și bucurie, credință puternică și bucuria de a fi mărturisitori ai iubirii lui Hristos.
Totodată, cu prilejul hramului acestui paraclis patriarhal, dorim să felicităm pe toți părinții slujitori de aici, pe cântăreți și pe maicile care își desfășoară activitatea la Reședința Patriarhală și care se roagă aici în fiecare duminică și sărbătoare. Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva a fost mutat aici de la Mănăstirea Schitul Maicilor din București, în anul 2008, când s-a înființat mănăstirea de maici „Sfânta Parascheva” de la Reședința Patriarhală.
Îi felicităm pe toți cei care se ostenesc, se roagă și au împodobit acest paraclis. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin dărnicia mai multor donatori, aici se află numeroase racle de argint, care conțin moaștele diferiților sfinți și care sunt oferite Catedralei Patriarhale atunci când sunt prăznuiți sfinții respectivi, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră. Amin.”
