PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, vorbește în cuvântul transmis la Duminica Orbului despre atacurile contemporane împotriva Creștinismului, comparând ostilitatea fariseilor față de orbul vindecat de Mântuitorul Hristos cu presiunile exercitate astăzi asupra credinței și moralei creștine.
Pornind de la Evanghelia Duminicii Orbului, ierarhul afirmă că zicala românească „Prinde orbul, scoate-i ochii!” surprinde foarte bine atitudinea fariseilor după minunea săvârșită de Hristos.
„Mântuitorul Hristos dăruiește vedere unui orb din naștere și… ce pătimește săracul de el după aceea!… Ca și cum le-ar fi scos lor ochii, pentru a-i dărui orbului, așa s-au năpustit fariseii și cărturarii asupra bietului om”, afirmă PS Sebastian.
Fariseii care refuză adevărul
Ierarhul descrie ancheta la care a fost supus orbul vindecat drept „un spectacol dezgustător”, în care fariseii au încercat să nege evidența minunii și să îi intimideze atât pe el, cât și pe părinții săi.
„Părinții, speriați, au dat din colț în colț, temându-se de fariseii care porniseră o campanie generală de orbire, prin care doreau să facă așa fel ca să «nu mai vadă» nimeni, niciodată, Adevărul”, spune Episcopul Slatinei și Romanaților.
PS Sebastian afirmă că această zi ar putea fi numită mai degrabă „Duminica orbilor”, deoarece adevărata orbire aparține celor care refuză să-L recunoască pe Hristos.
„Orbul L-a «văzut», în cele din urmă, pe Hristos, dar fariseii și cărturarii nu! Au rămas anchetându-L, până astăzi!”, afirmă ierarhul.
Atacurile contemporane împotriva Creștinismului
Episcopul Slatinei și Romanaților compară ostilitatea din vremea Mântuitorului cu atacurile contemporane împotriva Bisericii și valorilor creștine.
„Mă refer la militanții pentru marginalizarea Bisericii și pentru etichetarea ei ca inutilă sau chiar dăunătoare societății, la propagandiștii «omului nou», autointitulați progresiști, dar, de fapt, neo-marxiști”, spune PS Sebastian.
Ierarhul critică, de asemenea, promovarea ideologiei de gen, a căsătoriilor între persoane de același sex și a „educației sexuale premature și deviante a copiilor”.
„Motivul «războiului orbilor» din vremea noastră este unul și același cu cel din evanghelie: Dumnezeu le stă în cale!”, afirmă episcopul.
„I-au cerut orbului să nu mai vadă și ne-o cer și nouă!”
PS Sebastian avertizează că lumea actuală trăiește vremuri asemănătoare celor descrise în Evanghelie, în care oamenii „nu doar că se cred dumnezei, dar se și comportă ca atare”.
„I-au cerut orbului să nu mai «vadă» și ne-o cer și nouă!”, subliniază ierarhul.
În partea finală a cuvântului său, Episcopul Slatinei și Romanaților îi îndeamnă pe credincioși să rămână statornici în credință și să urmeze exemplul orbului vindecat.
„Odată «luminat» de Domnul, nimeni și nimic nu l-a mai putut clinti pe acesta în credința lui”, afirmă PS Sebastian.
Ierarhul amintește și cuvintele rostite la Sfânta Liturghie: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc”, subliniind că lumina credinței creștine nu trebuie abandonată „de dragul întunericului de altădată sau de teama războinicilor răului de astăzi”.
”PRINDE ORBUL, SCOATE-I OCHII!
DUMINICA ORBULUI
( In 9, 1-38 )
Nu știu dacă autorul acestei zicale s-a inspirat din evanghelia de astăzi, dar prea se potrivește! Mântuitorul Hristos dăruiește vedere unui orb din naștere și… ce pătimește săracul de el după aceea!… Ca și cum le-ar fi scos lor ochii, pentru a-i dărui orbului, așa s-au năpustit fariseii și cărturarii asupra bietului om: „Nu este el! Sau, dacă da, atunci înseamnă că nu s-a născut orb. Vino încoace orbule, spune dacă ai fost cu adevărat orb! Povestește-ne cum s-a întâmplat!… Dați-l afară că nu e bun de nimic! Aduceți-i pe părinții lui”!…
Pe aceia i-au întrebat: „E adevărat că acesta este fiul vostru? Ce s-a întâmplat cu el?” Părinții, speriați, au dat din colț în colț, temându-se de fariseii care porniseră o campanie generală de orbire, prin care doreau să facă așa fel ca să „nu mai vadă” nimeni, niciodată, Adevărul. O anchetă penibilă, în care este chemat orbul din nou. Este amenințat de data aceasta. I se sugerează să se renege pe sine și să se întoarcă în „întunericul” de unde venise. Un spectacol dezgustător, surprins atât de sugestiv în sintagma „prinde orbul, scoate-i ochii!…”
Dragii mei,
Aprofundând mai mult evanghelia de azi, mă întreb dacă nu cumva ar fi trebuit ca duminica aceasta să se numească, mai degrabă, „duminica orbilor”, căci, cine stăruie, până la urmă, în orbire? Orbul L-a „văzut”, în cele din urmă, pe Hristos, dar fariseii și cărturarii nu! Au rămas anchetându-L, până astăzi!… De aceea, nu vi se pare că nu doar zicala românească de mai sus, ci și atacul tot mai întețit al „orbilor” din vremea noastră, asupra Creștinismului, se potrivește evangheliei de azi? Mă refer:
- la militanții pentru marginalizarea Bisericii și pentru etichetarea ei ca inutilă sau chiar dăunătoare societății;
- la propagandiștii „omului nou”, autointitulați progresiști; dar, de fapt, neo-marxiști;
- la dușmanii moralei și ai familiei creștine − promotori, în schimb, ai păcatelor împotriva firii, ai căsătoriei persoanelor de același sex, ai ideologiei de gen și ai educației sexuale premature și deviante a copiilor.
De unde își iau acești „războinici” râvna de a tot prigoni Creștinismul? Ce este atât de nociv în a petrece cineva în LUMINA pe care Domnul a dăruit-o, ca și orbului de astăzi, tuturor celor care Îi urmează Lui? Faptul că nu toți creștinii reușesc să se ridice la înălțimea Învățătorului lor nu cred că dă dreptul nimănui: nici la renegarea Sa și nici la ponegrirea celor ce izbutesc prea puțin să-i slujească Lui. De când este spectatorul mai performant decât concurentul, fie acesta și ultimul clasat în concurs? De când a devenit aflătorul în treabă un cetățean mai onorabil decât creștinul codaș? Sau, chiar, de când a devenit necredinciosul mai onest decât credinciosul păcătos?
Motivul „războiului orbilor” din vremea noastră este unul și același cu cel din evanghelie: Dumnezeu le stă în cale! Le ignoră inepțiile lor! Refuză să le „cânte în strună”; El și urmașii Lui! De aceea luptă ei din răsputeri să scape lumea și de Dânsul și de adepții Săi. Trăim, așadar, vremuri similare celor din evanghelie, în care oamenii nu doar că se cred dumnezei, dar se și comportă ca atare:
- i-au cerut orbului să nu mai… „vadă” și ne-o cer și nouă!
- au încercat intimidarea părinților aceluia, atunci, și nu vor ezita să o facă nici astăzi;
- n-au avut frică de Dumnezeu în vremea aceea; de ce s-ar înfricoșa de El astăzi?
- s-au umplut de ridicol luptând împotriva evidenței, atunci, și nu se vor da înapoi de la aceasta nici în vremurile din urmă.
Scriu acestea nu pentru a ne plânge singuri de milă, ci pentru a ne motiva și a ne mobiliza cât mai mulți la pilda și comportamentul orbului de azi. Vedeți cum, odată „luminat” de Domnul, nimeni și nimic nu l-a mai putut clinti pe acesta în credința lui? Ba încă și-a luat și îndrăzneala de a-i ironiza pe mai-marii săi: „V-am spus acum și n-ați auzit? De ce mă întrebați iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui”? Știa prea bine din ce întuneric venise și era prea încântat de „lumina cea adevărată” pe care o primise, ca să se mai întoarcă vreodată din drum…
Noi, fraților, suntem conștienți cu ce fel de LUMINĂ ne-a luminat Domnul? „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc” cântăm la sfârșitul fiecărei Sfinte Liturghii. Lumina credinței creștine!
Așadar, părăsi-vom lumina aceasta de dragul întunericului de altădată sau de teama războinicilor răului de astăzi?… Să nu fie!
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei și Romanaților”
