Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din cimitirul Parohiei „Buna Vestire”-Giulești, Protopopiatul Sector 6 Capitală, a fost sfințită duminică, 6 octombrie 2024, după finalizarea lucrărilor de înfrumusețare și restaurare. Slujba de sfințire a veșmântului pictural și binecuvântarea lucrărilor au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Evenimentul a fost marcat de prezență ierarhilor și a credincioșilor
Preasfințitul Părinte Timotei a fost înconjurat de un sobor de preoți, printre care părintele vicar eparhial Costel Burlacu, consilierul patriarhal Ciprian Ion Ioniță și parohul Ionuț Tutea, alături de alți clerici și diaconi din Arhiepiscopia Bucureștilor. După slujba de sfințire, a fost oficiată Sfânta Liturghie, urmată de un cuvânt de învățătură din Evanghelia despre învierea fiului văduvei din Nain, în care Preasfințitul Timotei a subliniat însemnărilor adânci ale acestui semn pasaj biblic, conform ziarullumina.ro.
”Evanghelia acestei zile este plină de semnificații. În primul rând ne vorbeşte despre faptul că noi nu suntem făcuți pentru mormânt. Drumul nostru trebuie să sfârşească în cer. Sunt oameni care în mod plenar au o astfel de credință, oameni care se pregătesc pentru sfârşit. Unii oameni trăiesc ca şi cum ar fi ultima zi din viața lor. Aceasta este învățătura Bisericii în legătură cu trecerea noastră dincolo. Marii Părinți, în cuvinte filocalice de o rară frumusețe, ne spun că ziua din urmă este ca o zi de Paști, pentru că «Paștele» înseamnă trecere. Trecem de la cele efemere la cele veșnice.
Evanghelia de astăzi ne învață, de asemenea, că Mântuitorul Iisus Hristos a arătat atenție față de femeia îndurerată. (…) Ea ne vorbește și despre chemarea lacrimilor. Femeia din această Evanghelie nu a solicitat prezența Mântuitorului. Poate că nici nu Îl cunoștea, poate că nu auzise despre El sau, dacă auzise, nu îndrăznea ea, din smerita poziție pe care o avea, să spere că Mântuitorul va veni chiar la ea în ceasul durerii ei. Dar Mântuitorul a auzit chemarea lacrimilor.
Părinții Bisericii ne spun că există și un botez al lacrimilor, la fel de important ca și Botezul cel dintâi. Sunt oameni care plâng pentru păcatele lor și se curăță prin lacrimi. Sunt oameni care printr-o lacrimă câștigă cerul, iar cerul se deschide când se întâlnește cu o astfel de stare de umilință pe care o avem fiecare ca variantă de întoarcere către Dumnezeu. Părinții Bisericii ne spun că Mântuitorul a ajuns la Nain la asfințitul soarelui. Cei care au comentat acest text ne spun de ce la asfințitul soarelui, pentru că, dacă cineva murea dimineața sau în timpul zilei, până la asfințitul soarelui era îngropat. Nu mai putea rămâne peste noapte în comunitate. El, Care este Soarele dreptății, El, Care a venit să arate tuturor calea care duce către Împărăția cerurilor, El, Care este Lumina lumii, a venit la vremea înserării pentru a deschide nouă tuturor porțile către Împărăția Sa și să ne țină aprinsă nădejdea că și noi într-o zi, dacă vom bate la poarta milostivirii Lui, El ne va primi”, a spus Preasfinția Sa.
