În cadrul Adunării Eparhiale anuale a Moscovei, desfășurate în Sala Soborurilor Bisericești a Catedralei Hristos Mântuitorul, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, a abordat provocările cu care se confruntă conceptul politic și cultural al „Lumii Ruse”. Discursul său a evidențiat tensiuni istorice și sociale, dar și riscul utilizării religiei ca instrument de susținere a agendei politice.
„Lumea Rusă” și încercările de a rescrie istoria
Patriarhul Kirill a susținut că unitatea Rusiei este amenințată de încercări de a crea tensiuni etnice și religioase:
„Țara noastră unește organic oameni cu diferite viziuni și origini etnice, datorită unei istorii comune, a unui bogat trecut de cooperare și de apărare a Patriei. Încercările insistente de a introduce tensiuni etno-religioase în societate reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa unității noastre istorice. Realizarea acestei amenințări include încercarea de a contesta rolul statornic al poporului rus, de a-l marginaliza în procesul istoric și astfel, de a rescrie întreaga noastră istorie.”
Atacuri la politica națională și paralele istorice
Patriarhul a comparat aceste tendințe cu politica națională promovată de Lenin în urmă cu un secol, pe care a descris-o ca fiind periculoasă:
„Astfel de declarații, care fac ecou direct politicii naționale leniniste de acum o sută de ani, nu pot fi numite altfel decât ostile, îndreptate împotriva unității societății și amenințând însăși existența Rusiei.”
El a avertizat asupra pericolului repetării greșelilor trecutului:
„Lecțiile tulburărilor istorice din 1917 și ale războiului civil care a urmat nu trebuie uitate, iar ideile care atunci au distrus viața poporului nostru nu trebuie să aducă din nou suferințe și nenorociri Patriei noastre comune.”
Un discurs cu accente politice
Declarațiile Patriarhului Kirill reflectă o aliniere clară la narațiunile politice ale Kremlinului, care promovează „Lumea Rusă” ca un concept cultural, politic și religios ce justifică unitatea și dominația Rusiei în regiune. În loc să se concentreze pe reconciliere și unitate spirituală, discursul său accentuează o polarizare a istoriei și a identităților etnice și religioase.
Critici și implicații
Această abordare a Patriarhului Moscovei este văzută de criticii internaționali ca o utilizare a religiei pentru consolidarea narativelor geopolitice, în loc să sprijine un mesaj de pace și unitate. Discursurile sale alimentează tensiunile și contribuie la perpetuarea conflictelor ideologice în regiune.
Într-un moment în care regiunea are nevoie de dialog și reconciliere, poziția Patriarhului Kirill ridică întrebări cu privire la rolul religiei în promovarea păcii.
