Patriarhul Kirill pretinde că Rusia „proteja Ortodoxia” în fața musulmanilor, ignorând realitățile istorice
Într-o nouă declarație menită să glorifice trecutul imperial al Rusiei, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kirill, a afirmat că Imperiul Rus a fost „protectorul Ortodoxiei aproape în întreaga lume, mai ales în Răsărit”, în special „acolo unde a existat presiune din partea conducătorilor musulmani”.
„Rusia a fost o țară ortodoxă, un imperiu ortodox care nu doar că asigura o viață pașnică, liniștită și spirituală pentru ortodocșii de pe teritoriul ei, dar a fost și protectoare a Ortodoxiei aproape în întreaga lume”, a declarat Kirill. „Acolo unde a existat presiune din partea conducătorilor musulmani, Biserica Rusă și mai ales autoritățile Imperiului Rus au fost apărători și protectori ai credinței ortodoxe.”
Realitatea istorică: Imperiul Rus a fost mai degrabă opresor decât protector
Aceste afirmații sunt însă profund mistificatoare. În realitate, Imperiul Rus a urmărit mai ales interesele geopolitice proprii, folosind religia ortodoxă ca instrument de expansiune și influență, în special în Balcani și Orientul Apropiat. A invocat apărarea Ortodoxiei pentru a justifica intervenții militare sau presiuni diplomatice în Imperiul Otoman, dar nu a ezitat să suprime Bisericile Ortodoxe locale care nu i se supuneau.
Mai mult, chiar pe teritoriul rus, Biserica Ortodoxă a fost transformată în un aparat docil al statului, începând cu reformele lui Petru cel Mare, iar clerul ortodox din provinciile ne-ruse (Basarabia, Ucraina, Caucaz) a fost adesea supus rusificării forțate și controlului ideologic.
O retorică periculoasă și falsificatoare
Afirmațiile patriarhului Kirill sunt parte a unei campanii ideologice mai largi, prin care Rusia actuală își revendică un trecut „mesianic”, contrar evidențelor istorice. Mitul Rusiei ca apărătoare universală a Ortodoxiei ignoră persecuțiile religioase interne, distrugerea Bisericii în perioada sovietică și folosirea religiei ca instrument politic.
Această retorică nu onorează adevărul istoric, ci îl deformează, transformând memoria istorică într-un instrument de propagandă contemporană.
