De Ziua Apărătorului Patriei, Preafericitul Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, a depus o coroană de flori la Mormântul Ostașului Necunoscut din Grădina Alexandrov, lângă zidurile Kremlinul din Moscova.
La ceremonie au participat numeroși ierarhi ai Biserica Ortodoxă Rusă, printre care mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi, precum și clerici ai Moscovei, stareți și starețe ai mănăstirilor stavropighiale.
După depunerea coroanei și un moment de reculegere, a fost intonat imnul Rusiei. Ulterior, ierarhii și clerul au cântat „Veșnica pomenire” „conducătorilor și ostașilor care și-au dat viața pe câmpul de luptă pentru credință și Patrie”, iar ceremonia s-a încheiat cu defilarea companiei gărzii de onoare a Regimentului 154 Independent de Comandament „Preobrajenski”.
ADEVARULBISERICII.RO publică mesajul Patriarhului Kirill adresat militarilor Forțelor Armate ale Federației Ruse
Dragi frați și surori!
În această zi, Biserica și toți oamenii care iubesc Patria își amintesc de curajul și eroismul celor care și-au pus viața pentru Patrie, precum și de cei care și astăzi, adesea riscându-și viața, stau în apărarea Patriei noastre. Și câtă vreme va exista această slujire militară, care cere de la om, în caz de necesitate, să dea pentru alții ceea ce are mai scump, viața, atâta vreme va exista un stat puternic și, mai mult decât atât, atâta vreme se va păstra însuși conceptul de jertfă eroică.
Cuvintele „jertfă eroică” și „mișcare” au aceeași rădăcină, am vorbit în repetate rânduri despre aceasta și o repet și acum. Fiecare care astăzi apără Patria, care depune jurământul, conștientizează că acest jurământ poate cere de la el ceea ce este mai important și mai necesar — sănătatea și chiar însăși viața. Dar oamenii dau un astfel de jurământ, obligându-se să-și apere poporul și Patria.
Aceasta este cea mai mare slujire și este îmbucurător că în Rusia contemporană din nou s-a acordat atenție Forțelor Armate și bunăstării celor care stau în apărarea Patriei. Credem că așa va fi și în continuare: se vor întări Forțele noastre Armate, va fi asigurată bunăstarea celor care au depus jurământul și au declarat disponibilitatea de a sluji Patriei chiar până la moarte. Și dacă noțiunea de jertfă eroică și disponibilitatea de a apăra Patria se vor păstra în poporul nostru, atunci și poporul se va păstra ca suveran, și statul se va păstra ca independent.
De slujirea militară depinde însăși existența Patriei, iar de aceea Forțele Armate trebuie să fie la înălțimea chemării lor. Ele trebuie să fie mobilizate, trebuie să fie înarmate, trebuie să fie disciplinate, trebuie să fie educate în disponibilitatea de a-și da viața pentru Patrie. Astăzi toate acestea au loc și, dea Dumnezeu, ca valorile legate de slujirea militară să se păstreze întotdeauna în poporul și în țara noastră.
Știm că, relativ recent după măsura istorică, militarii, precum și toate organizațiile de forță, nu se bucurau de respectul pe care îl merită. Acele vremuri au trecut și, nădăjduim, nu se vor mai întoarce niciodată. Iar slujirea voastră, fără de care, repet încă o dată, nu poate exista o Rusie independentă și suverană, să se întărească și să se desăvârșească. Iar pentru ca Forțele noastre Armate să fie puternice, este necesar ca foarte puternic să fie duhul celor care depun jurământul și sunt gata să slujească în Forțele Armate, apărând Patria și bunăstarea poporului lor.
Vă felicit și fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să rămână peste voi, peste familiile voastre, peste rudele și apropiații voștri, întărindu-vă puterile și apărându-vă de orice vrăjmaș văzut și nevăzut. Dumnezeu să vă păzească!”
Ulterior, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat clerului:
”Întotdeauna, potrivit tradiției, și pe voi, dragii mei vlădici, părinți, frați, maici starețe, surori, vă felicit cu această zi.
Biserica a fost întotdeauna alături de armată. În primul rând pentru că munca militară și slujirea militară sunt legate de riscul pentru viață, iar pentru a risca viața, omul trebuie să fie puternic în duh. Din vechime, alături de ostași a fost întotdeauna preotul și, cât timp a fost așa, oastea noastră a fost de neînvins. Chiar și în timpul dominației ateismului militant, ostașii se adresau preotului în cele mai grele momente ale vieții lor, pentru că Biserica a fost întotdeauna alături de cei care erau gata să-și dea viața pentru Patrie, care se aflau în primejdie de moarte apărând Patria.
Consider că și pe viitor trebuie să fim gata să sprijinim duhovnicește Forțele noastre Armate, să-i educăm pe ostașii care mărturisesc Ortodoxia în credința ortodoxă, în iubirea față de Patrie, în fidelitatea față de jurământ. Dar cel mai important este ca noi înșine să fim la înălțimea slujirii Patriei. Iar deoarece aceasta este legată nemijlocit de porunca iubirii față de aproapele, împlinindu-ne datoria față de Patrie, împlinim în același timp și porunca dumnezeiască, și să ne întărească pe toți Domnul în slujirea lui Dumnezeu, a Bisericii și a Patriei noastre!”
