În Pansfântul Patriarhial Naos „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Fanar (Constantinopol), a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească în sobor de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, împreună cu Preafericitul Părinte Daniil, Patriarhul Bulgariei și Mitropolit al Sofiei, aflat în vizită oficială la Patriarhia Ecumenică.
În cuvântarea rostită după slujbă, Patriarhul Bartolomeu a reliefat vechimea și profunzimea legăturilor dintre Patriarhia Ecumenică și poporul bulgar, arătând că acestea coboară până în secolul al IX-lea, în vremea Sfântului Fotie cel Mare, care a arătat interes „deosebit și concret” pentru creștinarea slavilor. A fost evocată figura conducătorului bulgar Boris, botezat cu numele Mihail, prezentat ca „fiu duhovnicesc” al Sfântului Fotie, cu formulări patristice memorabile despre nașterea duhovnicească prin credință.
Totodată, Patriarhul Ecumenic a subliniat că, deși în istorie au existat tensiuni și „fluctuații dureroase” în relațiile interbisericești, „filtrul iubirii în Hristos” nu s-a diminuat, iar legătura sufletească a rămas vie: „mădulare unii altora suntem”, uniți în credință, în experiența Duhului Sfânt și în nădejdea mântuirii.
Economia și mărturia credinței în spațiul public
Într-un pasaj cu rezonanță contemporană, Patriarhul Bartolomeu a amintit că de la 1 ianuarie Bulgaria intră în „ciclul economic al euro”, iar moneda euro a țării va purta în relief chipul Sfântului Ioan de Rila. Gestul a fost prezentat ca o mărturie publică a legăturii dintre identitatea națională și credința ortodoxă, dar și ca un avertisment: economia nu poate fi înțeleasă ca „autonomă”, condusă de algoritmi și calcule reci, ci trebuie raportată la Iconomia dumnezeiască a iubirii, la respectul față de om și la valorile spirituale.
Patriarhul Daniel: rolul Fanarului și vocația sinodală a unității
În răspunsul său, Patriarhul Bulgariei a accentuat că Patriarhia Ecumenică exercită un rol „coordonator prin excelență” în efortul comun de răspândire a Evangheliei, invocând tradiția Tronului Sfântului Andrei și mărturia marilor ierarhi ai Constantinopolului. A reamintit că din această „izvoară curată” a credinței ortodoxe poporul bulgar a primit Sfântul Botez în secolul al IX-lea, iar aceste realități rămân adânc întipărite în conștiința bisericească și în memoria națională.
Au fost prezenți numeroși ierarhi ai celor două Biserici, clerici, arhonde și credincioși din Constantinopol și pelerini din străinătate. După cuvântări, cei doi Întâistătători au schimbat daruri comemorative, iar Patriarhul Bulgariei a oferit și un fragment din sfintele moaște ale Sfântului Eftimie, Arhiepiscop al Târnovei și Patriarh al Bulgariei.
ADEVARULBISERICII.RO publică discursul integral al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu:
”Preafericite Mitropolit al Sofiei și Patriarh al întregii Bulgarii, prea iubite nouă frate și împreună-slujitor, domnule Daniel!
Cinstită ceată a ierarhilor,
Înălțați reprezentanți ai autorităților diplomatice,
Preacuvioși clerici de toate treptele,
Preacinstiți Arhonde,
Evlavios popor credincios!
„Dănțuiesc îngerii toți în cer și se bucură astăzi; saltă întreaga făptură pentru Mântuitorul Domn născut în Betleem; căci toată rătăcirea idolilor a încetat și Hristos împărățește în veci!”
În această mare bucurie a Bisericii pentru slăvita Naștere a Dumnezeiescului-Om, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe care o prăznuim de ieri, o a doua bucurie se adaugă astăzi pentru Stăpâna Sfântă și Marea Biserică a lui Hristos din Constantinopol, prin vizita pașnică în sânul ei a Preafericitului Mitropolit al Sofiei și Patriarh al întregii Bulgarii, domnul Daniel.
Bine ați venit, Preafericite și prea iubit frate întru sfințenie, împreună cu cinstita Voastră însoțire, în sfintele curți ale Maicii și Hrănitoarei comune ale tuturor! Ați venit la ale Voastre și ca pe un frate al nostru vă primim! Vă întâmpinăm cu simțăminte calde de înaltă cinstire în acest Fanar sfințit și totodată martiric!
Legăturile sacre ale Patriarhiei Ecumenice cu poporul bulgar sunt, după cum se știe, străvechi, ajungând până în secolul al IX-lea și până la slăvita patriarhie a vestitului Patriarh Ecumenic, Sfântul Fotie cel Mare, care a arătat interes deosebit și concret pentru creștinarea neamurilor slave. Conducătorul de atunci al bulgarilor, Boris, botezat și primind numele Mihail, a fost fiu duhovnicesc al Sfântului Fotie, care îl numea „preaslăvit și iubit fiu al său, naștere nobilă și autentică a propriilor sale dureri duhovnicești”.
Aceleași cuvinte ale Patriarhului Fotie către Boris-Mihail poate să le rostească, cu smerită mândrie duhovnicească, Biserica Constantinopolului pentru întregul popor evlavios al Bulgariei! Și da, au existat, uneori, prin invidie și lucrare a celui rău, fluctuații tulburătoare în relațiile noastre interbisericești, de fiecare dată foarte dureroase, datorate de obicei unor factori și intervenții din afara Bisericii; însă, cu toate acestea, filtrul iubirii în Hristos nu s-a micșorat nicidecum, iar legătura noastră sufletească nu a încetat niciodată!
„Mădulare unii altora suntem”, uniți nedespărțit și neîmpărțit în credința și mărturisirea comună, în experiența comună a Duhului Sfânt și în nădejdea comună a vieții veșnice în Hristos și a mântuirii. Și „cine ne va despărți de iubirea lui Hristos: necazul, strâmtorarea, prigoana… primejdia ori sabia?” Împreună cu Apostolul Pavel suntem încredințați că „nici moartea, nici viața… nici cele de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, cea în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom. 8, 35 și 38-39).
Rugăciunile neîncetate către Dumnezeu și mijlocirile pentru noi ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a cărei Sobor o prăznuim astăzi, precum și ale Sfinților: Fotie cel Mare, Chiril și Metodiu cei întocmai cu Apostolii, Boris, Enravota, Clement al Ohridei, Naum al Preslavei, Teofilact al Bulgariei, Eftimie al Târnovei, Ioan de Rila și ale celorlalți sfinți comuni și ocrotitori cerești, ne-au condus, după furtună, la acea mare bucurie din 1945, pe vremea fericitului nostru înaintaș Patriarhul Ecumenic Veniamin, adică la restabilirea deplină a comuniunii noastre bisericești prin ridicarea schismei de dureroasă amintire; iar mai târziu, în iulie 1961, pe vremea Patriarhului Atenagora, la recunoașterea canonică deplină a vredniciei patriarhale a Preasfintei Biserici a Bulgariei.
Pecetea acelor mari și pline de bucurie evenimente a fost vizita oficială pașnică a fericitului Patriarh al Bulgariei, Chiril, aici, în 1962, și slujirea împreună cu fericitul Patriarh Ecumenic Atenagora. Au urmat binecuvântatele patriarhii ale fericiților Patriarhi ai Bulgariei Maxim și Neofit, în timpul cărora bunele noastre relații interbisericești s-au lărgit și s-au întărit și mai mult.
Și noi am făcut vizite oficiale corespunzătoare în Bulgaria și am atins cu mâna autenticitatea sentimentelor bune față de noi, precum și evlavia și dragostea clerului și a poporului Bisericii de acolo față de Maica Biserică a Constantinopolului, primind întotdeauna o primire caldă și o ospitalitate de seamă!
Și când o dezbinare internă a tulburat, cum nu se cuvenea, stabilitatea și unitatea Bisericii Bulgariei, fiind chemați potrivit de fericitul Patriarh Maxim, am grăbit cu datorie și am convocat, potrivit rânduielilor și privilegiilor canonice ale acestui Tron Apostolic și Ecumenic, în 1998, sub președinția noastră, Marea și Supra-deplina Adunare Sinodală a Bisericilor Ortodoxe pentru rezolvarea acestei chestiuni arzătoare; lucru care, cu ajutor dumnezeiesc, s-a împlinit. Iar astăzi, rănile acelei schisme fiind vindecate și pacea bineplăcută lui Dumnezeu ținând în iubire, în Bulgaria există o singură turmă și un Păstor, vrednic și iubitor de Dumnezeu: Preafericirea Voastră, iubite frate, domnule Daniil. Slavă lui Dumnezeu pentru toate acestea!
Și iată, astăzi, când încă răsună viu cântarea îngerească: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, cei doi Întâistătători împreună, asemenea smeriților păstori ai Betleemului, aducem închinarea noastră evlavioasă și a Bisericilor pe care le păstorim înaintea Pruncului nou-născut, Emanuel, Dumnezeul Păcii și al Iubirii, în această iesle duhovnicească a Pansfântului Naos Patriarhal al Sfântului Gheorghe.
Și închinându-ne lui Hristos, reînnoim înaintea Lui, cu sinceritate de inimă, dorința noastră comună nestrămutată pentru o conviețuire frățească pașnică în numele Său și o colaborare armonioasă, în cinste și iubire reciprocă, pentru unitatea credinței, pentru întărirea trupului Bisericii, pentru sfințirea credincioșilor, pentru păstrarea sigură a prețioasei noastre moșteniri părintești comune și pentru o mărturie creștină mai bună și mai convingătoare în lumea contemporană încercată în atâtea feluri.
Acestea, în locul Darurilor Magilor, le aducem smerit Celui înfășat, Soarelui Dreptății. În același duh se închină împreună cu noi Regelui născut și iubiții noștri împreună-slujitori, ierarhii aleși ai ambelor Biserici, cei din rândul slujitorilor altarului, precum și poporul creștin care se roagă împreună. Și văzând aceasta, „dănțuiesc îngerii toți în cer și se bucură astăzi”!
Știm, Preafericite, că de la 1 ianuarie viitor Bulgaria intră în ciclul economic al euro. Și surpriza plăcută a tuturor este că moneda euro a țării Voastre va purta în relief chipul Sfântului Ioan de Rila! Aceasta mărturisește în chip de sărbătoare și subliniază legătura indestructibilă a neamului bulgar cu sfânta noastră Credință Ortodoxă.
Totodată, oferă o mărturie puternică: economia nu poate fi concepută ca autonomă și mișcată de algoritmi și calcule reci, ci trebuie să aibă raportare la Iconomia dumnezeiască a iubirii și a respectului față de om, al cărui scop nu este doar acoperirea nevoilor pământești, ci sfințirea și îndumnezeirea după har. Lucrurile omenești nu lucrează spre adevăratul folos al omului atunci când se desfășoară fără respect față de valorile spirituale. O „economie autonomă”, care îl ignoră pe Dumnezeu și destinul veșnic al omului, conduce inevitabil la destrămarea coeziunii sociale și, în cele din urmă, nu favorizează nici progresul economic înțeles corect.
Bulgaria, prin lăudabila alegere a acestei monede, transmite familiei europene și dincolo de ea mesajul concepției creștine despre bani, care nu este îmbogățirea egoistă, ci lucrarea iubirii: iubirea Dumnezeului întrupat, pe care a trăit-o pe deplin și a propovăduit-o Sfântul Ioan de Rila, cel ce a refuzat aurul darului împărătesc îmbelșugat. Acesta a fost, de fapt, și mesajul monedelor bizantine, care adesea înfățișau pe o față chipul Mântuitorului Hristos. Nu ne rămâne decât să lăudăm această inițiativă vrednică de urmat a patriei Voastre și să dorim ca frumosul ei mesaj să fie pe deplin și cât mai larg înțeles!
În orașul nostru, Preafericite, ca și în alte locuri ale acestei țări, între credincioși de diferite origini, viețuiesc și mulți creștini ortodocși de origine bulgară, care, asemenea celorlalți, se bucură de toată grija, ocrotirea și purtarea de grijă pastorală a Patriarhiei Ecumenice, cu respect față de limba lor și față de orice altă particularitate tradițională; ca fii prea iubiți și doriți ai Maicii Biserici, fără nici o deosebire. „Nu mai este iudeu nici elin” aici, ci toți suntem „una în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28), departe de orice discriminare.
Veți constata aceasta și personal, mai ales la Sfânta Liturghie Patriarhală de mâine în biserica alăturată a Sfântului Ștefan. Sub grija pastorală neîmpuținată a Arhiepiscopului Constantinopolului – Noua Romă și sub buna îndrumare a preotului slujitor al comunității, Preacuviosul Arhimandrit al Tronului nostru Ecumenic, domnul Haralambos Nichev, credincioșii bulgarofoni de aici sporesc duhovnicește și social în această țară, cinstind moștenirea și tradiția lor. Iar membri de seamă ai comunității lor au fost cinstiți pe drept cu demnități deosebite ale Maicii Biserici.
Sfântul și întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, a cărui aniversare a 1700 de ani am prăznuit-o în multe feluri în anul care s-a încheiat, ne-a dat mari mesaje de unitate în adevărul credinței și în exactitatea dogmei ortodoxe. Părinții noștri ne arată calea și pentru astăzi, și pentru mâine. „Spunând adevărul în iubire” (Efes. 4, 15), „într-un cuget, același gând având” (Filip. 2, 2), suntem chemați să dăm mărturia lui Iisus Hristos lumii contemporane, care se zbate în multă necunoaștere a adevărului, și care este încercată greu de nedreptăți, războaie, dezbinări, lupte și certuri: ca adevărați ucenici ai Lui, ca „lumină a lumii” (Matei 5, 14), ca „sare a pământului” (Matei 5, 13), după cuvintele Sale. Suntem încredințați că în acest duh vom merge împreună și în fața chestiunilor mai generale bisericești, canonice și teologice ale zilelor noastre, privind numai la Cel ce Se numește pe Sine Calea, Adevărul și Viața și la „zidirea trupului” Său (Efes. 4, 12), spre mântuirea și sfințirea multora.
Cu aceste gânduri, iubiților, îl primim din nou, cu căldură de iubire și cu plinătate de cinstire, pe Preafericitul frate Patriarhul Bulgariei, cel mai tânăr ca vârstă dintre Patriarhii ortodocși, dar „bătrân” în înțelepciune, domnul Daniel, și pe cinstita sa însoțire.
Cel născut în peșteră și așezat în iesle pentru mântuirea noastră, Unul-Născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, să fie în mijlocul nostru, Preafericite frate întru sfințenie! Și este, și va fi în toate zilele! Amin!”
ADEVARULBISERICII.RO publică discursul rostit de Preafericitul Părinte Daniil, Patriarhul Bulgariei:
”Sanctitatea Voastră,
Înaltpreasfințiți,
Preasfințiți,
Înălțate domnule Director al Direcției pentru Culte a Consiliului de Miniștri al Republicii Bulgaria,
Preacinstite domnule Președinte al Fundației bisericilor ortodoxe bulgare din Constantinopol și Adrianopol,
Cinstiți părinți,
Iubiți frați în Domnul,
Preaslăvitul și marele Apostol al neamurilor, Sfântul Pavel, în prima sa epistolă către credincioșii din Tesalonic ne îndeamnă: „Întru toate mulțumiți; că aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Iisus pentru voi” (1 Tes. 5, 18). Astfel și noi, mai înainte de toate, dorim să mulțumim lui Dumnezeu și Sanctității Voastre pentru această unică bucurie duhovnicească de a sluji astăzi împreună, săvârșind Sfânta Euharistie în Pansfântul Naos Patriarhal al Marii Biserici a lui Hristos.
Jertfa euharistică sfântă și fără de sânge, pe care o aducem lui Dumnezeu după porunca Unuia-Născut Fiului Său (cf. Luca 22, 19), este atât miezul și centrul statornic al vieții Bisericii și confirmarea participării noastre la Trupul Său – adică la Sfânta Biserică –, cât și o dovadă vizibilă și o mărturie limpede despre unitatea, unirea în cuget și colaborarea noastră.
Marele părinte al Bisericii, înaintașul Sanctității Voastre pe Tronul Ecumenic, Arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că „numele Bisericii nu este nume de despărțire, ci nume de unire și de înțelegere” (PG 61, 13). Cuvintele sale, care răsună ca o trâmbiță purtătoare de duh de-a lungul veacurilor, exprimă totodată unanimitatea Părinților și a Învățătorilor Bisericii și rămân actuale până astăzi, când unitatea bisericească se confruntă cu provocări răsunătoare și este din nou pusă la încercare.
Credem cu tărie că vizita smereniei noastre aici, la Maica Biserică, la Tronul întâi al Ortodoxiei, va contribui la strângerea și întărirea acestei unități întemeiate de Dumnezeu. Iată scopul nostru și dorul inimii noastre!
Noi ne aducem mereu aminte și ne hrănim cu inspirație din cuvintele lui Ioan Gură de Aur, potrivit cărora: „dregătoriile vieții de acum par mai mari atunci când ajung la unul singur; dar în cele duhovnicești este invers: atunci strălucește cinstea, când are mulți părtași la întâietate și când cel ce participă nu este unul, ci are mulți care se bucură de aceleași” (PG 50, 509). Adică atunci când trăim uniți între noi în iubirea sinodală, care este dăruirea reciprocă și reciprocitatea dialogică a împreună-fi(in)ței (pr. Nicolae Ludovikos), atunci trăim cu adevărat în Biserică.
În această zi, imediat următoare marii zile a Nașterii lui Hristos, prăznuim Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: în imne și doxologii o lăudăm și o cinstim pe Maica Domnului, pe care o recunoaștem ca pe cel mai de preț rod al neamului omenesc, ca pe aceea care a contribuit hotărâtor la marele fapt al Întrupării și astfel a adus nouă răscumpărarea și mântuirea.
Slujba de astăzi ne îndeamnă la lauda Maicii lui Dumnezeu: „Veniți să o lăudăm pe Maica Mântuitorului!”. Simțim o recunoștință deosebită pentru această ocazie de a o lăuda pe Născătoarea de Dumnezeu împreună cu voi toți, în acest oraș acoperit și păzit de Maica Domnului, în care s-au petrecut unele dintre cele mai minunate arătări ale grijii ei materne, blânde și iubitoare, pentru întreg neamul omenesc.
Cu inimi zdrobite și cu rugăciuni stăruitoare ne îndreptăm astăzi din nou către ea, ca să mijlocească la Fiul ei și Dumnezeul nostru pentru noi toți și pentru Bisericile noastre, precum și pentru toți oamenii aflați în această lume dezbinată și fărâmițată de contradicții și conflicte. Maica lui Dumnezeu să mijlocească înaintea Fiului ei, ca pe pământ să se statornicească o pace desăvârșită și dreaptă și să se rezolve toate conflictele, cu respect deplin față de drepturile tuturor celor implicați și ale tuturor oamenilor.
În vremea de astăzi, când fărădelegea crește repede, când „s-au răsculat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni” (Ps. 2, 1) împotriva voii lui Dumnezeu, vedem că viața omenească și demnitatea persoanei umane sunt tot mai mult devalorizate, iar lumea noastră se clatină sub puterile nimicitoare ale întunericului. Biserica noastră Ortodoxă este chemată cu și mai multă tărie să-și înalțe glasul într-o mărturie comună despre lumină și pace, pe care Hristos ni le-a adus prin Nașterea Sa; despre Noul Legământ a iubirii lui Dumnezeu, pe care ni l-a lăsat învățând; despre pocăința adâncă, care poate să ne conducă la schimbarea lăuntrică la care Hristos ne-a chemat în zilele vieții Sale pământești; și, în cele din urmă, despre acea biruință prin care, o dată pentru totdeauna, a călcat răul și moartea și ne-a făcut părtași și vestitori ai Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu.
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului îndeplinește rolul coordonator prin excelență în strădaniile noastre zilnice pentru răspândirea Evangheliei credinței noastre, „credința odată predată sfinților” (Iuda 1, 3). Tronul Sfântului Andrei, Întâiul Chemat, este împodobit de-a lungul veacurilor de întâistătători iubitori de Dumnezeu: de mari ierarhi și învățători ecumenici ai Bisericii – Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur –, de sfinți patriarhi care au luptat cu putere pentru curăția credinței – Proclu și Flavian, Gherman și Tarasie, Nichifor și Metodie –, de misionari zeloși – Fotie și Ignatie –, precum și de isihaștii Calist și Filotei Kokkinos.
Este luminată astfel de toată ceata sfinților și ierarhilor ai Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos. O Biserică mărturisitoare și martirică, care și astăzi, în unitate sinodală cu celelalte Biserici Ortodoxe locale, păstrează deplinătatea adevărului, ținând sus făclia credinței și a evlaviei (Matei 5, 15).
De aici, din această sursă curată și neamestecată a credinței ortodoxe, în a doua jumătate a secolului al IX-lea, poporul bulgar, sub conducerea prințului întocmai cu Apostolii și iubitor de Dumnezeu, Boris Mihail, a primit Sfântul Botez. De aici strămoșii noștri au primit mai întâi episcopi și preoți și au fost învățați cum se cuvine să se închine lui Dumnezeu și cum să trăiască potrivit Noului Său Legământ. Aici a fost binecuvântată mai întâi marea misiune a Sfinților frați întocmai cu Apostolii, Chiril și Metodiu. Aici se află începutul Preasfintei Biserici Bulgare, ca fiică întâi născută a Patriarhiei Constantinopolului. Și, indiferent de peripețiile și schimbările istorice, toate acestea rămân adânc întipărite în conștiința noastră bisericească și în memoria națională.
Sanctitatea Voastră,
Îngăduiți-mi, în încheiere, să vă asigur încă o dată, personal și în numele ierarhiei, al sfântului cler și al poporului lui Dumnezeu al Patriarhiei Bulgariei, de iubirea noastră frățească și de cel mai adânc respect față de Sanctitatea Voastră, precum și față de venerabila Patriarhie Ecumenică a Constantinopolului. Vă dorim din toată inima sănătate neclintită, putere de la Dumnezeu și râvnă apostolică în slujirea Voastră!
Îi cunoașteți, desigur, pe înaintașii noștri adormiți, Patriarhii Maxim și Neofit, cu care, legați prin iubire frățească reciprocă, împărtășeați și viziuni comune despre misiunea și slujirea Bisericii noastre Ortodoxe în lumea contemporană.
Primiți, Sanctitatea Voastră, și iubirea noastră în Hristos, precum și asigurarea că dorim sincer ca această bună tradiție să continue și în zilele slujirii încredințate nouă de Dumnezeu.”
