Vineri, 5 decembrie 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei, a avut loc spectacolul cultural-artistic „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, organizat de Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Evenimentul a fost desfășurat în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae și s-a bucurat de prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a reprezentanților Inspectoratului Școlar, a protoierilor, preoților, profesorilor, elevilor și părinților.
Sfântul Nicolae – însoțitor pe drumul Postului Crăciunului
În deschiderea manifestării, Patriarhul României a adresat un cuvânt de binecuvântare, subliniind legătura dintre perioada postului, sărbătoarea Nașterii Domnului și cinstirea Sfântului Ierarh Nicolae:
„În aceste zile binecuvântate de post și așteptare, când Biserica noastră se pregătește să-L întâmpine pe Pruncul Iisus în ieslea din Betleem, pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae ne aduce în suflet bucurie și lumină. (…) Sfântul Nicolae este, în chip tainic, însoțitorul nostru pe drumul Postului Crăciunului, povățuitor către peștera în care va răsări Soarele dreptății, Iisus Hristos.”
Patriarhul a reamintit că Sfântul Nicolae este, dintru începuturi, ocrotitor al copiilor și al celor neajutorați, dar și pildă de mărturisire a credinței pentru ierarhi, preoți și credincioși din toate vremurile.
Dreapta credință, blândețea inimii și viața curată
Preafericirea Sa a explicat, pornind de la troparul sfântului, că „îndreptător al credinței”, „chip al blândeților” și „învățător al înfrânării” sunt trei virtuți esențiale pe care Sfântul Nicolae le-a trăit deplin și pe care le transmite ca moștenire spirituală:
„Iată, așadar, trei virtuți esențiale pe care sfântul le-a cultivat și le-a trăit cu toată ființa sa și pe care ni le transmite, astăzi, drept moștenire: dreapta credință, blândețea inimii și viața curată.”
Viața Sfântului Nicolae a fost prezentată ca o lecție vie despre smerenie și generozitate, Patriarhul amintind că marele ierarh s-a socotit doar administrator al bunurilor primite de la Dumnezeu, pe care le-a transformat în daruri pentru cei săraci:
„Sfântul a dovedit că darurile primite de la Dumnezeu se înmulțesc atunci când sunt împărțite cu semenii noștri și că, uneori, ajungem săraci și pentru că nu știm să dăruim și altora ceea ce am primit.”
Milostenia discretă – punte de lumină și speranță
Patriarhul Daniel a evocat fapta milostivă faimoasă a Sfântului Nicolae, care a salvat de la degradare morală trei fete sărace, prin pungi de galbeni aruncate în taină, noaptea, la fereastra casei lor:
„Această faptă de milostenie ascunsă, ferită de ochii lumii, ne amintește de porunca Domnului Iisus Hristos: «Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta (…)» (Matei 6, 3-4).”
În cuvântul său, Preafericitul Părinte Daniel a arătat că milostenia sfântului răscumpără suflete, redă demnitatea chipului dumnezeiesc din om și transformă „bezna sărăciei în lumină a speranței”.
Au fost amintite și alte episoade din Tradiția Bisericii: salvarea celor trei ostași nevinovați de la condamnarea nedreaptă și mărturisirea de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, când Sfântul Nicolae a apărat dumnezeirea lui Hristos împotriva ereziei lui Arie.
Chemare la bunătate statornică și dărnicie adevărată
Patriarhul a subliniat că Sfântul Nicolae nu ne învață doar gesturi punctuale de ajutorare, ci un mod de a fi:
„Sfântul Nicolae ne învață că a fi bun înseamnă, mai presus de toate, a deveni bun în chip statornic, a face din bunătate un mod de a fi, o stare lăuntrică permanentă, iar nu doar gesturi singulare de generozitate.”
În același sens, Preafericirea Sa a arătat că dărnicia adevărată nu este din prisos, ci „din puținul pe care îl avem”, știind că „mâna care dăruiește se umple mereu de binecuvântări”.
Darurile Sfântului Nicolae, a explicat Patriarhul, trebuie să ne ridice gândul de la lucrurile materiale către Hristos Însuși, pentru că darurile sfântului sunt, în adânc, daruri ale lui Dumnezeu, oferite prin mâinile unui om devenit „vas ales al harului dumnezeiesc”.
Popor mărturisitor, postitor și dăruitor
Într-un context social marcat de egoism, individualism și goană după profit, Patriarhul Daniel a evidențiat și semnificația numelui „Νικόλαος” – „popor biruitor prin virtuți” –, chemând la o vie trăire creștină:
„Într-o lume în care se cultivă egoismul și individualismul, goana după profit și îmbuibarea cu cele trecătoare, Sfântul Nicolae (…) ne îndeamnă să fim popor mărturisitor, popor postitor, popor dăruitor.”
Preafericirea Sa i-a încurajat pe cei prezenți să nu țină darurile doar pentru ei, ci să le înmulțească prin dăruire către copiii săraci, bătrâni singuri, bolnavi și întristați, către toți cei care au nevoie de un cuvânt bun sau de un semn de speranță.
„Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor” – mărturie a prezenței lui Hristos
Referindu-se la sensul adânc al evenimentului, Patriarhul a subliniat că spectacolul nu este doar un moment artistic, ci o reală mărturie de credință:
„Spectacolul de astăzi, „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, este mai mult decât un eveniment artistic; este o mărturie a prezenței și iubirii lui Hristos între noi, prin glasurile curate ale copiilor, prin colindele lor pline de candoare, prin gesturile lor de dăruire și prietenie.”
În fiecare colind, scenetă și zâmbet de copil se recunoaște, a spus Patriarhul, „lumina Sfântului Nicolae, care ne însoțește pe calea spre Betleem”.
Binecuvântare pentru copii, părinți și educatori
La final, Preafericitul Părinte Daniel a adresat mulțumiri și felicitări tuturor celor implicați: copiilor, părinților, bunicilor, profesorilor, preoților și organizatorilor:
„La final, îi felicităm pe toți copiii prezenți, care urmează să ne delecteze și să ne bucure în această seară, oferindu-ne un dar de lumină pentru sufletele noastre. De asemenea, mulțumim părinților și bunicilor care i-au crescut și i-au format, dorind ca din educația copiilor și a tinerilor să nu lipsească niciodată cel mai mare dar – credința –, adică legătura de iubire a omului cu Dumnezeu și cu sfinții Lui.”
Patriarhul a adresat aprecieri speciale învățătorilor și profesorilor de religie, preoților parohi, directorilor de școli, reprezentanților Ministerului Educației și ai Inspectoratului Școlar, precum și protoierilor și angajaților celor șase protoierii bucureștene, împreună cu întreaga echipă a Sectorului învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor și voluntarilor implicați în organizare.
ADEVARULBISERICII.RO publică mesajul integral al Patriarhului Daniel:
”Stimate domnule inspector școlar general,
PC părinți protoierei,
Preacuvioși și preacucernici părinți,
Doamnelor și domnilor profesori,
Dragi elevi și părinți,
Onorat auditoriu,
În aceste zile binecuvântate de post și așteptare, când Biserica noastră se pregătește să‑L întâmpine pe Pruncul Iisus în ieslea din Betleem, pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae ne aduce în suflet bucurie și lumină. Cunoscut în rândul celor mici drept Moș Nicolae, cel care aduce daruri și zâmbete, Sfântul Nicolae este, în chip tainic, însoțitorul nostru pe drumul Postului Crăciunului, povățuitor către peștera în care va răsări Soarele dreptății, Iisus Hristos.
Sfântul Nicolae este socotit, dintru începuturi, ocrotitor al copiilor și al celor neajutorați, precum și pildă de mărturisire a credinței pentru ierarhi, preoți și credincioși din toate vremurile. Troparul său îi zugrăvește chipul prin cuvinte pline de frumusețe duhovnicească: „îndreptător al credinței”, „chip al blândeților” și „învățător al înfrânării”. Iată, așadar, trei virtuți esențiale pe care sfântul le‑a cultivat și le‑a trăit cu toată ființa sa și pe care ni le transmite, astăzi, drept moștenire: dreapta credință, blândețea inimii și viața curată.
Viața Sfântului Nicolae este o lecție concretă despre smerenie și dărnicie sau generozitate. Socotindu‑se doar un simplu administrator al bunurilor pământești – bunuri care trebuie oferite și celor săraci sau neajutorați -, Sfântul a dovedit că darurile primite de la Dumnezeu se înmulțesc atunci când sunt împărțite cu semenii noștri și că, uneori, ajungem săraci și pentru că nu știm să dăruim și altora ceea ce am primit. Sfântul Nicolae nu a păstrat pentru sine bogățiile lumii acesteia, ci le‑a transformat în punți de iubire către cei aflați în nevoi. De aceea, el rămâne, pentru copiii de toate vârstele, un model al bunătății care nu așteaptă răsplată, al generozității care nu caută laudă.
Ne amintim, în chip deosebit, de ajutorul tainic oferit celor trei fete, al căror tată, copleșit de sărăcia aspră și ajuns la capătul puterilor, voia să le împingă spre desfrânare pentru bani. Aici, Sfântul Nicolae, alegând calea smereniei și a discreției îngerești, a aruncat pungi cu galbeni pe fereastra casei lor, în ceasul nopții, salvându‑le nu doar cinstea și viitorul pământesc, ci și demnitatea sufletului, pe care nici o bogăție materială nu o poate cumpăra. Această faptă de milostenie ascunsă, ferită de ochii lumii, ne amintește de porunca Domnului Iisus Hristos: „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într‑ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Matei 6, 3‑4). Iată antiteza profundă: în vreme ce sărăcia lumească naște disperare și umilință, milostenia sfântului – rod al bunătății sufletești – răscumpără suflete și oglindește valoarea chipului dumnezeiesc din om, transformând bezna sărăciei în lumină a speranței.
Această lumină a speranței se revarsă, totodată, și în alte fapte ale Sfântului Nicolae, deoarece Tradiția Bisericii pomenește, în aceeași măsură, despre cei trei ostași nevinovați, prinși în mrejele unei condamnări nedrepte la moarte de către un judecător orbit de putere și corupție, ostași care au fost scăpați de la moarte prin intervenția sa. Același curaj providențial a ieșit la iveală și la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde Sfântul Nicolae a apărat dreapta credință împotriva ereticului Arie, care nega dumnezeirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Așadar, pilda Sfântului Nicolae ne cheamă să cultivăm în sufletele noastre credința ortodoxă și valorile bunătății, dărniciei, curajului și smereniei vieții creștine. Sfântul Nicolae ne învață că a fi bun înseamnă, mai presus de toate, a deveni bun în chip statornic, a face din bunătate un mod de a fi, o stare lăuntrică permanentă, iar nu doar gesturi singulare de generozitate. Ne reamintește, de asemenea, că dărnicia adevărată implică a dărui cu bucurie și din puținul pe care îl avem, încredințați fiind că mâna care dăruiește se umple mereu de binecuvântări, depășind astfel simpla oferire din prisosul nostru. Tot astfel, sfințenia vieții creștine se manifestă, mai ales, prin smerenie și iubire milostivă.
În acest sens, darurile minunate pe care Sfântul Nicolae le‑a făcut celor din vremea sa, și continuă să le ofere copiilor, de diferite vârste, din toate timpurile și din toate locurile, trebuie să depășească simpla bucurie materială pe care o aduc, călăuzindu‑ne mintea și inima spre persoana sfântului și, prin el, spre Hristos Însuși. Pentru că darurile sfântului sunt, de fapt, daruri ale lui Dumnezeu, oferite prin mâinile unui om care s‑a făcut vas ales al harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, a primi un dar de la Sfântul Nicolae înseamnă, în cele din urmă, a primi o mărturie a iubirii lui Dumnezeu pentru om și un îndemn de a răspunde acestei iubiri prin propria noastră dăruire.
Într‑o lume în care se cultivă egoismul și individualismul, goana după profit și îmbuibarea cu cele trecătoare, Sfântul Nicolae – al cărui nume, Νικόλαος, înseamnă „popor biruitor prin virtuți” – ne îndeamnă să fim popor mărturisitor, popor postitor, popor dăruitor. Suntem chemați să nu ținem darurile pentru noi, ci să le înmulțim prin dăruirea lor către copiii săraci, către bătrânii singuri, către cei bolnavi și întristați, către toți cei care au nevoie de un cuvânt bun, de o faptă de milostenie sau de un semn de speranță.
Spectacolul de astăzi, „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, este mai mult decât un eveniment artistic; este o mărturie a prezenței și iubirii lui Hristos între noi, prin glasurile curate ale copiilor, prin colindele lor pline de candoare, prin gesturile lor de dăruire și prietenie. În fiecare vers rostit sau cântat, în fiecare scenetă, în fiecare zâmbet oferit și primit, recunoaștem lumina Sfântului Nicolae, care ne însoțește pe calea spre Betleem.
Să ne rugăm, așadar, ca Sfântul Nicolae să sădească în inimile tuturor copiilor semințele bunătății, ale credinței și ale frumuseții sufletești. Să‑i ajute să crească în înțelepciune și har, să devină, la rândul lor, oameni ai dăruirii și ai mărturisirii lui Hristos în lume.
La final, îi felicităm pe toți copiii prezenți, care urmează să ne delecteze și să ne bucure în această seară, oferindu‑ne un dar de lumină pentru sufletele noastre. De asemenea, mulțumim părinților și bunicilor care i‑au crescut și i‑au format, dorind ca din educația copiilor și a tinerilor să nu lipsească niciodată cel mai mare dar – credința -, adică legătura de iubire a omului cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. În aceeași măsură, îi felicităm pe învățătorii și profesorii de religie, pe preoții din parohii și pe directorii de școli, pe reprezentanții învățământului din Ministerul Educației Naționale și din Inspectoratul Școlar, pe părinții protopopi sau protoierei și pe toți angajații celor șase protoierii bucureștene, pe părintele Liviu Nechita, împreună cu toți colaboratorii săi, care au pus la dispoziție acest spațiu de desfășurare a spectacolului, și pe membrii Sectorului învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, organizatorii acestui eveniment, dimpreună cu voluntarii, colaboratorii și sponsorii lor.
Vă dorim tuturor celor prezenți sănătate și mântuire, pace și bucurie, întru mulți și binecuvântați ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit la Spectacolul cultural‑artistic „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor”, organizat de Sectorul învățământ şi activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, vineri, 5 decembrie 2025.”
