Patriarhul Daniel a transmis un mesaj de condoleanțe la slujba de înmormântare a părintelui Ioan Pițura, fost vicar general al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, evocând cei 31 de ani în care acesta a condus Vicariatul și ampla sa activitate pastorală, misionară, culturală, edilitară și filantropică.
Părintele Ioan Pițura a trecut la cele veșnice la vârsta de 79 de ani, după o slujire în care a contribuit la înființarea unor mănăstiri și parohii, construirea a numeroase biserici și case parohiale și păstrarea limbii ucrainene în cult și în predarea religiei.
„Trecerea la cele veșnice a părintelui Ioan Pițura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România”, a transmis Patriarhul României.
Patriarhul Daniel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit”
Patriarhul Daniel și-a început mesajul cu mărturisirea Sfântului Apostol Pavel din Epistola a doua către Timotei: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit!”.
În lumina acestor cuvinte, Patriarhul a evocat „bogata și rodnica activitate pastoral-misionară, cultural-educațională, edilitară și social-filantropică” a fostului vicar.
Născut la 1 februarie 1947, în Crăciunești, județul Maramureș, într-o familie de credincioși, Ioan Pițura a urmat Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, iar în 1972 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.
A fost hirotonit preot în 1968, slujind inițial în Parohia Văleni, iar din 1974 în Parohia Ortodoxă Ucraineană Ruscova, pe care avea să o păstorească timp de 47 de ani, până la pensionarea din august 2021.
Trei mănăstiri și zece parohii noi în timpul celor 31 de ani de conducere
Una dintre cele mai importante componente ale mesajului Patriarhului Daniel privește dezvoltarea Vicariatului Ortodox Ucrainean în perioada în care părintele Ioan Pițura s-a aflat la conducerea acestuia.
Între 1978 și 1990, clericul a fost protopop al Protopopiatului Ortodox Ucrainean de coordonare, iar în martie 1990, odată cu reînființarea Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, a devenit vicar general.
În cei 31 de ani de slujire în această responsabilitate au fost înființate trei mănăstiri ucrainene – două de călugări și una de călugărițe – și zece parohii noi.
Au fost construite, de asemenea, 17 biserici, 12 case parohiale și trei case monahale.
Părintele Ioan Pițura a îndrumat și sprijinit numeroși tineri care au ales să urmeze studii teologice în România și Ucraina.
Patriarhul Daniel evocă eforturile părintelui Ioan Pițura pentru păstrarea limbii ucrainene
Fostul vicar a acordat o atenție specială păstrării identității lingvistice a comunităților ortodoxe ucrainene din România.
El a depus eforturi pentru ca orele de religie ortodoxă din localitățile cu populație ucraineană să fie predate în limba ucraineană și a făcut parte din comisiile de evaluare organizate de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș pentru profesorii de religie care predau în această limbă.
Activitatea sa s-a extins și în domeniul editorial. Părintele Ioan Pițura a susținut publicarea revistei „Binevestitorul” a Vicariatului și a fost primul redactor-șef al acesteia, între 2006 și 2011.
A coordonat publicarea unei Cărți de Rugăciuni în limba ucraineană încă din 1975 și, timp de 45 de ani, între 1975 și 2020, a editat calendarul de perete în limba ucraineană.
Patriarhul Daniel a amintit și preocuparea fostului vicar pentru tipărirea cărților de cult și de rugăciuni necesare credincioșilor ucraineni.
47 de ani preot în Parohia Ruscova
O mare parte din viața părintelui Ioan Pițura a rămas legată de Ruscova.
În cei 47 de ani în care a fost paroh aici, a coordonat lucrări importante pentru dezvoltarea comunității. Biserica a trecut prin reparații capitale și a fost târnosită în 1979, casa parohială a fost construită în 1981, iar în 2002 a fost ridicat Altarul de vară.
Între 1992 și 1998, părintele Ioan Pițura a coordonat construirea Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Ruscova-Oblaz.
În 2015 a început și construirea noii biserici parohiale „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Proroc Ilie” din Ruscova-Centru.
Activitatea sa a avut și o importantă dimensiune filantropică. A sprijinit financiar parohiile Protopopiatului Ortodox Ucrainean Lugoj, Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Sighetu Marmației, alte comunități bisericești și familii aflate în dificultate.
Patriarhul Daniel i-a acordat mai multe dintre cele mai importante distincții ale Patriarhiei Române
Activitatea părintelui Ioan Pițura a fost recunoscută de-a lungul anilor prin numeroase ranguri și distincții bisericești.
Patriarhul Teoctist i-a acordat Crucea Patriarhală în 1999.
Patriarhul Daniel a amintit că, în 2014, i-a conferit Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, în 2017 Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, iar în 2018 Crucea Patriarhală, în ediția inaugurată în 2008, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române.
Tot în 2018, cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale, părintele Ioan Pițura a primit Diploma și Medalia sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului.
În 2021 a fost distins cu Ordinul „Sfântul Apostol Andrei”, iar în 2023 cu Diploma și Medalia omagială dedicate Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice.
Patriarhul Daniel: Moartea părintelui Ioan Pițura, „o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România”
În încheiere, Patriarhul României a evidențiat rolul pe care părintele Ioan Pițura l-a avut în viața ortodocșilor ucraineni din România.
„Trecerea la cele veșnice a părintelui Ioan Pițura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România îndoliată în aceste zile, dar cu multă speranță că sufletul lui se odihnește în Împărăția cerurilor, deoarece el a condus Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă credință, demnitate, responsabilitate și dăruire, cu timp și fără timp, vreme de 31 de ani”, a transmis Patriarhul Daniel.
Preafericirea Sa a adresat cuvinte de întărire soției părintelui, Eleonora-Viorica, fiicelor Maria și Virginia, nepoatei Mădălina-Maria, ginerelui Adrian și credincioșilor ortodocși din Ruscova.
„Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Care prin Cruce și Înviere a adus bucurie la toată lumea, să odihnească sufletul robului Său preotul Ioan în ceata vrednicilor Săi slujitori ai Sfintelor Altare, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”, a transmis Patriarhul României.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral mesajul transmis de Patriarhul Daniel cu prilejul slujbei de înmormântare a preacucernicului preot Ioan Piţura, fost vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean, luni, 14 septembrie 2026.
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit!” (2 Timotei 4, 7)
Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel ni le amintim atunci când privim bogata şi rodnica activitate pastoral-misionară, cultural-educațională, edilitară şi social- filantropică a preacucernicului părinte Ioan Pițura, fost vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean, mutat din viaţa pământească la viaţa cerească veşnică în ziua de vineri, 11 septembrie 2026.
Născut într-o familie de oameni harnici şi credincioși, din părinţii Vasile și Maria, în localitatea Crăciunești, județul Maramureș, la 1 februarie 1947, părintele Ioan Piţura şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu și a comunității Vicariatului Ortodox Ucrainean.
Între anii 1963 și 1968 a urmat şi a absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, iar în anul 1972 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.
La 21 iulie 1968, tânărul teolog Ioan s-a căsătorit cu domnișoara Eleonora-Viorica Servada, iar în același an a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Văleni, Protopopiatul Ortodox Român Sighetu Marmației, unde a slujit până în anul 1974.
În perioada slujirii ca preot paroh la Văleni, a realizat reparații capitale la biserica și casa parohială, în urma acestor lucrări biserica fiind târnosită, în anul 1974.
În anul 1974 a fost transferat la Parohia Ortodoxă Ucraineană Ruscova, pe care a păstorit-o timp de 47 de ani, până în luna august 2021, când s-a pensionat. În această parohie a realizat numeroase lucrări de construcție și reparație. A construit casa parohială în anul 1981 și a efectuat reparații capitale la biserică, aceasta fiind târnosită în anul 1979. În anul 2002, a construit Altarul de vară al bisericii parohiale din Ruscova.
Între anii 1992 și 1998 a coordonat construcția Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Ruscova-Oblaz, iar în anul 2015 a început construcția noii biserici parohiale „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Proroc Ilie” din Ruscova-Centru.
De asemenea, ca preot paroh al Parohiei Ruscova, a sprijinit financiar parohiile Protopopiatului Ortodox Ucrainean Lugoj, Liceul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Sighetu Marmației, precum și alte parohii din țară și familii nevoiașe, ori de câte ori i se cerea ajutorul.
Între anii 1978 și 1990 a fost protopop al Protopopiatului Ortodox Ucrainean de coordonare, iar începând cu luna martie a anului 1990 a fost numit vicar general al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, odată cu reînființarea acestuia.
În îndelungata sa slujire ca vicar general au fost înființate trei mănăstiri ucrainene, dintre care două de călugări și una de călugăriţe. Au fost înființate zece parohii noi, au fost construite 17 biserici noi, 12 case parohiale și trei case monahale pentru cele trei mănăstiri din cadrul Vicariatului. De asemenea, a îndrumat și a sprijinit numeroși tineri să urmeze studii teologice, atât în România, cât și în Ucraina.
În calitate de vicar a depus eforturi constante pentru ca orele de religie ortodoxă, în localitățile în care trăiesc comunitățile ucrainene, să fie predate în limba ucraineană. A făcut parte din comisiile de evaluare a profesorilor de religie, special organizate de către Inspectoratul Școlar Județean Maramureș pentru profesorii care au predat în limba ucraineană.
Părintele Ioan Pițura s-a distins și printr-o bogată activitate culturală și publicistică. A susținut publicarea revistei „Binevestitorul” a Vicariatului, fiind primul redactor-șef al acesteia, între anii 2006 și 2011. A publicat diferite articole în publicația ucraineană „Ukrainschei Visnek”, în perioada 2003-2007. A coordonat publicarea Cărții de Rugăciuni în limba ucraineană, în anul 1975, și a editat calendarul de perete în limba ucraineană, în perioada 1975-2020. De asemenea, a susținut folosirea limbii ucrainene în cult prin tipărirea a numeroase cărți de cult și de rugăciuni spre folosul credincioșilor Vicariatului.
Activitatea sa a fost evidenţiată şi apreciată prin primirea treptată a rangurilor bisericeşti de iconom, în anul 1978, şi apoi de iconom stavrofor, în anul 1979, din partea Arhiepiscopului Teofil al Vadului, Feleacului și Clujului. În anul 1999, vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Teoctist i-a acordat Ordinul Crucea Patriarhală.
Din partea noastră a primit mai multe ordine şi distincţii patriarhale. În anul 2014, i-am conferit Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, în anul 2017, Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, iar în anul 2018 i-am acordat Ordinul Crucea Patriarhală (ediţia inaugurată în anul 2008), cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române. De asemenea, în anul 2018, cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale, i-au fost acordate Diploma și Medalia sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului. La data de 19 septembrie 2021, a fost distins cu Ordinul „Sfântul Apostol Andrei”, iar în anul 2023 a primit Diploma și Medalia omagială „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice”.
Pentru multele lucrări săvârșite de părintele Ioan Pițura în folosul comunității ucrainene din România, atât noi personal, cât şi preoții și credincioșii ortodocși ai Vicariatului Ortodox Ucrainean, precum şi toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat, îl pomenim în rugăciune cu recunoștință și permanentă prețuire.
Trecerea la cele veșnice a părintelui Ioan Piţura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România îndoliată în aceste zile, dar cu multă speranță că sufletul lui se odihnește în Împărăţia cerurilor, deoarece el a condus Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă credinţă, demnitate, responsabilitate și dăruire, cu timp şi fără timp, vreme de 31 de ani.
În aceste clipe de vremelnică despărţire, până la învierea de obşte, adresăm cuvinte de întărire duhovnicească doamnei preotese Eleonora-Viorica, fiicelor Maria și Virginia, nepoatei Mădălina-Maria și ginerelui Adrian, precum și marii familii a credincioșilor ortodocși din comuna Ruscova.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Care prin Cruce şi Înviere a adus bucurie la toată lumea, să odihnească sufletul robului Său preotul Ioan în ceata vrednicilor Săi slujitori ai Sfintelor Altare, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru toţi cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”
