Patriarhul Daniel a vorbit despre avort și despre suferința familiilor care nu pot avea copii în predica rostită marți, 8 septembrie 2026, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Preafericirea Sa a arătat că praznicul reprezintă o încurajare atât pentru părinții care au copii, cât și pentru familiile care își doresc să devină părinți.
Predica a fost rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.
Patriarhul României a prezentat istoria sărbătorii, semnificațiile sale teologice și exemplul Sfinților și Drepților Ioachim și Ana, care au primit-o pe Fecioara Maria după mulți ani de rugăciune și așteptare.
Patriarhul Daniel despre avort și suferința familiilor fără copii
Patriarhul Daniel a atras atenția asupra unei contradicții dureroase a societății contemporane: în timp ce unele familii își doresc copii, dar nu îi pot avea, alte persoane recurg la avort.
„Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului trebuie să fie o încurajare pentru toți părinții care au copii și pentru cei care nu au, dar doresc să aibă copii”, a afirmat Preafericirea Sa.
„Din nefericire, unii oameni zămislesc copii, dar îi avortează, iar alții nu au copii, deși ar dori să aibă”, a continuat Patriarhul Daniel.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a prezentat-o pe Maica Domnului drept ocrotitoare a familiilor și a copiilor și i-a îndemnat pe credincioși să sprijine familiile numeroase.
„Maica Domnului este ocrotitoare a tuturor familiilor și a tuturor copiilor. De aceea, ne îndeamnă să ajutăm familiile cu mulți copii, iar copiii să fie educați în credință”, a spus Patriarhul României.
Rugăciunea Sfinților Ioachim și Ana, exemplu pentru familii
Preafericitul Părinte Daniel a amintit că, potrivit Tradiției Bisericii, Sfinții Ioachim și Ana au ajuns la o vârstă înaintată fără să aibă copii și au suferit din această cauză.
Cei doi s-au rugat cu stăruință, iar Arhanghelul Gavriil le-a vestit că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile și că vor avea un copil.
„Acești doi oameni drepți înaintea lui Dumnezeu au primit ca dar de la Dumnezeu pe Fecioara Maria”, a arătat Patriarhul Daniel.
În opinia sa, exemplul părinților Maicii Domnului evidențiază puterea rugăciunii smerite, a răbdării și a nădejdii, în special pentru soții care își doresc copii.
„Sunt o mulțime de oameni astăzi care suferă pentru că nu au copii. Adesea, cei care s-au rugat mult, au postit, au cerut și rugăciunile Bisericii, pe lângă ale lor proprii, după o vreme, în mod surprinzător, au constatat că Dumnezeu le-a dăruit posibilitatea de a da naștere copiilor”, a afirmat Preafericirea Sa.
Patriarhul Daniel: Părinte este cel care crește și educă un copil
Patriarhul României a vorbit și despre adopție, subliniind că adevărata calitate de părinte nu se limitează la legătura biologică, ci presupune iubire, grijă, educație și responsabilitate.
„Alții au adoptat copii, adică au înfiat copii și au devenit părinți prin afecțiune, chiar dacă n-au fost genitori sau părinți după trup, pentru că nu este suficient să dai naștere trupește unui copil dacă nu-l crești și duhovnicește, nu-l educi și nu-l formezi spiritual”, a explicat Patriarhul Daniel.
Potrivit acestuia, părinte adevărat este cel care îl ajută și îl formează pe copil, oferindu-i permanent grijă și iubire.
„Cu adevărat părinte este cel care ajută și formează un copil, îl educă, îi arată grijă părintească și iubire constantă, prin creșterea lui fizică și educarea lui spirituală”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
El a adăugat că persoanele care sprijină familiile sărace cu mulți copii împlinesc, la rândul lor, o lucrare părintească.
„Cei ce ajută o familie săracă, dar cu mulți copii, ajută ca un părinte și primesc binecuvântări multe de la Domnul Iisus Hristos și de la Maica Sa”, a afirmat Patriarhul Daniel.
Nașterea Maicii Domnului, sărbătoarea care vestește viața veșnică
În prima parte a predicii, Patriarhul Daniel a prezentat originea și semnificația praznicului Nașterii Maicii Domnului.
Sărbătoarea este cunoscută din secolul al VI-lea, când a fost celebrată într-o biserică din Ierusalim, ridicată în apropierea locului unde s-ar fi aflat casa Sfinților Ioachim și Ana. Din secolul al VII-lea, praznicul a început să fie sărbătorit și la Constantinopol, prin contribuția Sfântului Andrei Criteanul, extinzându-se ulterior în întreaga lume ortodoxă.
Patriarhul României a explicat și alegerea datei de 8 septembrie, a opta zi a noului an bisericesc.
„Cifra opt simbolizează veșnicia sau viața veșnică”, a arătat Preafericirea Sa.
Maica Domnului a fost prezentată ca „Eva cea nouă”, care, prin ascultare smerită față de Dumnezeu, aduce lumii viață, spre deosebire de neascultarea Evei celei vechi.
„Fecioara Maria este Eva cea nouă. Eva cea veche, prin neascultare de Dumnezeu, a adus în lume moartea. Însă Eva cea nouă, Maica Domnului, prin ascultare smerită, aduce lumii viață”, a spus Patriarhul Daniel.
Mesaj pentru elevi, părinți și profesori
Întrucât sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului se află și la începutul anului școlar, Patriarhul Daniel i-a felicitat pe elevi, părinți și profesori.
„Cea mai mare bogăție pentru un om este formarea lui spirituală și intelectuală”, a afirmat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a evidențiat contribuția educatorilor, învățătorilor și profesorilor la formarea copiilor și a tinerilor.
„Mari se vor chema educatoarele și educatorii, învățătoarele și învățătorii, profesoarele și profesorii care luminează și îmbogățesc sufletele copiilor și tinerilor”, a spus Patriarhul Daniel.
Preafericirea Sa a amintit și rolul preoților și al profesorilor de religie, care trebuie să îi învețe pe copii nu doar noțiunile teoretice ale credinței, ci și practicarea acesteia prin rugăciune și ajutorarea părinților, vecinilor, bătrânilor și bolnavilor.
În încheiere, Patriarhul Daniel s-a rugat ca Hristos și Maica Domnului să le dăruiască tuturor credincioșilor „bucuria creșterii duhovnicești și a rodirii în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și binele întregului popor”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, 8 septembrie 2026, rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Astăzi, Biserica noastră serbează Nașterea Maicii Domnului, care este ocrotitoare a familiilor și a copiilor.
Sărbătoarea propriu-zisă a Nașterii Maicii Domnului este cunoscută din secolul al VI-lea, când a fost serbată pentru prima dată într-o biserică din Ierusalim, zidită în secolul al V-lea pe locul unde a fost cândva Scăldătoarea Oilor, numită și Vitezda, adică aproape de casa părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana.
Din secolul al VII-lea, această sărbătoare a fost celebrată și la Constantinopol, prin mijlocirea Sfântului Andrei Criteanul, care era la origine ierusalimitean. Acesta a dus sărbătoarea de la Ierusalim la Constantinopol și i-a îndemnat pe credincioșii capitalei imperiului să o serbeze în fiecare an. Apoi, sărbătoarea s-a extins în toată lumea ortodoxă.
Sfântul Roman Melodul, deja în secolul al VI-lea, a compus Condacul și Icosul pentru această sărbătoare, care au rămas până astăzi în rânduiala slujbei din Mineiul ortodox.
Troparul praznicului este acesta:
„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.”
Astăzi, Biserica noastră sărbătorește Nașterea Maicii Domnului ca prima mare sărbătoare după începutul anului bisericesc, de la 1 septembrie.
Această sărbătoare a fost rânduită de Biserică spre a fi serbată în data de 8 septembrie. De ce în data de 8 și nu în altă zi din luna septembrie? Pentru că cifra opt simbolizează veșnicia sau viața veșnică.
Deci, Nașterea Maicii Domnului este serbată în ziua a opta de la începutul anului bisericesc, pentru că, prin Maica Domnului, vine ca om în lume Fiul veșnic al lui Dumnezeu, pentru a mântui lumea de păcat și de moarte și a dărui oamenilor viață veșnică, după cum se spune în troparul sărbătorii, „ne-a dăruit nouă viață veșnică”.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prilej de bucurie pentru toată lumea. Fecioara Maria este Eva cea nouă. Eva cea veche, prin neascultare de Dumnezeu, a adus în lume moartea. Însă Eva cea nouă, Maica Domnului, prin ascultare smerită, aduce lumii viață. Deși ea n-a înțeles cum va naște prunc dacă nu a cunoscut bărbat, totuși Fecioara Maria se supune voii lui Dumnezeu în smerenie multă, zicând: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.”
Însăși lectura Apostolului de astăzi, Filipeni, capitolul 2, versetele 7 până la 10, vorbește despre smerenia lui Hristos, Cel ce S-a născut din mamă smerită și ascultătoare, din Fecioara Maria.
Maica Domnului este serbată astăzi cu bucurie, fiindcă din ea a răsărit ca om Hristos, Dumnezeul nostru, Soarele dreptății, Care a dezlegat blestemul neascultării protopărinților Adam și Eva și a dăruit binecuvântare lumii, iar apoi, stricând moartea prin Învierea Sa, ne-a dăruit nouă viață veșnică.
Prin urmare, sărbătoarea aceasta este deosebit de semnificativă și are o mulțime de înțelesuri duhovnicești.
Sfânta Scriptură nu ne spune multe despre nașterea Maicii Domnului, dar aflăm din Sfânta Tradiție a Bisericii că Maica Domnului s-a născut din părinții Ioachim și Ana, pe când ei erau foarte înaintați în vârstă și sufereau foarte mult pentru că nu aveau copii.
În Vechiul Testament, dacă cineva nu avea copil, era considerat că nu are deplină binecuvântare de la Dumnezeu.
Potrivit tradiției bisericești, se spune că, într-o zi, Ioachim și Ana au dorit să ducă la templu o jertfă pentru a se ruga ca să aibă copii. Dar preotul de acolo, aflând că ei nu au copii, nu a primit jertfa lor și i-a alungat, iar ei au plâns mult.
Ioachim s-a retras în peștera Sfântului Ilie din pustia Hozvei să se roage, iar Ana se ruga în grădina casei lor, cu lacrimi, ca Dumnezeu s-o binecuvânteze și să-i dăruiască un prunc.
Ca urmare a multor rugăciuni, deși se aflau la o vârstă foarte înaintată, Ioachim și soția sa, Ana, au primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile și că vor avea un copil.
Într-adevăr, s-a împlinit ceea ce Arhanghelul Gavriil le-a binevestit, pentru că Dumnezeu, cu harul Său, a biruit rânduiala naturii umane sterpe sau sterile și a vârstei înaintate.
Acești doi oameni drepți înaintea lui Dumnezeu au primit ca dar de la Dumnezeu pe Fecioara Maria.
Ioachim era din seminția lui Iuda, adică din neamul regelui David, iar Ana era din seminția lui Levi, adică a leviților, a preoților. Tatăl Anei era preotul Matan, iar mama Anei se numea Mariam.
Însă fiicei lor i s-a pus numele de Miriam, adică Maria, care înseamnă „Doamnă”, „Împărăteasă”, „Cea distinsă” sau „Aleasă”. Unii zic că Miriam ar însemna și „steaua mării”, fiind o stea care binevestește pe Hristos, Soarele dreptății, Care Se va naște din ea ca om.
Fecioara Maria va fi Împărăteasa cerului, deoarece ea, prin lucrarea Sfântului Duh, va naște ca om în lume pe Iisus Hristos, Împăratul cel veșnic, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Acest Fiu al Fecioarei Maria, Iisus Hristos, este și Marele Preot sau Arhiereul veșnic.
Copila Maria a crescut fizic și spiritual în Templul din Ierusalim. Fecioara Maria se naște din părinți înaintați în vârstă, care au făgăduit, pe când se rugau, că, dacă vor avea un copil, îl vor închina Domnului.
De aceea, când fiica lor avea trei ani, au dus-o la Templul din Ierusalim pentru rugăciune și educație duhovnicească. Fecioara Maria a stat la Templu de la vârsta de trei ani până la vârsta de 12 ani.
Între timp, părinții ei, Ioachim și Ana, au trecut la Domnul.
La Templu, Fecioara Maria a fost pregătită duhovnicește prin multă rugăciune, prin ascultarea Sfintei Scripturi, prin participarea la lucrările manuale de înnoire a veșmintelor Templului, dar și prin educație religioasă aleasă. Ea a fost pregătită astfel ca să devină Mama Domnului Iisus Hristos.
Prin viața ei duhovnicească și prin ascultarea de Dumnezeu, Fecioara Maria devine și fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului lui Dumnezeu făcut om și Mireasa Duhului Sfânt.
În Biserica Ortodoxă, Maica Domnului este cinstită prin 10 zile de pomenire, șase înscrise cu roșu în calendar și patru cu negru în calendar, adică având cruce neagră în calendar.
Cinstirea Maicii Domnului vine de la Dumnezeu Însuși, după cum a profețit însăși Maica Domnului la întâlnirea ei cu Elisabeta: „Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic” (Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetele 48 și 49).
Toate neamurile înseamnă toate generațiile care vor veni după ea și toate popoarele. Adică cinstirea ei este voită și începută de Dumnezeu.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este lumină pentru viața noastră.
Mai întâi, învățăm de la părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, cât de mare este puterea rugăciunii smerite, a răbdării și a așteptării, mai ales atunci când este vorba de darul de a avea copii.
Sunt o mulțime de oameni astăzi care suferă pentru că nu au copii. Adesea, cei care s-au rugat mult, au postit, au cerut și rugăciunile Bisericii, pe lângă ale lor proprii, după o vreme, în mod surprinzător, au constatat că Dumnezeu le-a dăruit posibilitatea de a da naștere copiilor.
Alții au adoptat copii, adică au înfiat copii și au devenit părinți prin afecțiune, chiar dacă n-au fost genitori sau părinți după trup, pentru că nu este suficient să dai naștere trupește unui copil dacă nu-l crești și duhovnicește, nu-l educi și nu-l formezi spiritual.
Cu adevărat părinte este cel care ajută și formează un copil, îl educă, îi arată grijă părintească și iubire constantă, prin creșterea lui fizică și educarea lui spirituală.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului ne arată că Fecioara Maria nu s-a născut în mod întâmplător, ci proniator, deoarece nașterea ei a fost profețită și prefigurată de prorocii Vechiului Testament, care au profețit taina Întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu dintr-o fecioară.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului trebuie să fie o încurajare pentru toți părinții care au copii și pentru cei care nu au, dar doresc să aibă copii.
Din nefericire, unii oameni zămislesc copii, dar îi avortează, iar alții nu au copii, deși ar dori să aibă.
Maica Domnului este ocrotitoare a tuturor familiilor și a tuturor copiilor. De aceea, ne îndeamnă să ajutăm familiile cu mulți copii, iar copiii să fie educați în credință, pentru că, prin credință și viață sfântă, copiii și părinții lor pot deveni sfinți, adică cetățeni nu numai ai patriei pământești, ci și cetățeni ai patriei cerești.
Numele Maicii Domnului, Maria, este un nume foarte popular în toată Biserica lui Hristos. Iar la români, peste 2.200.000 de persoane îi poartă numele, atât femei – Maria, Măriuța, Măricica și alte derivate –, cât și bărbați – Marian, Marin.
Astăzi îi felicităm pe toți cei care poartă numele Fecioarei Maria și le dorim să sporească în rugăciune, în credință, în fapte bune și să fie ocrotiți de Maica Domnului.
În același timp, îi felicităm pe toți părinții care își cresc copiii în credință, așa după cum au crescut-o pe Maica Domnului părinții ei, Ioachim și Ana.
Aceasta să fie o bucurie pentru toți cei care au copii sau ajută familiile cu mulți copii. Cei ce ajută o familie săracă, dar cu mulți copii, ajută ca un părinte și primesc binecuvântări multe de la Domnul Iisus Hristos și de la Maica Sa, deoarece omul acesta devine mâinile iubirii milostive a Mântuitorului Hristos față de copii și de părinții lor.
Totodată, pentru că sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este la început de an bisericesc și la începutul anului școlar, îi felicităm pe toți părinții care își trimit copiii la școală, deoarece cea mai mare bogăție pentru un om este formarea lui spirituală și intelectuală.
Îi felicităm pe toți elevii, dar și pe toți educatorii, învățătorii și profesorii care contribuie la formarea intelectuală și spirituală a copiilor.
Domnul Iisus Hristos spune că cel ce împlinește poruncile și îi învață și pe alții să facă aceasta mare se va chema în Împărăția lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, mari se vor chema educatoarele și educatorii, învățătoarele și învățătorii, profesoarele și profesorii care luminează și îmbogățesc sufletele copiilor și tinerilor, care, fiind bine educați, vor aduce bucurie familiei, școlii, Bisericii și poporului român.
Desigur, nu uităm nici rolul deosebit al preoților, care botează copiii, îi cheamă la biserică și, împreună cu profesorul sau profesoara de religie, îi învață nu doar partea teoretică a credinței, ci și cea practică: să se roage, să se spovedească, să se împărtășească, să-i ajute pe părinții lor, să-i ajute pe vecini, să-i ajute pe bătrâni, să-i ajute pe cei bolnavi.
Așadar, preotul care lucrează ca părinte duhovnicesc cu toți copiii și cu tinerii are o importanță deosebită în creșterea și formarea acestora din punct de vedere duhovnicesc.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos și Maicii Sale să dăruiască tuturor credincioșilor și credincioaselor bucuria creșterii duhovnicești și a rodirii în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și binele întregului popor.
Amin.”
