Ziua Unirii Principatelor Române, sărbătorită la 24 ianuarie, reprezintă un moment de profundă recunoștință și reflecție asupra unității, demnității și identității poporului român. Într-un mesaj transmis cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat importanța istorică, spirituală și națională a actului Unirii din anul 1859, evidențiind rolul decisiv al Bisericii în formarea statului român modern.
Unirea – sărbătoare națională și reper identitar
Patriarhul României a amintit că aniversarea Unirii Principatelor Române a devenit Sărbătoare națională prin Legea nr. 171/2014, iar din anul 2016, prin modificarea Codului Muncii, ziua de 24 ianuarie este declarată sărbătoare legală nelucrătoare, reafirmând importanța sa în conștiința publică.
Unirea Moldovei și a Țării Românești a fost rodul unui amplu proces de cultivare a unității naționale, în care Biserica Ortodoxă Română a avut un rol esențial, prin implicarea ierarhilor, a clerului și a teologilor mireni, deopotrivă în cele două principate.
Jurământul pe Sfânta Evanghelie și rolul Bisericii în alegerea lui Cuza
În mesaj este evocată semnificația istorică a Dealului Mitropoliei din București, locul unde s-au desfășurat lucrările Adunării elective din anul 1859, care l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate. Membrii Adunării au depus jurământ pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce, înaintea icoanei Preasfintei Treimi, asumând public angajamentul pentru realizarea Unirii.
„Unirea de bază”, temelia statului român modern
Preafericitul Părinte Daniel a subliniat că Unirea din 24 ianuarie 1859 nu trebuie minimalizată prin sintagma „Unirea Mică”, ci înțeleasă ca „Unirea de bază”, care a constituit fundamentul formării statului ROMÂNIA în anul 1862, al obținerii independenței naționale în 1877, al proclamării Regatului în 1881 și al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.
Pentru Biserica Ortodoxă Română, Unirea Principatelor a reprezentat temelia recunoașterii Autocefaliei în anul 1885, iar Unirea din 1918 a favorizat ridicarea Bisericii la rang de Patriarhie în anul 1925.
Recunoștință și rugăciune pentru unitatea națională
În final, Patriarhul României a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile aduse de Unire și i-a pomenit cu recunoștință pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Nifon al Țării Românești, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei și pe toți cei care au contribuit la realizarea acestui act fundamental.
Totodată, ierarhul a îndemnat la păstrarea și cultivarea darului unității naționale, dobândit prin jertfă și eforturi spirituale și materiale.
ADEVARULBISERICII.RO publică mesajul integral al Patriarhului Daniel:
”Unirea Principatelor Române – temelie a statului modern ROMÂNIA
Ziua Unirii Principatelor Române constituie un prilej binecuvântat în care aducem mulțumire lui Dumnezeu și comemorăm cu recunoștință pe toți cei care au contribuit la Unirea Principatelor Române, arătând astfel importanța unității și a demnității poporului nostru român.
Aniversarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 a devenit Sărbătoare națională prin Legea nr. 171/2014, iar în anul 2016, prin promulgarea modificării adusă Art. 139 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, a fost declarată Sărbătoare națională legală, în care nu se lucrează.
Unirea Principatelor Române, Moldova și Tara Românească, de la 24 ianuarie 1859, a însemnat încununarea unui întreg proces de cultivare a unității naționale a românilor, proces în care Biserica Ortodoxă Română și-a adus o contribuție esențială. Prin ierarhii, preoți de mir, monahi și teologi mireni, Biserica Ortodoxă Română a contribuit, deopotrivă în Moldova și în Țara Românească, la acest act fundamental al istoriei noastre.
Pe cunoscutul Deal al Mitropoliei din București, lângă Catedrala Patriarhală istorică se află locul fostei clădiri a Mitropoliei Țârii Românești unde s-au desfășurat lucrările Adunării elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe Domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza și Domnitor al Țârii Românești, înfăptuind astfel Unirea celor două Principate Române. Înainte de alegere, membrii Adunării elective au jurat pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce, înaintea icoanei Preasfintei Treimi, că vor vota pentru Unirea Principatelor Române.
Unirea Principatelor Române, începută la Iași în data de 5 ianuarie 1859 și desăvârșită la București în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Mică”, cum este denumită uneori, ci „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit ROMÂNIA, temelie pentru obținerea independenței naționale românești în urma Războiului pentru independență din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, și mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 și Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918. Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925.
Pentru toate binefacerile Unirii Principatelor Române, aducem astăzi mulțumire lui Dumnezeu Cel preaslăvit în Sfânta Treime și pomenim cu recunoștință pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Nifon al Țârii Românești, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei și pe toți cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române.
Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale, obținut cu multe jertfe și multe eforturi spirituale și materiale, spre slava Preasfintei Treimi și binele poporului român.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”
