Patriarhul Daniel a vorbit, duminică, 6 septembrie 2026, despre chemarea tuturor oamenilor la mântuire, despre semnificația „hainei de nuntă” și despre libertatea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu. În predica rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, cu prilejul Duminicii a XIV-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat și bucuria Bisericii atunci când copiii și tinerii participă la Sfânta Liturghie.
Predica Patriarhului României a avut ca punct de plecare Pilda nunții fiului de împărat, textul evanghelic rânduit pentru Duminica a XIV-a după Rusalii. Preafericirea Sa a sintetizat mesajul acesteia în patru învățături: împăratul este Dumnezeu Tatăl, nunta Fiului reprezintă chemarea oamenilor la mântuire în Împărăția Cerurilor, mireasa este Biserica, iar haina de nuntă simbolizează viața curată și faptele bune ale creștinului.
„În esență, Evanghelia ne spune că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat”, a afirmat Patriarhul Daniel.
Patriarhul Daniel: „Toți oamenii sunt chemați la mântuire”
Explicând caracterul „mistic și profetic” al pildei, Patriarhul Daniel a arătat că prima chemare la nuntă îi vizează pe cei din poporul evreu, cărora Dumnezeu le-a trimis prorocii, „binevestitori ai venirii lui Hristos Mesia în lume”.
Refuzul celor dintâi chemați este explicat în Evanghelie atât prin preocuparea excesivă pentru bunurile acestei lumi, cât și prin ostilitatea manifestată față de slujitorii împăratului.
„Erau prea legați de câștigul bunurilor trecătoare și nu mai găseau timp pentru căutarea bunătăților netrecătoare sau veșnice”, a explicat Patriarhul României.
Cea de-a doua chemare, adresată oamenilor aflați „la răspântiile drumurilor”, reprezintă, potrivit Patriarhului Daniel, chemarea neamurilor păgâne la mântuire.
„Popoarele păgâne au fost chemate și ele la mântuire, pentru că iubirea Împăratului ceresc este una universală, care cuprinde întreaga umanitate. Chiar dacă preferă pe unii, ea nu exclude pe ceilalți oameni”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul Daniel: „Mulți sunt chemați, dar puțini aleși”
Un alt punct important al predicii l-a constituit explicarea cuvintelor cu care se încheie Evanghelia: „Mulți sunt chemați, dar puțini aleși”.
Patriarhul Daniel a arătat că, potrivit interpretării patristice, chemarea lui Dumnezeu se adresează tuturor, însă alegerea presupune și răspunsul liber al omului.
„Toți oamenii sunt chemați în Iisus Hristos la nunta cea din ceruri, la mântuire, adică la fericirea comuniunii de iubire și viață veșnică, dar devin aleși cei care răspund chemării lui Dumnezeu prin credință, rugăciune, viață curată și fapte bune”, a afirmat Patriarhul României.
În acest sens, credincioșii care răspund chemării ascultă Sfânta Evanghelie, participă la slujbele Bisericii, se împărtășesc cu Sfintele Taine și îi ajută pe cei aflați în nevoi.
„Evanghelia ne arată, așadar, că fiecare om este chemat de Dumnezeu la viața veșnică, dar depinde de libertatea și voința noastră de a fi ales sau nu, de a fi pregătit sau nepregătit pentru comuniunea cu Dumnezeu”, a precizat Patriarhul Daniel.
Haina de nuntă este „haina de lumină a sufletului”
O parte amplă a predicii a fost consacrată semnificației duhovnicești a hainei de nuntă. Aceasta nu trebuie înțeleasă ca o haină exterioară, a explicat Patriarhul Daniel, ci ca starea sufletului omului înaintea lui Dumnezeu.
„Este înveșmântat sufletul în lumină sau în întuneric, în lumina credinței și a faptelor bune sau în întunericul faptelor rele sau al păcatelor?”, a întrebat Patriarhul Daniel.
Haina de nuntă este, în această interpretare, harul primit prin Taina Sfântului Botez:
„Ne-am îmbrăcat în Hristos, în sensul că prin Botez ne îmbrăcăm cu haina harului Său, cu haina prezenței Sale luminoase și sfințitoare în noi și în jurul nostru.”
Păcatul întunecă această haină, iar redobândirea luminii presupune pocăință, rugăciune, spovedanie și fapte bune.
„Când însă uităm de Preasfânta Treime, când nu ne mai rugăm, când nu mai ascultăm cuvântul Evangheliei lui Hristos, când păcătuim cu gândul, cu vorba și cu fapta, atunci haina luminoasă primită la Botez se întunecă, se pătează, se urâțește”, a avertizat Patriarhul Daniel.
Spovedania, „Botezul lacrimilor”
Patriarhul Daniel a insistat și asupra rolului pocăinței și al Spovedaniei în refacerea vieții duhovnicești, amintind denumirea patristică de „Botezul lacrimilor”.
„O singură dată ne botezăm cu Botezul în apă și în Duh Sfânt, dar de multe ori prin taina Botezului lacrimilor sau prin Taina Pocăinței, a Spovedaniei sau mărturisirii păcatelor.”, a spus Patriarhul Daniel.
Patriarhul României i-a evocat, în acest context, pe Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și Sfântul Serafim de Sarov, vorbind despre experiența luminii necreate a harului lui Dumnezeu.
„Haina luminoasă a sufletului credincios și curat este însăși prezența harică a lui Dumnezeu în oameni”, a rezumat Patriarhul Daniel.
Patriarhul Daniel: „O mare bucurie trăiește Biserica lui Hristos” când participă mulți copii și tineri la Liturghie
În finalul predicii, Patriarhul Daniel s-a referit în mod special la prezența copiilor și a tinerilor în biserică, în contextul începerii noului an școlar.
„O mare bucurie trăiește Biserica lui Hristos când la Sfânta Liturghie Euharistică participă mulți copii și tineri, arătând că harul primit la Botez este prezent și lucrător în ei, pentru a deveni mărturisitori ai iubirii milostive a lui Hristos pentru umanitate și misionari ai Bisericii lui Hristos în lume, spre slava Preasfintei Treimi și bucuria oamenilor”, a spus Patriarhul Daniel.
Patriarhul Daniel a încheiat cu o urare adresată elevilor, familiilor și cadrelor didactice la început de an școlar:
„Cu prilejul noului an școlar care începe, dorim tuturor elevilor, părinților lor, învățătorilor și profesorilor lor ajutorul lui Dumnezeu, ca să fie iubiți de Hristos, de Biserică, de familie și de societate.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris integral predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a 14-a după Rusalii (Pilda nunții fiului de împărat), 6 septembrie 2026, rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Astăzi, Biserica noastră serbează Duminica a XIV-a după Rusalii. În Evanghelia acestei duminici este prezentată Pilda nunții fiului de împărat. În esență, Evanghelia ne spune că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat.
Patru învățături principale se desprind din Evanghelia de astăzi.
Prima: împăratul care face nuntă pentru fiul său este Dumnezeu Tatăl.
A doua: nunta fiului este chemarea oamenilor la mântuire în Împărăția Cerurilor.
A treia: mireasa este Biserica, adică mulțimea popoarelor care răspund chemării lui Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos și prin Botez.
A patra: chemarea este harul lui Dumnezeu, iar haina de nuntă înseamnă viața curată și faptele bune ale creștinului.
Pilda din Evanghelia Duminicii a XIV-a după Rusalii este una mistică și profetică, oferind învățături referitoare la taina sau misterul mântuirii lumii în Domnul Iisus Hristos, la taina Bisericii și a vieții creștine.
Împăratul care face nuntă pentru fiul său este Însuși Dumnezeu Tatăl. Fiul de împărat este Domnul Iisus Hristos. Nunta este mântuirea oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu. Mireasa este Biserica, adică mulțimea popoarelor chemate la mântuire, care răspund prompt chemării și se îmbracă prin Botez în haina de nuntă a dreptei credințe și a vieții creștine sfinte.
Mai întâi, Evanghelia ne prezintă chemarea la mântuire a evreilor, către care Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi, proroci sau binevestitori ai venirii lui Hristos Mesia în lume.
Mulți dintre cei chemați la nuntă nu au răspuns chemării. Unii au motivat că nu pot veni pentru că erau ocupați cu țarina, adică erau ocupați cu agricultura, alții cu neguțătoria sau comerțul. Deci, erau prea legați de câștigul bunurilor trecătoare și nu mai găseau timp pentru căutarea bunătăților netrecătoare sau veșnice.
Iar alții au răspuns chiar cu ostilitate, batjocorindu-i și omorându-i pe slujitorii trimiși de împărat. Acești slujitori umiliți și uciși sunt prorocii care au fost uciși cu pietre, tăiați cu fierăstrăul, alungați în locuri pustii, dar și apostolii lui Iisus, prigoniți de evrei, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dându-i exemplu aici pe Arhidiaconul Ștefan, pe Episcopul Iacob al Ierusalimului și pe alți apostoli ai lui Hristos care au fost prigoniți.
Auzind despre cele întâmplate, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale și i-a nimicit pe ucigași, iar cetății lor i-a dat foc.
Această relatare din parabolă se referă la evenimente tragice care se vor împlini în istorie prin ocuparea de către romani a Ierusalimului și distrugerea Templului, în timpul împăraților Vespasian, care a domnit între anii 69–79 după Hristos, și Titus a murit în anul 81 după Hristos.
Distrugerea Ierusalimului și a Templului a avut loc în anul 70 după Hristos, la 40 de ani după Învierea și Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos.
Iar pentru că nunta era pregătită, împăratul, spune Evanghelia, a trimis din nou slujitori, zicând:
„Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi chemați-i la nuntă.”
Și astfel s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Această a doua chemare sau invitație la nuntă este chemarea neamurilor sau popoarelor păgâne la mântuire, buni și răi, oameni de la răspântii de drumuri, care nu au avut niciodată pretenția că sunt popor ales.
Evanghelia Domnului Iisus Hristos s-a îndreptat spre ei pe când aceștia erau păgâni sau politeiști, rătăcind la răspântii de istorie, fără o direcție precisă, adică fără lumina revelației Creatorului cerului și al pământului, trăind în întuneric și în umbra morții, după cum ne spune Evanghelia despre Galileea Neamurilor. În Evanghelia respectivă se spune că în Galileea erau mai multe popoare, pe lângă poporul evreu.
Popoarele păgâne au fost chemate și ele la mântuire, pentru că iubirea Împăratului ceresc este una universală, care cuprinde întreaga umanitate. Chiar dacă preferă pe unii, ea nu exclude pe ceilalți oameni.
Iar pe când casa era plină de invitați, a venit împăratul și a văzut că unul dintre ei, dintre invitați, nu avea haină de nuntă. Acestuia i-a zis: „Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?”
Faptul că l-a numit prieten înseamnă că era un cunoscut, era prieten al casei, dar nu s-a pregătit potrivit prieteniei și invitației de onoare ce i s-a făcut.
Când l-a întrebat împăratul cum a intrat aici fără haină de nuntă, el a tăcut. Tăcerea aceasta înseamnă recunoașterea vinovăției sale.
Atunci împăratul a poruncit ca cel fără haină de nuntă să fie legat de mâini și de picioare și să fie aruncat în întunericul cel mai din afară, adică lipsit de libertate și de lumina comuniunii omului cu Dumnezeu.
Probabil, prietenul fără haină de nuntă, prezent la ospățul împăratului, preînchipuia pe Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Iisus în timpul nopții. La Matei, capitolul 26, versetul 50, Iisus i-a spus: „Prietene, pentru ce ai venit?”, lui Iuda Iscarioteanul.
Dar se referă, probabil, nu numai la Iuda Iscarioteanul, ci îi are în vedere pe toți cei care au devenit creștini, însă n-au avut o viață curată și nici fapte ale iubirii milostive.
În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune, cităm: „Viața și fapta sunt haina de nuntă. Chemarea ține, bineînțeles, de harul lui Dumnezeu. A se duce la nuntă cu haine murdare înseamnă următorul lucru”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „a pleca din lumea aceasta având o viață necurată. De aceea și tăcea cel ce intrase la nuntă fără haină de nuntă”.
Iar Fericitul Augustin precizează că haina de nuntă este „iubirea care vine dintr-o inimă curată, cuget bun și credință nefățarnică” – 1 Timotei, capitolul 1, versetul 5.
Pentru a fi mai precis, Sfântul Grigorie cel Mare arată că, în timpul vieții pământești, în Biserică se află împreună oameni buni, cu iubire în suflet, și oameni răi, fără iubire în suflet, dar după moarte vor fi separați. Cei buni vor fi în cer, iar cei răi vor fi în iad.
Deci, vedem că aici Părinții latini, Fericitul Augustin, care a trecut la Domnul în anul 430, și Sfântul Grigorie cel Mare, care a trecut la Domnul în 604, urmează interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur, care a trăit înaintea lor și a trecut la Domnul în anul 407.
Vedem cum Părinții latini cunoșteau interpretarea acestei Evanghelii de către Sfântul Ioan Gură de Aur, în lucrarea sa Omilii la Matei.
Evanghelia se termină cu aceste cuvinte: „Mulți sunt chemați, dar puțini aleși”.
Sfinții Părinți ai Bisericii, mai ales Sfântul Grigorie de Nyssa, trăitor în secolul al IV-lea, au interpretat această expresie, „mulți chemați, dar puțini aleși”, zicând că toți oamenii sunt chemați la mântuire, dar sunt aleși cei care răspund chemării, mai precis cei care se pregătesc să împlinească voia lui Dumnezeu, Care îi cheamă la viața veșnică.
Toți oamenii sunt chemați în Iisus Hristos la nunta cea din ceruri, la mântuire, adică la fericirea comuniunii de iubire și viață veșnică, dar devin aleși cei care răspund chemării lui Dumnezeu prin credință, rugăciune, viață curată și fapte bune.
Aceștia ascultă Sfânta Evanghelie, participă la sfintele slujbe, se împărtășesc cu Sfintele Taine, care sunt arvuna nunții Fiului de Împărat, și îi ajută pe oamenii aflați în nevoi.
Aleși devin cei care, prin nevoințe multe, prin lacrimi de pocăință, își curăță haina de la Botez, pătată de păcate, și se luminează prin Sfânta Taină a Pocăinței sau Spovedaniei și prin Sfânta Împărtășire.
Evanghelia ne arată, așadar, că fiecare om este chemat de Dumnezeu la viața veșnică, dar depinde de libertatea și voința noastră de a fi ales sau nu, de a fi pregătit sau nepregătit pentru comuniunea cu Dumnezeu.
Evanghelia chemării la mântuire, pe care Dumnezeu ne-o adresează pentru nunta vieții veșnice, se leagă, deci, de taina libertății noastre. Răspundem chemării sau refuzăm? Ne îmbrăcăm sufletul nostru în haină nouă, haina nouă a harului sfințitor și a vieții curate, sau purtăm haina învechită de păcate?
Când în Evanghelie se vorbește despre haina de nuntă, aceasta nu se referă doar la hainele exterioare, care acoperă trupul omului trecător, ci se referă mai ales la haina sufletului omului care se prezintă în fața Dreptului Judecător. Este înveșmântat sufletul în lumină sau în întuneric, în lumina credinței și a faptelor bune sau în întunericul faptelor rele sau al păcatelor?
De fapt, haina de nuntă este harul lui Hristos primit la Botez, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”.
Ne-am îmbrăcat în Hristos, în sensul că prin Botez ne îmbrăcăm cu haina harului Său, cu haina prezenței Sale luminoase și sfințitoare în noi și în jurul nostru.
De aceea, la Botez se cere: „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină”.
Haina luminoasă primită la Botez este „harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt”, după cum se spune în Epistola a doua către Corinteni, capitolul 13, versetul 13.
Când ne-am botezat în numele Preasfintei Treimi, am primit harul Preasfintei Treimi, adică haina de lumină a sufletului.
Când însă uităm de Preasfânta Treime, când nu ne mai rugăm, când nu mai ascultăm cuvântul Evangheliei lui Hristos, când păcătuim cu gândul, cu vorba și cu fapta, atunci haina luminoasă primită la Botez se întunecă, se pătează, se urâțește.
Ca să redobândim această haină luminoasă de nuntă, dăruită nouă la Botez, pentru a participa la ospățul euharistic, trebuie să ne pocăim de păcate și să alungăm întunericul din gândurile noastre, din cuvintele noastre și din faptele noastre, înlocuindu-le cu gânduri bune, cuvinte și fapte ale credinței, pline de harul Domnului Iisus Hristos, de dragostea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl, de lumina Duhului Sfânt.
Iar toate acestea se realizează mai ales prin multă rugăciune și spovedanie deasă, considerată a fi un botez al lacrimilor. Taina Spovedaniei este numită și Botezul lacrimilor.
O singură dată ne botezăm cu Botezul în apă și în Duh Sfânt, dar de multe ori prin taina Botezului lacrimilor sau prin Taina Pocăinței, a Spovedaniei sau mărturisirii păcatelor.
De aceea, fețele oamenilor care se roagă mult se luminează, iar unii dintre marii rugători s-au învrednicit încă din lumea aceasta să vadă sau chiar să fie văzuți îmbrăcați în lumina necreată a harului, în slava care s-a arătat pe Muntele Tabor, când Hristos Domnul S-a schimbat la Față, arătând ucenicilor Săi slava Sa „pe cât li se putea”, după cum se spune în troparul sărbătorii Schimbării la Față.
O astfel de experiență au avut Sfântul Simeon Noul Teolog, în secolul al XI-lea, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla din Carpați, în secolul al XVII-lea, Sfântul Serafim de Sarov, în secolul al XIX-lea, și alții.
Încă din lumea aceasta au primit haina luminii neînserate sau neapuse, pe care o dăruiește Duhul Sfânt sufletelor care se unesc cu Dumnezeu prin rugăciune, prin Sfintele Taine și prin fapte bune, primind harul luminos al Preasfintei Treimi.
Deci, haina luminoasă a sufletului credincios și curat este însăși prezența harică a lui Dumnezeu în oameni.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că, în timp ce omul din afară trece, adică îmbătrânește, omul cel din lăuntru se înnoiește – Epistola a doua către Corinteni, capitolul 4, versetul 16.
De asemenea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, zicând: „Îmbrăcați-vă dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare” – Coloseni, capitolul 3, versetul 12.
Acestea sunt roade ale lucrării harului Sfântului Duh în om.
Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne ajute să pregătim haina noastră de nuntă cerească, nuntă pregustată acum în Sfânta Euharistie, să o curățim de întunericul păcatelor prin pocăință, prin spovedanie, să o luminăm prin rugăciune, prin bunătatea milosteniei, a ajutorării săracilor, bolnavilor, orfanilor, bătrânilor, a tuturor celor pe care Dumnezeu îi cheamă la mântuire, chiar dacă ei nu se consideră niciodată vrednici de o cinste atât de mare.
Iubiți credincioși,
O mare bucurie trăiește Biserica lui Hristos când la Sfânta Liturghie Euharistică participă mulți copii și tineri, arătând că harul primit la Botez este prezent și lucrător în ei, pentru a deveni mărturisitori ai iubirii milostive a lui Hristos pentru umanitate și misionari ai Bisericii lui Hristos în lume, spre slava Preasfintei Treimi și bucuria oamenilor. Amin.
Cu prilejul noului an școlar care începe, dorim tuturor elevilor, părinților lor, învățătorilor și profesorilor lor ajutorul lui Dumnezeu, ca să fie iubiți de Hristos, de Biserică, de familie și de societate.
Spre slava Preasfintei Treimi și bucuria tuturor.”
