Patriarhul Teodoros al Alexandriei a vorbit despre dificultățile majore cu care se confruntă Patriarhatul în prezent, subliniind rolul său istoric și misiunea sa spirituală. „Patriarhatul de Alexandria, cu două mii de ani de prezență în Orientul Mijlociu, urmărește îndeaproape evoluțiile din regiune, cooperând cu Patriarhatele Antice și cu Bisericile din Cipru și Grecia” a spus acesta într-un interviu acordat publicației grecești TA NEA Savvatokyriako.
El a evidențiat că „cea mai mare provocare este Africa, acest continent vast care, din punct de vedere ecleziastic, intră sub jurisdicția Patriarhatului nostru și numai a noastră. În acest climat Patriarhatul trebuie să acționeze misionar, având ca primă grijă alinarea spirituală și fizică a poporului african”.
Criza de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai
Referindu-se la tensiunile din Frăția Sinaiului, patriarhul a subliniat nevoia de armonie și unitate: „Armonia și concordia trebuie să prevaleze între membrii Frăției Sinai pentru a face față presiunilor și distragerilor externe. În ceea ce privește Egiptul, pe teritoriul căruia se află această mănăstire veche, cred cu tărie că va continua să respecte, așa cum a făcut mereu, statutul secular al mănăstirii ca fundație sacră (awqaf), exact cum a fost respectat de secole.”
Patriarhul Teodoros a condamnat în termeni categorici intruziunea Rusiei în Africa: „Este o problemă canonică, ecleziologică și intra-ortodoxă gravă. Se știe bine că problema ecleziastică ucraineană a afectat și Patriarhatul nostru, întrucât Biserica Rusă, într-un mod total necanonic, nefrățesc și neortodox, a înființat o prezență ecleziastică paralelă în Africa, contestând jurisdicția canonică a Patriarhatului Alexandriei. Argumentele prin care își justifică acțiunile sunt lipsite de fundament, mergând până la absurd.”
În opinia sa Patriarhatul s-a confruntat cu o provocare istorică: apărarea ordinii canonice și a jurisdicției sale, dar și evitarea rănirii unității ortodoxe: „Pentru acest motiv, a acționat în cadrul tradiției canonice multiseculare a Ortodoxiei: mai întâi condamnând acțiunile neortodoxe ale Patriarhiei Moscovei și informând toate Bisericile Ortodoxe, iar apoi intensificând lucrarea sa în Africa, dincolo de jocurile efemere ale puterii, căci rădăcinile sale pe acest continent sunt profund adânci.”
Perspective asupra unității ortodoxe și migrației
Patriarhul a recunoscut existența unor rupturi între Biserici, explicând că ele sunt determinate de presiuni politice și tendințe etnofiletiste. Totuși, și-a exprimat optimismul: „Ortodoxia își va regăsi armonia, pentru că altfel nu se poate.”
Vorbind despre problema migrației, Teodoros a evidențiat cauzele profunde: „Cea mai corectă soluție este dezvoltarea Africii însăși, folosirea rațională a bogățiilor sale și creșterea economiilor statelor locale. Numai astfel va fi abordat valul migrator masiv.”
Referindu-se la Grecia, el a adăugat: „Grecia, ca membră a Uniunii Europene, poate lucra la crearea condițiilor pentru ca oamenii să rămână în țările lor, oferindu-le stimulente economice și oportunități de a rămâne, așa cum Patriarhatul nostru face de mulți ani. Toate celelalte măsuri tratează problema doar sporadic și superficial.”
