Chiar dacă dorim să lăsăm deoparte tristețea și grijile cotidiene în această perioadă, Arhiepiscopul Ciprului, Gheorgghe, subliniază în Enciclica sa de Crăciun 2025 că acest lucru nu este posibil din cauza ocupației turcești care continuă de mai bine de jumătate de secol. Patriarhul evidențiază că, în pofida sărbătorii, inimile și gândurile credincioșilor nu se pot desprinde de „pământul ocupat, de bisericile noastre tăcute și de drama patriei noastre”.
El trage un semnal de alarmă privind planurile de turcizare a Ciprului. Arhiepiscopul subliniază că orice soluție care ar pune în pericol existența grecilor ciprioți este inacceptabilă.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral Enciclica de Crăciun 2025 a Arhiepiscopului Ciprului:
Ӡ Gheorghe
Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Noii Iustinianei și al întregii Cipru,
Către toată plinătatea creștină a Prea Sfintei Biserici Apostolice a Ciprului,
Har vouă și pace de la Mântuitorul nostru Hristos, născut în Betleem.
Copii preaiubiți în Domnul,
„Dumnezeu S-a născut, iar Mama Sa este Fecioară.
Ce altceva mai mare și nou a văzut zidirea?”
De fiecare dată când ne aflăm înaintea nașterii lui Hristos pe pământ, simțim că rațiunea noastră dovedește a fi neputincioasă în a cuprinde acest mare eveniment. Ea nu poate explica ceva ce depășește măsura sa. Nu este vorba doar despre dificultatea de a înțelege nașterea feciorică. Este mai ales de necuprinsul nașterii dumnezeiești. „Cel fără început vine.” „Cuvântul S-a făcut trup.” „Cel nevăzut Se vede.” „Creatorul timpului primește un început temporal.”
Pentru orice eveniment în această lume, istoric, social sau natural, poți căuta și găsi ceva analog. S-a întâmplat din nou, sau ceva asemănător, în vremuri trecute; și este sigur că se va repeta și în viitor. Evenimentul nașterii lui Hristos pe pământ, însă, este unic și irepetabil. Nu are asemănare în vremuri trecute, nici nu va avea în viitor. Este „singurul nou sub soare”, cel mai important eveniment din Istorie. Acesta a divizat Istoria în epoci de dinainte și de după. Este re-crearea umanității.
Fără Întruparea lui Hristos, am fi rămas scufundați în păcat, neputincioși să împlinim posibilitățile firii noastre, pe care le-am primit de la Dumnezeu. Hristos a venit în lume ca să ne dea această posibilitate, echipându-ne cu mijloacele necesare pentru a ne desăvârși, pentru a ajunge la „asemănarea cu Dumnezeu”. Sfântul Atanasie cel Mare spune că „El S-a întrupat, ca noi să fim îndumnezeiți.” Iar Creația, care „gemea și suspina” împreună cu noi, este acum eliberată de stricăciune.
Sfântul Grigorie Teologul stă cu uimire înaintea Întrupării lui Hristos și spune: „A luat răul, ca să dea binele; S-a sărăcit, ca noi să îmbogățim prin sărăcia Sa; a luat chipul slujitorului, ca noi să dobândim libertatea.” Nașterea lui Hristos dintr-o femeie, Fecioara Maria, arată și posibilitățile firii omenești. Omul poate, imitând pe Preasfânta în virtute și sfințenie, să îl primească pe Dumnezeu în sine.
Crăciunul este și mesajul păcii adevărate, izvorâtă din conștiința liniștită, datorită împăcării aduse de Întruparea lui Hristos între Dumnezeu și oameni, dar și între oameni între ei. Firesc, „cerul și pământul se bucură astăzi.” În mijlocul atât de multor mesaje contradictorii, conflictuale și neliniștitoare ale zilelor noastre, vine să liniștească și să mângâie pe om mesajul Îngerului: „Astăzi vi S-a născut Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2,11).
„Să mergem”, așadar, și noi „până la Betleem și să vedem acest cuvânt și acest eveniment” (Luca 2,15). Acolo vom găsi ceea ce căutăm în profunzime: pace, bucurie, mântuire, plenitudine a vieții.
Copii preaiubiți în Domnul,
Oricât de mult ne-am dori și noi, în Cipru, astăzi, să alungăm orice întristare și grijă lumească, oricât de mult ne-am dori să „aruncăm împreună privirile și simțurile” către Betleem, din păcate nu putem reuși. Gândurile și inimile noastre nu pot fi separate de pământul nostru ocupat, de bisericile noastre astăzi mute, de drama patriei noastre.
Sărbătorind douăzeci și două Crăciunuri într-o patrie împărțită, și trăind nedreptatea împotriva noastră și insensibilitatea puternicilor pământului, suntem chemați să extragem curaj din mesajele marii sărbători, să reconsiderăm drumul fără ieșire pe care îl urmăm și să planificăm viitorul.
Imediat după invazia turcească în patria noastră, spiritul de luptă al poporului nostru rămânea viu și demn de invidiat. Pe măsură ce timpul a trecut, însă, a intervenit o slăbire treptată a acestui spirit și a dorinței de a lupta pentru eliberare și întoarcere în pământul nostru ocupat.
„Confortul temporar” în care ne-am pierdut, în combinație cu politica tergiversantă a Turciei și cu urmărirea calculată, din partea acesteia, a scopului final și imuabil de a cuceri și turciza întreaga Cipru, ne-a condus la marginea prăpastiei și a adus societatea noastră într-o stare de dezintegrare.
Trăim zilnic această stare inacceptabilă:
Crima și corupția domnesc în societatea noastră. Uciderea, înșelăciunile, furturile, violența în stadioane și toate tipurile de infracțiuni predomină în buletinele zilnice de știri. Chiar și cultura noastră greco-creștină pare să fi pierdut orice influență în viața noastră.
Deplasarea zilnică în zonele ocupate, nu pentru a ne închina la sfintele locuri și la ceea ce este sacru, ci pentru distracție și susținerea economiei ocupanților, arată lipsă de conștiință națională și dispoziție de supunere.
Decăderea vieții politice, care se observă nu atât prin ambiția unor persoane fără calități și posibilități de a ocupa funcții publice și demnități de stat, cât prin sprijinul pe care aceștia îl primesc din partea largilor straturi ale poporului, ce altceva dovedește decât o revenire la primitivism politic?
Și toate acestea în timp ce turcii, neîmpiedicați, consolidează ocupația și promovează realizarea scopurilor lor profane. Scufundați în corupție și, totuși, pierduți în indolență, nu putem desfășura lupta pentru supraviețuirea națională. Mai mult, în ultima vreme, prin alegerile false din teritoriile noastre ocupate, cultivăm iluzia că, prin schimbarea liderului ocupațional, se apropie și o soluție favorabilă pentru noi la problema noastră. În confuzia noastră variată, ignorăm că niciun lider din teritoriile ocupate nu poate impune o cale diferită de cea dorită de Turcia sau să schimbe parametrii strategici pentru forma soluției. Dimpotrivă, impresia creată despre concesivitatea celeilalte părți va atrage noi presiuni asupra noastră, pentru cedări suplimentare, care vor fi valorificate de puterea ocupațională.
Pericolele cu care ne confruntăm sunt, într-adevăr, deosebit de grave. Și suntem datori să ne regrupăm forțele, pentru a le neutraliza și a continua să trăim, ca elenism, în Cipru, unde locuim de 35 de secole.
Trăim într-o lume mult mai puțin previzibilă, chiar în raport cu trecutul recent. De la bipolarismul Războiului Rece și mai târziu hegemonia singurei Superputeri, am trecut într-o fază de incertitudine crescândă. Incertitudinea se accentuează din cauza comportamentului adesea imprevizibil al unora de la care ne-am fi așteptat la consecvență și fiabilitate. De aceea, ca elenism, trebuie să ne sprijinim în propriile noastre forțe. Să folosim, pe cât putem, și alianțele oferite cu popoarele vecine, ale căror interese coincid cu ale noastre, dar să avem mereu în vedere că, dacă interesele străinilor sunt mai bine servite de dușmanii noștri, nu vor ezita să-și schimbe alianțele.
Pentru a fi convingători față de dușmani și prieteni, trebuie să facem clar că nu vom accepta o soluție care să pună în pericol existența elenismului în Cipru. Soluțiile vehiculate, precum așa-numita Federație Bicomunală Bizonală, sau Confederația, sau soluția celor două state, conduc elenismul cipriot la eutanasia națională. Soluția pe care o vom accepta trebuie să prevadă pentru poporul nostru toate drepturile de care se bucură toți europenii în Uniunea Europeană.
Conștiința istorică trebuie să ne vegheze. Istoria nu recunoaște circumstanțe atenuante. Ea judecă, critică și condamnă rece, pe baza rezultatului. Această grijă să ne ghideze în îndeplinirea datoriei noastre.
Cu aceste gânduri și cu grija pentru parcursul chestiunii naționale să ne cuprindă, salutăm, cu ocazia marii sărbători de astăzi, pe toți, în special pe refugiați, pe cei prinși în captivitate, pe cei dispăruți și pe rudele lor, urându-le răbdare și perseverență. Cu convingerea că „Dumnezeu este cu noi”, să intensificăm eforturile noastre pentru eliberarea patriei noastre în noul an care răsare, 2026, care fie binecuvântat în toate de Dumnezeu.
Sfânta Arhiepiscopie a Ciprului,
Crăciunul 2025
Pios și cu evlavie în Hristos cel născut,
Gheorghe, al Ciprului”
