Comisia de la Vatican pentru protecţia copiilor a acuzat liderii catolici de rang înalt că sunt prea lenţi în a ajuta victimele abuzurilor sexuale comise de cler şi în a implementa noi eforturi de protecţie, într-un raport intern neobişnuit de critic pe această temă, transmite Reuters.
Timp de decenii, Biserica Catolică, cu 1,4 miliarde de membri în întreaga lume, a fost zguduită de scandaluri care implică abuzuri şi muşamalizări, afectându-i credibilitatea şi costând-o sute de milioane de dolari în despăgubiri.
Noul raport, doar al doilea al unei comisii fondate în urmă cu peste un deceniu, a criticat liderii Bisericii pentru că nu au furnizat informaţii victimelor despre modul în care au fost gestionate rapoartele lor de abuz sau dacă episcopii neglijenţi au fost sancţionaţi.
De asemenea, în raport se mai precizează că propriile solicitări ale comisiei cu privire la informaţii despre protocoalele de protecţie nu au primit întotdeauna răspuns, iar Biserica Italiană nu a reuşit să ofere detalii complete.
„În multe cazuri victimele raportează că Biserica a răspuns cu propuneri de înţelegeri goale, gesturi performative şi un refuz persistent de a interacţiona cu victimele cu bună-credinţă”, se arată în raport.
„Acest raport ar trebui să servească drept un semnal de alarmă pentru Papa Leon”, a declarat Anne Barrett Doyle, din cadrul organizaţiei Bishop Accountability, care a urmărit abuzurile clerului catolic timp de decenii.
Comisia vaticană creată special în acest scop de regretatul Papă Francisc în 2014, a fost afectată de demisiile mai multor membri ai săi de-a lungul anilor şi a publicat primul său raport anual abia anul trecut.
Noul raport, care numără 103 pagini, este cel mai substanţial text al comisiei de până acum şi este adesea critic la adresa conducerii Bisericii, fără a numi persoane.
Subiectul său principal este problema despăgubirilor pentru victimele abuzurilor, dar evaluează şi eforturile pentru protecţia potenţialelor victime depuse de Biserică în 22 de ţări şi într-un departament superior al Vaticanului. Departamentul analizat este Dicasterul pentru Evanghelizare, o organizaţie extinsă care este responsabilă de supravegherea operaţiunilor Bisericii în majoritatea naţiunilor în curs de dezvoltare.
Raportul menţionează că dicasterul are un singur oficial însărcinat cu gestionarea problemelor de protecţie. De asemenea, s-a precizat că lipsa de claritate în distribuirea sarcinilor privind cazurile de abuz cu alte departamente ale Vaticanului „poate crea confuzie şi întârzieri în iniţierea investigaţiilor şi tratarea plângerilor”.
Maud de Boer-Buquicchio, autoarea principală a raportului, a sugerat că Vaticanul nu a dedicat suficiente resurse iniţiativelor sale de protecţie.
„Resursele reprezintă o problemă majoră”, a declarat de Boer-Buquicchio, jurist olandez şi membru al comisiei, într-o conferinţă de presă. „Este o chestiune de disponibilitate a fondurilor, iar deficitul de fonduri este o realitate peste tot”.
Printre ţările evaluate de noul raport s-a numărat Italia, mult timp un bastion catolic care a fost lent în a aborda abuzurile comise de cler.
Raportul critică episcopii italieni pentru că nu colaborează îndeaproape cu comisia Vaticanului, spunând că doar 81 dintre cele 226 de dieceze italiene au răspuns la un chestionar despre practicile de protecţie trimis de comisie. Prin contrast Coreea de Sud, o altă ţară evaluată, a avut o participare de 100%.
Purtătorul de cuvânt al Conferinţei Episcopale Italiene a declarat că va emite o declaraţie completă mai târziu în cursul zilei, dar că unii episcopi comunicaseră deja cu Vaticanul înainte de primirea solicitărilor.
Comisia anti-abuz este prima de acest fel din Biserica Catolică. Francisc, care a murit în aprilie, a făcut din abordarea abuzurilor comise de cler o prioritate a papalităţii sale de 12 ani, cu rezultate mixte.
Papa Leon, ales în mai pentru a-l înlocui pe Francisc, s-a întâlnit de mai multe ori cu membrii comisiei şi a numit un nou preşedinte pentru grup, un arhiepiscop francez, în iulie.
În timp ce Francisc a creat un sistem global pentru catolici în care să raporteze suspiciunile de abuz sau muşamalizări ale episcopilor, supravieţuitorii abuzurilor şi susţinătorii lor au cerut o politică globală de toleranţă zero pentru preoţii acuzaţi de abuz.
„Lipsa responsabilităţii liderilor Bisericii a fost o problemă frecvent ridicată de victime”, se arată în raport, care a criticat şi Vaticanul pentru că nu prezintă clar momentul în care episcopii sunt demişi din funcţie din cauza unor probleme legate de abuzuri sau muşamalizări.
„Comisia subliniază importanţa comunicării publice a motivelor demisiei şi/sau concedierii, atunci când decizia este legată de cazuri de abuz sau neglijenţă”, se mai arată în raport.
