Papa Francisc a primit în audiență participanții la al XV-lea capitol general al congregației ”Misionarii Sfântului Carol”, cunoscuți, de asemenea, sub denumirea de ”scalabrinieni”, după numele fondatorului, Sfântul Ioan Baptist Scalabrini, episcop italian care a trăit între anii 1839-1905, cu scopul de a păstra credința catolică a emigranților italieni din Statele Unite ale Americii și din alte țări, precum și pentru a-i ajuta, acolo unde este cu putință, pe plan moral, civil și economic.
Papa Francisc: ”Eu sunt fiu de migranți. Acasă am trăit mereu cu dorința de a merge acolo pentru a face America, pentru a progresa, pentru a merge mai departe. Migranții pleacă sperând să găsească în altă parte pâinea cea de toate zilele, după cum se exprima Sfântul Ioan Baptist Scalabrini, și nu se resemnează nici chiar atunci când totul pare să le fie potrivnice, nici când găsesc închidere și respingere. Tenacitatea lor, susținută deseori de iubirea pentru familiile care au rămas în patrie, ne învață multe, mai ales pe voi care, migranți printre migranți – după cum a vrut să fiți fondatorul vostru – împărtășiți drumul lor. În acest fel, prin dinamica întâlnirii, dialogului și primirii lui Cristos prezent în cel străin, voi creșteți împreună cu ei, solidari unii cu alții, abandonați fiind în Dumnezeu și numai în Dumnezeu. Nu uitați Vechiul Testament: văduva, orfanul și străinul sunt privilegiații lui Dumnezeu. Căutarea viitorului care îl însuflețește pe migrant exprimă, de altfel, o nevoie de mântuire care îi unește pe toți, dincolo de rasele și stările de viață. Mai mult, itineranța, înțeleasă și trăită în mod just, poate deveni, în pofida suferinței, o școală prețioasă de credință și de omenie atât pentru cel care îi asistă cât și pentru cei care sunt asistați (cf. Mesaj la Ziua mondială a migrantului și refugiatului 2019, 27 mai 2019). Să nu uităm că însăși istoria mântuirii este o istorie de migranți, de popoare care merg pe cale”.
Un alt aspect menționat de papa Francisc este caritatea, mai ales într-un timp în care ”cel care pleacă, o face deseori din cauza unor inegalități tragice și injuste de șanse, democrație și viitor ori a scenariilor devastatoare de război care afectează planeta. La acestea se adaugă închiderea și ostilitatea țărilor bogate, care văd în cei care bat la ușă o amenințare pentru propria bunăstare. Vedem aceasta și la noi: există scandalul prin care, pentru recoltarea merelor, în nord, aduc migranți din centrul Europei, dar apoi îi trimit înapoi. Îi folosesc ca să culeagă merele, dar apoi pleacă. Aceasta se întâmplă astăzi.”.
